Extraordinary appeal for annulment filed late and repetitively declared inadmissible; convictions stand.

Şedinţa publică din data de 05 martie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 2939 din data de 08.11.2019 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019, s-au dispus următoarele:

În baza art. 193 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (faptă săvârşită la 22.12.2016 - persoană vătămată B.).

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu victima B. sau cu membrii de familie ai acesteia ori de a se apropia de acestea, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) din C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) din C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a comunica cu victima B. sau cu membrii de familie ai acesteia ori de a se apropia de aceasta de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 193 alin. (1) din C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (faptă săvârşită la 22.12.2016 - persoană vătămată C.).

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu victima C. sau cu membrii de familie ai acesteia ori de a se apropia de aceasta, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) din C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) din C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a comunica cu victima C. sau cu membrii de familie ai acesteia ori de a se apropia de aceasta de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 371 din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice (faptă săvârşită la 22.12.2016).

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) din C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele de 2 ani şi 6 luni, 9 luni şi 6 luni şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care a fost adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din suma celorlalte pedepse, respectiv sporul de 5 luni închisoare (o treime din totalul de 15 luni), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 11 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a comunica cu victima C. sau cu victima B. sau cu membrii de familie ai acestora, pe durata cea mai mare de 4 ani, de la rămânerea definitivă prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., art. 65 alin. (1) şi alin. (3) din C. pen. şi 66 alin. (1) lit. a), b), n) din C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu victima C. sau cu victima B. sau cu membrii de familie ai acestora, pe durata cea mai mare de 4 ani, pedeapsa accesorie fiind suspendată.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului obligaţia să frecventeze un număr de 4 (patru) programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de Probaţiune Bucureşti sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate. În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Administraţiei Domeniului Public Sector 2 sau în cadrul S.C. Amenajare Edilitară şi Salubrizare S.A. Sector 5, Bucureşti pe o perioadă de 120 de zile. Un exemplar al sentinţei s-a dispus să fie comunicat Serviciului de Probaţiune Bucureşti.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere, în caz de neexecutare a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege, în caz de neîndeplinire integrală a obligaţiilor civile stabilite prin hotărâre, afară de cazul în care dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, precum şi în caz de săvârşire a unei noi infracţiuni.

S-a făcut aplicarea art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. în ceea ce priveşte executarea pedepsei complementare aplicate şi s-a dispus executarea pedepsei accesorii, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen. în situaţia în care pedeapsa rezultantă va deveni executabilă.

În temeiul art. 25, art. 23 alin. (2) şi (3) şi art. 397 din C. proc. pen., raportat la art. 1349, 1381 şi art. 1357 alin. (1) din C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea părţii civile B. şi a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă B. a sumei de 3.631 RON, reprezentând daune materiale (mai puţin contravaloarea telefonului mobil) şi a sumei de 8.000 euro, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 25, art. 23 alin. (2) şi (3) şi art. 397 din C. proc. pen., raportat la art. 1349, 1381 şi art. 1357 alin. (1) din C. civ., a fost admisă acţiunea părţii civile Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti şi a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti a sumei de 4.268,11 RON, reprezentând daune materiale.

În baza art. 20 C. proc. pen., s-a luat act că persoana vătămată C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Împotriva sentinţei nr. 2939 din data de 08.11.2019 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 541/A din data de 19 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 2939 din data de 08.11.2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 18.12.2024 .

Recurentul a invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

În esenţă, a susţinut că la data de 28.02.2016 a semnat un contract cu U.S. Departament of Defence al SUA pentru a desfăşura activităţi în cadrul programului de contra terorism PTSS 16-06 GMCSS, dată de la care a devenit personal D., aşa încât Judecătoria Sectorului 5, secţia penală nu avea competenţa să îl judece în cauza în care a fost cercetat penal şi trimis în judecată.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, intimatelor părţi civile B. şi Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, precum şi intimatei persoană vătămată C. .

Verificând exclusiv condiţiile de admisibilitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434-art. 438 C. proc. pen.., pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între principiul legalităţii, pe de o parte, şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, calitatea procesuală activă, la conţinutul cererii şi cazurile de casare.

Conform art. 440 alin. (2) C. proc. pen.. cererea de recurs în casaţie va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din acelaşi cod.

Ca atare, pentru a fi admisibilă în principiu cererea de recurs în casaţie trebuie să îndeplinească cumulativ cerinţele legate de natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părţii ce o exercită, precum şi condiţii de formă şi fond.

Din actele aflate la dosar se reţine că hotărârea recurată i-a fost comunicată recurentului la data de 12.08.2020, iar acesta a formulat recurs în casaţie la data de 18.12.2024, prin email, cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 435 C. proc. pen.., pentru declararea prezentei căi extraordinare de atac.

Deopotrivă, se constată că recurentul a mai formulat anterior două cereri de recurs în casaţie împotriva aceleiaşi decizii penale nr. 541/A din data de 19 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019, care au fost respinse, ca inadmisibile, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin încheierea nr. 465/RC din 08.12.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019 şi prin încheierea nr. 290/RC din 08.05.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024.

Prin urmare, cerere de recurs în casaţie a fost introdusă în mod repetitiv, cu încălcarea prevederilor art. 438 alin. (3) C. proc. pen.., potrivit cărora în cazul în care cererea de recurs în casaţie a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recurs în casaţie nu mai poate formula o nouă cerere de recurs în casaţie împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat.

În acest context, în care cel puţin două din condiţiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ pentru a fi admisibilă cererea de recurs în casaţie, respectiv cea prev. de art. 435 şi cea prev. de art. 438 alin. (3) C. proc. pen.., nu sunt întrunite, nu se mai justifică analiza celorlalte condiţii de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, dispoziţiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen.. fiind de strictă interpretare.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 541/A din 19 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2019.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 541/A din 19 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 martie 2025.