Transfer of jurisdiction rejected for mere procedural dissatisfaction; collective judicial bias required under Code of Criminal Procedure

Şedinţa publică din data de 25 martie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare formulată în cauză, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la o altă instanţă egală în grad, considerând că există o suspiciune rezonabilă că actul de justiţie este afectat, criticând modul în care s-a desfăşurat judecarea cauzei în apel. Astfel, a arătat că, deşi iniţial i-a fost admisă cererea de audiere a unor martori, ulterior aceasta a fost respinsă ca nefiind utilă cauzei. În opina petentului, procesul nu a fost echitabil, iar o altă contestaţie în anulare formulată a fost respinsă, ceea ce conduce la concluzia că şi această cerere aflată pe rolul Curţii de Apel Bacău îi va fi respinsă.

Potrivit art. 72 alin. (6) C. proc. pen.., au fost solicitate informaţii de la Curtea de Apel Bacău care au fost transmise la dosarul cauzei.

În informaţiile transmise s-a menţionat că prin sentinţa penală nr. 123 din 06.03.2023, pronunţată de Judecătoria Moineşti în dosarul nr. x/2022, a fost condamnat inculpatul A. la 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violente, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A., iar prin decizia penală nr. 385 din 11.04.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x 1/260/2022, s-a respins apelul ca nefondat. Împotriva acestei decizii a declarat contestaţie în anulare contestatorul A., înregistrată la Curtea de Apel Bacău la data de 31.01.2025 sub nr. x/2025 cu prim termen de judecată la data de 13.03.2025, completul de judecată Al 2. La termenul de judecată din data de 13.03.2025 s-a amânat pronunţarea în cauză la data de 02.04.2025.

Curtea de apel a apreciat că motivele concrete invocate de petent în susţinerea cererii de strămutare ar putea fi circumscrise doar în termeni generali, dispoziţiilor art. 71 C. proc. pen.., însă nu determină concluzia potrivit căreia acesta nu beneficiază de o judecată imparţială şi obiectivă a cauzei. În raport de motivele invocate, s-a considerat că nu se pot reţine elemente de natură să conducă la existenţa vreunei urme de îndoială asupra imparţialităţii şi obiectivităţii judecătorilor învestiţi cu soluţionarea cauzei sau la concluzia că, pe rolul acestei instanţe, nu ar exista condiţii pentru desfăşurarea unui proces echitabil, astfel că ă nu există motive legale şi temeinice care să justifice admiterea cererii de strămutare.

Examinând cererea formulată de petentul A., în raport de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze atunci când există suspiciunea rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Conform art. 74 alin. (2) C. proc. pen.., în cazul în care găseşte cererea întemeiată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune strămutarea judecării cauzei la o curte de apel învecinată curţii de la care se solicită strămutarea. Strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate şi imparţialitate a tuturor judecătorilor unei instanţe. La momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existenţa unei suspiciuni rezonabile colective, pentru a se stabili dacă imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată din motive care ţin de împrejurările cauzei ori calitatea părţilor. Una din cerinţele esenţiale pentru buna înfăptuire a justiţiei este încrederea deplină a justiţiabilului în organele judiciare. Neîncrederea în felul în care ar fi îndeplinite atribuţiile de serviciu ar zdruncina autoritatea hotărârilor şi ar submina prestigiul organelor judiciare şi al justiţiei. Astfel, suspiciunea poate privi individual pe unul sau mai mulţi judecători sau în mod colectiv pe toţi subiecţii procesuali oficiali care lucrează în numele şi pentru un organ judiciar penal.

Suspiciunea colectivă este îndreptată în mod indivizibil, contra tuturor subiecţilor procesuali oficiali care îndeplinesc atribuţiile ce intră în competenţa funcţională a unui organ judiciar, aşa încât aceasta se răsfrânge asupra capacităţii subiective a însuşi organului judiciar respectiv. În situaţia unei suspiciuni colective, remediul procesual este strămutarea cauzei, cu efectul unei deplasări de competenţă teritorială a soluţionării cauzei între instanţe de judecată de acelaşi grad.

Suspiciunea individuală este îndreptată personal, faţă de un magistrat sau faţă de mai mulţi magistraţi, în acest ultim caz, motivele putând fi similare sau diferite faţă de fiecare magistrat. În cazul suspiciunii individuale, mijlocul procedural îl constituie excepţia de incompatibilitate care trebuie să fie invocată şi analizată individual, în raport cu subiectul sau cu fiecare dintre subiecţii procesuali oficiali a căror capacitate subiectivă este pusă la îndoială, sub raportul obiectivităţii sau imparţialităţii. Remediul este înlăturarea din proces, ca incompatibil, a judecătorului suspicionat, pe calea abţinerii sau recuzării în cursul soluţionării cauzei, iar după rămânerea definitivă a hotărârii, pe calea contestaţiei în anulare.

Drept urmare, la momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existenţa unei suspiciuni rezonabile colective, cu privire la imparţialitatea judecătorilor instanţei. Motivele temeinice care pot susţine o cerere de strămutare sunt diferite de cele care constituie motiv de abţinere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini sau comportamente care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existenţa unei lipse de obiectivitate şi imparţialitate, reflex al influenţei exercitată de climatul în care se desfăşoară procesul penal. În cazul strămutării, motivele nu privesc - personal - judecătorii, ci condiţiile în care o instanţă penală, în întregul ei, trebuie să judece o anumită cauză.

Raportat la cele ce preced, care stabilesc cadrul procesual în care poate fi soluţionată o cerere de strămutare, Înalta Curte, verificând actele dosarului, consideră că nu este incident art. 71 C. proc. pen.., astfel că nu există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei. Conform acestor prevederi legale, motivele temeinice care pot determina strămutarea unei cauze trebuie să se refere la suspiciunea rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

În speţă, petentul A. este nemulţumit de modul în care s-a judecat dosarul nr. x/2025 al Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în faza procesuală a apelului, de către completul de judecată din cadrul curţii de apel, din cuprinsul motivelor scrise rezultând că acesta reclamă că în cadrul acestei instanţe nu a beneficiat de judecarea cauzei în condiţii de imparţialitate, întrucât iniţial i-a fost admisă cererea de audiere a unor martori, ulterior aceasta a fost respinsă ca neutilă.

Înalta Curte apreciază că la Curtea de apel nu a existat un climat neprielnic sau defavorabil desfăşurării normale a procesului penal privind petentul A., iar argumentele aduse de acesta în sprijinul cererii de strămutare nu justifică temerea sa în ceea ce priveşte imparţialitatea instanţei. Susţinerile referitoare la modalitatea în care s-a desfăşurat judecarea cauzei în apel, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 71 C. proc. pen.. şi nu conduc la strămutarea dosarului al cărui obiect îl constituie contestaţia în anulare formulată de petent împotriva deciziei pronunţate în apel.

Pentru considerentele expuse, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în temeiul art. 74 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2025.