Negative jurisdictional conflict resolved: compensation challenge sent to civil section

Şedinţa publică din data de 18 martie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1/15.01.2025 a Tribunalului Sălaj în dosar nr. x/2024, în temeiul art. 31 alin. (4) lit. a) rap. la art. 21 şi urm. din Legea 211/2004, a fost admisă cererea formulată de petenta A. şi s-a stabilit cuantumul compensaţiei financiare care va fi acordată acesteia.

Împotriva sentinţei anterior menţionate a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj.

Contestaţia a fost înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, iar prin încheierea civilă fără număr din 04.02.2025, s-a dispus trimiterea dosarului având ca obiect contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj împotriva sentinţei penale nr. 1 din 15.01.2025 pronunţate de Tribunalul Sălaj, secţia penală în dosarul nr. x/2024, către secţia penală şi de minori a Curţii de Apel Cluj.

Dosarul a fost înregistrat mai departe pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi repartizat aleatoriu, iar prin încheierea penală din data de 04.03.2025, a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale invocate din oficiu, iar în temeiul art. 136 alin. (1) rap. la art. 132 alin. (3) C. proc. pen. a fost declinată cauza către secţia I Civilă a Curţii de Apel Cluj, constatându-se, totodată, ivit conflictul negativ de competenţă.

În temeiul art. 136 alin. (2) rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispuse sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Cauza a fost înregistrată la data de 12.03.2025 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu termen de judecată la data de 18.03.2025.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului conflict negativ de competenţă ivit între secţia civilă şi secţia penală ale Curţii de Apel Cluj se referă la contestaţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, întemeiată pe dispoziţiile art. 31 alin. (6) din Legea nr. 211/2004, declarată împotriva sentinţei penale nr. 1/15.01.2025 pronunţate de Tribunalul Sălaj în dosar nr. x/2024, prin care, în temeiul art. 31 alin. (4) lit. a) rap. la art. 21 şi urm. din Legea 211/2004, a fost admisă cererea formulată de petenta A. privind stabilirea cuantumului compensaţiei financiare care va fi acordată acesteia.

Prealabil, instanţa supremă reţine că, într-adevăr, dispoziţiile procesual penale nu prevăd posibilitatea ivirii unui conflict de competenţă între două secţii ale aceleiaşi instanţe de judecată. În acest sens, se are în vedere că dispoziţiile art. 51 C. proc. pen. fac referire doar la noţiunea de "instanţe", care priveşte, aşadar numai instanţele judecătoreşti prevăzute în lege.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că, în virtutea art. 2 alin. (2) C. proc. civ., sunt aplicabile dispoziţiile art. 136 din acelaşi cod, având în vedere că dispoziţiile procesual penale nu cuprind dispoziţii contrare.

Din această perspectivă, apreciind incidenţa dispoziţiilor procesual civile în completarea celor penale, nu se poate considera nici existenţa unei ipoteze privind întreruperea cursului justiţiei.

Referitor la susţinerea reprezentantului Ministerului Public, în sensul că nu este incident un veritabil conflict negativ de competenţă, invocând jurisprudenţa instanţei supreme, secţia penală, respectiv încheierea nr. 70 din 19 ianuarie 2009, pe de o parte, se observă că în C. proc. civ. din 1865, aplicabil la data pronunţării hotărârii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nu exista o dispoziţie similară celei prevăzute de art. 136 din actualul C. proc. civ., referitoare la conflictul de competenţă în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Pe de altă parte, se observă că prin încheierea 292 din 23.07.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, s-a apreciat că, într-o atare situaţie (secţie civilă şi secţia penală), nu se poate vorbi de existenţa unui conflict negativ de competenţă, însă, această soluţie trebuie privită prin prisma considerentelor.

În considerentele acestei hotărâri s-au reţinut următoarele:

"Prin sentinţa penală nr. 64/F din data de 26 iunie 2019, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie din cadrul Curţii de Apel Piteşti a admis excepţia necompetenţei materiale a secţiei penale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea secţiei I civile din cadrul aceleiaşi instanţe.

Înalta Curte constată că, în speţa de faţă, nu s-a ivit un conflict negativ de competenţă între cele două secţii ale Curţi de Apel Piteşti, deoarece hotărârea de declinare a competenţei pronunţată de secţia penală nu a fost urmată de o dispoziţie de declinare a competenţei către secţia civilă, hotărâre prin care să se fi constatat ivirea conflictului negativ de competenţă şi să fi fost sesizată Înalta Curte, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 50 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, Înalta Curte nu a fost legal sesizată cu un conflict negativ de competenţă, adresa emisă de preşedintele Curţii de Apel Piteşti neputând complini lipsa unei hotărâri de declinare a competenţei de către secţia civilă".

Având în vedere aceste argumente, se apreciază că nu există niciun impediment în a analiza prezenta cauză din perspectiva unui conflict negativ de competenţă ivit între două secţii specializate ale aceleiaşi instanţe, dimpotrivă, dispoziţiile art. 2 alin. (2) şi art. 136 din C. proc. pen. obligând instanţa supremă, în calitate de instanţă ierarhic superioară, să tranşeze prezentul conflict negativ de competenţă.

În continuare, Înalta Curte reţine că potrivit art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 211/2004, cererea de compensaţie financiară se depune la tribunalul în a cărui circumscripţie domiciliază victima şi se soluţionează de doi judecători din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, constituite în fiecare tribunal, care este alcătuită din cel puţin 2 judecători specializaţi în materie penală, desemnaţi pentru o perioadă de 3 ani de adunarea generală a judecătorilor tribunalului.

