Contestație în anulare inadmisibilă: exclusiv hotărâri de fond supuse atacului extraordinar, nu decizii de respingere a apelului în plângerea art. 340 C. proc. pen.

Şedinţa publică din data de 21 mai 2025

Asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 26/A din data de 28 ianuarie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2024, a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva încheierii din 25 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, întrucât acesta a fost declarat împotriva unor încheieri definitive pronunţate în procedura prevăzută de art. 340 C. proc. pen. (plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată).

II. Împotriva acestei decizii a formulat cale de atac petentul A..

Prin cererea formulată, petentul, în esenţă, a solicitat să se constate nulitatea absolută a deciziei contestate, fiind incidente dispoziţiile art. 281 lit. e) şi f) C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 15.04.2025, sub nr. x/2025, fiind calificată drept contestaţie în anulare şi repartizată aleatoriu, cu termen de judecată la data de 21.05.2025, dată la care au avut loc dezbaterile. În ziua şedinţei de judecată, petentul, prin e-mail, a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care a reiterat aspectele invocate prin cererea iniţială.

III. Examinând contestaţia în anulare formulată de apelantul-petent A., Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea drepturilor procesuale şi al pronunţării unei noi hotărâri cu respectarea prevederilor legale.

Procedura de judecată a contestaţiei în anulare presupune două etape, şi anume admiterea în principiu şi judecata pe fond după admiterea în principiu a contestaţiei.

În vederea verificării prealabile a contestaţiei în anulare, legiuitorul a fixat o etapă procesuală în care instanţa examinează îndeplinirea condiţiilor de admitere în principiu a contestaţiei în anulare, condiţii ce rezultă din prevederile art. 426-428 şi ale art. 431 alin. (2) C. proc. pen.

Astfel, instanţa verifică dacă cererea de contestaţie în anulare priveşte hotărâri penale definitive, dacă este formulată de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea extraordinară de atac, dacă este introdusă în termenul prevăzut de lege, dacă motivele concrete invocate în susţinerea căii extraordinare de atac se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute în art. 426 din C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei sunt depuse ori sunt invocate dovezi care există în dosar.

De asemenea, se verifică dacă motivele invocate şi probele aduse în susţinerea cererii nu au mai făcut obiectul unei contestaţii în anulare anterioare.

Analizând condiţiile de admisibilitate la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că, potrivit art. 426 C. proc. pen.:

Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: (…).

Din analiza acestui text de lege se constată faptul că sunt supuse contestaţiei în anulare numai hotărârile judecătoreşti care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin această cale extraordinară de atac se urmăreşte înlăturarea erorilor de procedură pe care le conţin hotărârile judecătoreşti. În acest sens, Înalta Curte reţine că hotărârile judecătoreşti prin care se rezolvă fondul cauzei sunt acelea prin care instanţa se pronunţă asupra raportului juridic de drept substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal, soluţionând acţiunea penală, potrivit art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Potrivit acestui text de lege, instanţa hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

Fiind o cale extraordinară de atac, contestaţia în anulare poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 426 C. proc. pen. şi poate fi formulată numai în cazurile expres prevăzute în acelaşi articol la lit. a)-i) din acelaşi act normativ, singurele apte a provoca o reexaminare a cauzei penale.

Interpretând coroborat şi per a contrario textele de lege anterior menţionate, se constată că nu pot fi supuse contestaţiei în anulare hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei, consecinţa fiind respingerea cererii, ca inadmisibilă.

În cauză, petentul A. a formulat cale de atac, calificată drept contestaţie în anulare, împotriva deciziei penale nr. 26/A din data de 28 ianuarie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2024, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat acelaşi petent împotriva încheierii din 25 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, întrucât acesta a fost declarat împotriva unor încheieri definitive pronunţate în procedura prevăzută de art. 340 C. proc. pen. (plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată).

Aşadar, Înalta Curte constată că hotărârea ce formează obiectul contestaţiei în anulare formulate de petent nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 426 C. proc. pen., deoarece nu conţine o rezolvare a fondului cauzei, în sensul dezlegării unui raport juridic de drept substanţial prin pronunţarea vreunei soluţii de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetare a procesului penal, astfel cum prevede art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, contestatorul a exercitat calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare împotriva unei hotărâri pentru care legea nu prevede posibilitatea de reformare prin această cale de atac.

Or, hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în conformitate cu legea.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Având în vedere cele anterior menţionate, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte condiţii de admisibilitate în principiu a contestaţiei în anulare, prevăzute de art. 426-428 şi art. 431 alin. (2) C. proc. pen., respectiv calitatea în care contestatorul a introdus cererea, termenul de introducere a cererii şi motivul pe care se sprijină contestaţia în anulare.

Pentru aceste argumente, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 426-428 şi art. 431 alin. (2) C. proc. pen. şi, în consecinţă, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de apelantul-petent A. împotriva deciziei penale nr. 26/A din data de 28 ianuarie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-apelant la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de apelantul-petent A. împotriva deciziei penale nr. 26/A din data de 28 ianuarie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul-apelant la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2025.