Cassation appeals against drug trafficking convictions dismissed as inadmissible for non-compliance with procedural requirements

Şedinţa publică din data de 04 martie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi C., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1560 din data de 20.12.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, a dispus printre altele următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu apl. art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen., cu reţinerea art. 396 alin. (10) C. pen. a condamnat pe inculpatul A., zis "D." , la pedeapsa închisorii de 1 an şi 1 lună, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, în stare de recidivă postexecutorie.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. (respectiv dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesară obţinerea unui permis de conducere), pe o durată de 5 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. (respectiv dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesară obţinerea unui permis de conducere), conform art. 65 alin. (3) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., zis "E." ,în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 47 alin. (1) C. pen. rap. la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu apl. art. 13 alin. (1) lit. c) din Legea 143/2000, art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul B., zis "E." , la pedeapsa închisorii de 7 (şapte) ani, pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în stare de recidivă postcondamnatorie.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme), pe o durată de 5 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme), conform art. 65 alin. (3) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 43 alin. (1) şi (2) C. pen., a adăugat la pedeapsa principală rezultantă aplicată prin sentinţa penală nr. 1090/F/30.09.2021 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 27/A/13.01.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pedeapsa pe care inculpatul o va executa în final este de 8 ani şi 5 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme) pe o durată de 5 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. b), (5) C. pen. rap. la art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen., conform art. 65 alin. (3) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 40 alin. (3) C. pen. şi art. 72 alin. (1) C. pen., s-a scăzut din pedepsa principală a închisorii perioada în care inculpatul a fost reţinut, arestat preventiv, arestat la domiciliu şi deţinut, respectiv de la 25.03.2021 la 01.07.2021 inclusiv, de la 27.08.2021 la 14.04.2023 inclusiv şi de la 15.11.2023 la zi.

Referitor la inculpatul C., Tribunalul Bucureşti, secţia I a penală, prin încheierea de şedinţă din data de 23.10.2023, a dispus disjungerea, având ca obiect constituirea unui grup infracţional organizat, în forma sprijinirii, în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă prev. de art. 367 alin. (1)-(3) C. pen. cu apl. art. 41 alin. (1) C. pen., complicitate la trafic de droguri de mare risc, faptă prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 2 alin. (1), (2) din legea nr. 143/2000 cu apl. art. 41 alin. (1) C. pen., deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. (1), (2) din legea nr. 143/2000 cu apl. art. 41 alin. (1) C. pen., trafic de droguri de mare risc, faptă prev. de art. 2 alin. (1), (2) din legea nr. 143/2000 cu apl. art. 41 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen., cauza disjunsă a fost înregistrată sub nr. x/2023.

Prin sentinţa penală nr. 1559 din data de 20.12.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C., zis "F." , a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 5 (cinci) ani, pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, în forma sprijinirii, în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în stare de recidivă postexecutorie.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme), pe o durată de 5 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme), conform art. 65 alin. (3) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 5 C. pen. a dispus condamnarea inculpatului C., zis "F.", la pedeapsa închisorii de 8 (opt) ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată (2 acte materiale), în stare de recidivă postexecutorie.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme), pe o durată de 5 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme), conform art. 65 alin. (3) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu apl. art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. a dispus condamnarea inculpatului C., zis "F.", la pedeapsa închisorii de 1 an şi 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, în stare de recidivă postexecutorie.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. (respectiv dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesară obţinerea unui permis de conducere), pe o durată de 5 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. (respectiv dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesară obţinerea unui permis de conducere), conform art. 65 alin. (3) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 38 C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale aplicate inculpatului prin prezenta sentinţă, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 2 ani şi 2 luni (o treime din restul pedepselor aplicate), inculpatul urmând a executa în final o pedeapsă principală de 10 ani şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (2) şi alin. (3) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), i) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesară obţinerea unui permis de conducere), pe o durată de 5 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 45 alin. (2), (3) lit. a), (5) C. pen. rap. la art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), i) C. pen., conform art. 65 alin. (3) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 399 C. proc. pen., s-a menţinut dispoziţia de luare a măsurii arestării preventive în lipsă faţă de inculpatul C. prin încheierea nr. x/2022 din data de 13.10.2022 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin încheierea 374/DL/27.10.2022 pronunţată de judecătorii de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, măsură preventivă nepusă în executare.

Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel, printre alţii, Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., inculpaţii B. şi A..

Împotriva sentinţei penale nr. 1559 din data de 20.12.2023 pronunţată în dosarul penal nr. x/2023 de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a formulat apel inculpatul C..

Prin decizia penală nr. 1050/A din 6.09.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2023 (279/2024, s-au dispus printre altele următoarele.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul formulat printre alţii şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 1560/20.12.2023 pronunţate de către Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2023.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu apl. art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen., cu reţinerea art. 396 alin. (10) C. pen., de la 1 an şi 1 lună închisoare la 8 luni închisoare.

În art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost respins, ca tardiv formulat, apelul declarat de inculpatul B. împotriva aceleiaşi sentinţe penale nr. 1560/20.12.2023 pronunţate de către Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2023.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, nr. 1560/20.12.2023 pronunţate de către Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2023, în măsura în care nu contravin prezentei.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C. împotriva sentinţei penale nr. 1559/20.12.2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în dosarul penal nr. x/2023

Împotriva acestei decizii au formulat cererii de recurs în casaţie inculpaţii, C.,A. şi inculpatul B..

