Cassation appeal dismissed for failure to invoke specific statutory grounds under Art. 438 CPP
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the cassation appeal filed by a defendant against a Court of Appeal decision that upheld a life sentence for aggravated murder and a concurrent 10-year term for aggravated robbery, thereby leaving the lower court judgments in force and ordering the defendant to pay 200 RON in judicial costs. The dispute concerned the procedural validity of the extraordinary appeal against a final criminal judgment, where the defendant argued that the trial and appeal courts committed factual errors by rejecting key defense evidence, including DNA expert testimony and testimony discrepancies, and violating the right to a fair trial. The decisive legal basis was Article 440(2) of the Code of Criminal Procedure, in conjunction with Articles 437(1)(c) and 438(1); the Court held that the appeal failed to meet the mandatory admissibility requirements because it did not explicitly invoke any specific statutory grounds for cassation (cases of cassation) or provide the requisite legal reasoning linking those grounds to the facts, rendering the request for a new trial and re-examination of evidence procedurally defective.
Legislator headnote
AI generatedart. 188 alin. (1) C. pen, art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen, art. 41 alin. (1) lit. a) C. pen, art. 38 alin. (1) C. pen, art. 233 C. pen, art. 41 alin. (1) C. pen; Cassation appeal dismissed for failure to invoke specific statutory grounds under Art. 438 CPP: The dispute concerned the procedural validity of the extraordinary appeal against a final criminal judgment, where the defendant argued that the trial and appeal courts committed factual errors by rejecting key defense evidence, including DNA expert testimony and testimony discrepancies, and violating the right to a fair trial. The decisive legal basis was Article 440(2) of the Code of Criminal Procedure, in conjunction with Articles 437(1)(c) and 438(1); the Court held that the appeal failed to meet the mandatory admissibility requirements because it did not explicitly invoke any specific statutory grounds for cassation (cases of cassation) or provide the requisite legal reasoning linking those grounds to the facts, rendering the request for a new trial and re-examination of evidence procedurally defective.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the cassation appeal as inadmissible due to failure to meet statutory admissibility conditions.
Provision applied to order the appellant to pay judicial costs to the state.
Full text
Şedinţa publică din data de 06 martie 2025
Asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, constată:
Prin sentinţa penală nr. 398 din 26 iulie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Arad, în baza art. 188 alin. (1) C. pen., art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen., a condamnat inculpatul A., la pedeapsa detenţiunii pe viaţă pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
(…)
În baza art. 233 C. pen., art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) C. pen. cu aplicarea art. 43 alin. (5) raportat la art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen., a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată.
(…)
A constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 38 alin. (1) C. pen., referitoare la concursul de infracţiuni şi cu privire la infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 270 din 28.11.2023, pronunţată în dosar nr. x/2023 de către Judecătoria Ineu, definitivă prin decizia penală nr. 117/A din 22.02.2024 a Curţii de Apel Timişoara la pedepsele de 3 ani, 3 ani, 1 an, 1 an şi 6 luni şi 1 an închisoare.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 270 din 28.11.2023, pronunţată în dosar nr. x/2023 de către Judecătoria Ineu, definitivă prin decizia penală nr. 117/A din 22.02.2024 a Curţii de Apel Timişoara în pedepsele de 3 ani, 3 ani, 1 an, 1 an şi 6 luni şi 1 an închisoare pe care le-a repus în individualitatea lor şi a înlăturat sporul aplicat.
În temeiul dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
(…)
A anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 296/2023 din 22.02.2024 emis în dosar nr. x/2023 de către Judecătoria Ineu şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei în conformitate cu dispoziţiile sentinţei.
În temeiul dispoziţiilor art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului A., pe care a constatat-o legală şi temeinică.
În baza art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii şi a arestării preventive din data de 27.04.2023 la zi.
(…)
În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 C. proc. pen., a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă B., a dispus obligarea inculpatului A. la plata către partea civilă a daunelor morale în sumă de 5.000 euro, plătibilă în RON la cursul BNR din ziua plăţii şi a respins restul pretenţiilor civile.
Prin decizia penală nr. 941/A din 15.11.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 398 din 26.07.2024 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2023.