În cuprinsul expunerii de motive aferente Legii nr. 272/2024 (PL-x nr. 449/2024 - Proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor) s-au menţionat următoarele:

"Sub aspect tehnic, proiectul de lege rezolvă problema evidenţei deficitare a cauzelor având ca obiect cererile prevăzute de Legea nr. 211/2004, în condiţiile în care, de lege lata, membrii Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor unor infracţiuni se desemnează dintre toţi judecătorii de la toate secţiile tribunalului, nu de la o singură secţie, astfel cum este conceput sistemul electronic de evidenţă Ecris. În consecinţă, se aduc minime modificări regulilor de procedură privind soluţionarea acestor cereri, astfel încât înregistrarea acestor cauze să se realizeze la secţia penală şi să se soluţioneze de către judecători specializaţi în materie penală, care sunt mai familiarizaţi cu specificul infracţiunilor contra persoanei şi cu impactul pe care acestea îl au asupra victimei".

Aşa cum în mod corect a reţinut secţia penală a Curţii de Apel Cluj, se observă că aceste motive, care au condus la modificarea Legii nr. 211/2004, se referă exclusiv la desemnarea membrilor Comisiei şi la înregistrarea cauzelor având ca obiect cererile adresate Comisiei în sistemul electronic de evidenţă Ecris, iar nu la judecarea contestaţiei reglementate de art. 31 alin. (5) din Legea nr. 211/2004.

Nu se poate aprecia că prezenta cauză este dată în competenţa secţiilor penale din cadrul curţilor de apel, întrucât, pe de o parte, legiuitorul nu a avut în vedere, la elaborarea legii, şi specializarea judecătorilor de la curţile de apel, limitându-se strict la comisia din cadrul tribunalului, şi nici nu a reglementat judecarea contestaţiei, inclusiv din perspectiva compunerii completului de judecată.

Aşadar, principalul argument pe care secţia civilă a Curţii de Apel Cluj şi-a întemeiat dispoziţia de declinare a cauzei către secţia penală a aceleiaşi instanţe (expunerea de motive a Legii nr. 274/2024 de modificare a Legii nr. 211/2004 şi Decizia nr. 4/2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii) nu este susţinut, atâta vreme cât nu au fost aduse modificări în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a căii de atac ce se poate formula împotriva hotărârii pronunţate de Comisie.

Întrucât comisia din cadrul tribunalului nu funcţionează şi nici nu este înfiinţată în condiţiile unei secţii specializate, nu se poate vorbi de faptul că hotărârea atacată provine de la o instanţă de fond care este structurată în formaţiuni specializate şi, astfel, competenţa instanţei în calea de atac ar fi una derivată din competenţa primei instanţe care a judecat efectiv procesul.

Din acest motiv, se apreciază că nu este incidentă Decizia nr. 4/2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii în materie civilă, întrucât aceasta se referă la interpretarea unor norme de procedură civilă vizând stabilirea competenţei materiale procesuale a instanţei de control judiciar prin raportare la specializarea primei instanţe şi obiectul şi natura litigiului astfel cum au fost stabilite de instanţa de fond.

În plus, instanţa supremă reţine că atât anterior, cât şi ulterior modificării Legii nr. 211/2004, prin Legea 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (prin art. 49 s-a prevăzut calea de atac a contestaţiei, în locul recursului), aceste cauze (fie recursuri, fie contestaţii) au fost soluţionate de către secţiile civile din cadrul curţilor de apel.

Că este specific secţiei civile din cadrul curţilor de apel rezultă şi din faptul că această cale de atac exercitată împotriva hotărârii Comisiei nu se referă la calea de atac a contestaţiei reglementată de art. 4251 C. proc. pen., instituţie ce este aplicabilă situaţiilor în care C. proc. pen. o prevede expres, în virtutea alin. (1) al aceluiaşi text de lege, precum şi în raport cu data de 01.02.2014, de intrare în vigoare a C. proc. pen., care este ulterioară modificării căii de atac a recursului în cea a contestaţiei prin Legea nr. 76/2012.

În acest context, al constatării privind nereglementarea modului de soluţionare a contestaţiei împotriva hotărârii Comisiei, instanţa supremă are în vedere şi faptul că potrivit art. 7 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor de judecată, preşedintele curţii de apel exercită prerogative manageriale în scopul organizării eficiente a activităţii curţii, precum şi atribuţii de coordonare şi control privind administrarea curţii de apel şi a instanţelor din circumscripţie, printre altele şi pe cele prevăzute de lit. i) şi l) (i - la instanţele la care funcţionează mai multe secţii cu aceeaşi specializare, stabileşte, pentru fiecare an, obiectele din sistemul ECRIS corespunzătoare fiecărei secţii, ţinând seama de particularităţile instanţei, precum şi de necesitatea de a se asigura repartizarea aleatorie şi echilibrată a dosarelor între secţii; l - organizează şi coordonează activitatea de repartizare aleatorie a cauzelor şi stabileşte regulile aplicabile în situaţiile neprevăzute de lege sau de prezentul regulament).

Or, din verificările efectuate în aplicaţia ECRIS a Curţii de Apel Cluj a rezultat că obiectul "acordare de compensaţii financiare victimelor unor infracţiuni (L211/2004)" este alocat completurilor secţiei I Civile (un număr de 19 dosare fiind înregistrate, din care 13 după intrarea în vigoare a Legii nr. 76/2012 prin care calea de atac a recursului a fost modificată în calea de atac a contestaţiei în ceea ce priveşte art. 31 alin. (5) din Legea nr. 211/2004), apreciindu-se, aşadar, că aceste cauze sunt de competenţa secţiei civile şi nicidecum a secţiei penale.

Pentru aceste motive, pe calea regulatorului de competenţă, în temeiul art. 51 alin. (6) rap. la art. 40 alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia Civilă, instanţă căreia i se va trimite dosarul, iar cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia Civilă, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2025.