În baza art. 424 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. raportat la art. 399 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., la data pronunţării prezentei decizii, a încetat de drept măsura arestului preventiv dispusă faţă de inculpat, concomitent cu emiterea mandatului de executarea a pedepsei şi în baza art. 72 C. pen. deduce în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv din data de 26.07.2024 la zi.
Împotriva deciziei penale nr. 941/A din 15.11.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casaţie, prin avocat C., invocând dispoziţiile art. 433 C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, Înalta Curte reţine următoarele:
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Conform dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în situaţia în care, cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434 C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptăţite a promova recursul în casaţie), art. 437 (referitor la conţinutul cererii) şi art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie), instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.
În acest sens, Înalta Curte constată că cererea de recurs a inculpatului A. este formulată în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 435 C. proc. pen., împotriva unei hotărâri care poate fi atacată cu recurs în casaţie conform art. 434 C. proc. pen.
În cauză au fost respectate dispoziţiile art. 436 alin. (1) C. proc. pen., nu sunt incidente prevederile alin. (6) al aceluiaşi articol, iar condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen. sunt îndeplinite.
Cu privire la condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. se constată că, în cuprinsul cererii nu este indicat niciunul din cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
În cuprinsul cererii s-a susţinut că, sentinţa apelată este rezultatul unor erori de fapt datorate lipsei probelor directe care să ateste că inculpatul a săvârşit fapta, iar instanţa de apel: a respins nejustificat probele solicitate în apărarea inculpatului, ceea ce a condus la afectarea dreptului său la un proces echitabil şi pronunţarea unei hotărâri nelegale; a omis să răspundă la toate motivele de apel invocate de inculpat, încălcând astfel obligaţia de motivare a hotărârii; a ignorat contradicţiile existente între declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor.
S-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi, în situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile pentru achitarea inculpatului, trimiterea cauzei pentru rejudecare de către instanţa de apel.
În acest sens, s-a solicitat o expertiză ADN - prin compararea probelor ADN recoltate de la victimă şi inculpat, precum şi reexaminarea expertizelor tehnice şi a expertizei ADN, amprente, etc., apreciindu-se că probele biologice descoperite pe perna din bucătărie au fost manipulate după întoarcerea inculpatului în România, experiza urmând să inclusă şi verificarea modului în care au fost prelevate probele.
Având în vedere că în conţinutul cererii nu este indicat niciunul din cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., potrivit căreia, cererea de recurs în casaţie trebuie să cuprindă indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază şi motivarea acestora.
Deşi, în esenţă, recurentul inculpat îşi exprimă nemulţumirea în legătură cu soluţia pronunţată, care, în opinia sa, este rezultatul respingerii nejustificate a probelor solicitate în apărarea sa, interpretării greşite a situaţiei de fapt şi a probelor administrate, solicitând reexaminarea acestora şi administrarea unor probe noi, aceste critici, pe de o parte, nu pot fi analizate în calea de atac a recursului în casaţie, iar pe de altă parte, nu suplinesc cerinţa prevăzută în mod imperativ de norma legală menţionată, în sensul indicării cazului de recurs în casaţie.
Sub acest aspect, Înalta Curte aminteşte că nu este suficient ca, din cuprinsul cererii, să reiasă doar voinţa de a recura, fiind necesar să rezulte şi limitele acestei voinţe prin indicarea cazurilor de casare, întrucât numai în aceste limite poate opera controlul instanţei de casaţie, care nu are posibilitatea legală de a lua în considerare, din oficiu, unele cazuri de casare. În condiţiile în care, potrivit art. 442 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute la art. 438, invocate în cererea de recurs în casaţie, atât conţinutul, cât şi motivarea cererii reprezintă condiţii de admisibilitate ale recursului în casaţie, întrucât lipsa menţiunii privitoare la cazul de casare invocat face să lipsească şi motivarea incidenţei vreunui asemenea caz în speţă.
În consecinţă, nefiind îndeplinite cumulativ cerinţele legale referitoare la admisibilitatea în principiu, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 941/A din 15.11.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 941/A din 15.11.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2025.