Inculpatul A., a criticat decizia penală nr. 1050/A din 6.09.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, invocând cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului formulat, casarea hotărârii recurate şi în rejudecare înlocuirea pedepsei de 8 luni închisoare cu transformarea acesteia în executarea pedepsei sub supraveghere şi muncă în folosul comunităţii timp de 240 de zile. Mai mult, a arătat că este grav bolnav cu afecţiuni medicale cronice ireversibile, iar în sistemul penitenciar nu beneficiază la standarde decente de asistenta medicală. A menţionat că nu are un medic de familie iar tratamentele îi sunt acordate " după ureche".

Inculpatul C., a criticat decizia penală nr. 1050/A din 6.09.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, solicitând admiterea recursului formulat, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie, inculpatul a arătat, că pentru a i se asigura un proces just şi echitabil este important ca acuzatul să fie prezent personal la proces iar obligaţia de a garanta prezenţa acuzatului în sala de judecată în primul ciclu procesual (fond) în rejudecare constituie una dintre cerinţele fundamentale ale art. 6 C.E.D.O.

Inculpatul B., a criticat decizia penală nr. 1050/A din 6.09.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, solicitând admiterea recursului formulat, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie, inculpatul a arătat, că solicită încă o şansă pentru a i se face dreptate întrucât a fost nedreptăţit de către instanţele de judecată care i-au aplicat o pedeapsă destul de mare (maximă de 8 ani şi 5 luni cu închisoare).

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 14.02.2025, sub numărul x/2023.

La data înregistrării dosarului, s-a constatat, conform art. 439 alin. (2) C. proc. pen.., că procedura de comunicare a cererilor de recurs în casaţie s-a realizat cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., precum şi către celelalte părţi, astfel cum rezultă din dovezile ataşate la dosar.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererilor de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 1050/A din 6.09.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, din perspectiva dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul în casaţie constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între principiul legalităţii, pe de o parte, şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, calitatea procesuală activă, conţinutul cererii şi cazurile de casare.

Cu alte cuvinte, pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casaţie trebuie să îndeplinească cumulativ cerinţele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părţii care o exercită, precum şi condiţiile legate de formă şi fond. Această concluzie rezultă şi din dispoziţiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., potrivit cărora cererea de recurs în casaţie va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din acelaşi cod.

Examinând cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A., se constată că, în cuprinsul cererii este menţionat numele şi prenumele recurentului, semnătura acestuia, iar decizia penală nr. 1050/A din 6.09.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, recurată în prezenta cauză, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi că recursul în casaţie a fost formulat în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., astfel cum a fost consacrată în jurisprudenţă, se constată că, formal, criticile invocate de recurentul inculpat A. nu se circumscriu în conţinut dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit cărora hotărârea este supusă casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casaţie, instanţa supremă a stabilit că el este incident numai în situaţia în care pedeapsa stabilită de instanţa de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanţial relevante pentru tratamentul sancţionator, este nelegală.

Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar şi a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancţiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator reglementat de legea penală pentru infracţiunile reţinute în mod definitiv prin decizia recurată.

În acest context, evaluând criticile formulate de inculpatul A. în recurs în casaţie, se constată că ele nu aduc în discuţie, nici măcar formal, legalitatea regimului sancţionator aplicat recurentului prin hotărârea definitivă recurată, ci antamează elemente circumscrise, în mod esenţial, temeiniciei acesteia.

Dispoziţiile art. 438 pct. 12 C. proc. pen. sunt de strictă interpretare şi vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege, în raport, cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermiţând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută şi menţinută prin hotărârea atacată, precum şi de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de fond sau de apel.

Aşa cum rezultă din motivele de recurs în casaţie, recurentul A. nemulţumit de soluţia dată în apel, urmărind, în realitate, o reindividualizare a pedepsei aplicate, însă această critică nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare invocat.

Referitor la recursul inculpatului C., se constată că, în cuprinsul cererii este menţionat numele şi prenumele recurentului, semnătura acestuia, iar decizia penală nr. 1050/A din 6.09.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, recurată în prezenta cauză.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că decizia recurată a fost comunicată inculpatului C. la data de 17.09.2024. De asemenea, se observă că cererea de recurs în casaţie a fost formulată de inculpatul C. împotriva acestei decizii la data de 5.10.2024- data poştei în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

Pe de altă parte, se constată că cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte şi condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. întrucât în conţinutul cererii de recurs în casaţie nu sunt indicate cazurile de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea, iar din motivarea acesteia nu rezultă un caz de casare.

Simpla enumerare a nemulţumirilor recurentului nu satisface exigenţele cerinţei de admisibilitate prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., care presupune indicarea expresă a cazurilor de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora.

Nu este suficient ca, din cuprinsul cererii, să reiasă doar voinţa de a recura, fiind necesar să rezulte şi limitele acestei voinţe prin indicarea cazurilor de casare, întrucât numai în aceste limite poate opera controlul instanţei de casaţie, care nu are posibilitatea legală de a lua în considerare, din oficiu, unele cazuri de casare.

În cee ace priveşte recursul inculpatului B., se constată că, în cuprinsul cererii este menţionat numele şi prenumele recurentului, semnătura acestuia, iar decizia penală nr. 1050/A din 6.09.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, recurată în prezenta cauză, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, însă cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 435 din C. proc. pen., întrucât nu este formulată în termenul prevăzut de lege.

Cererea nu îndeplineşte însă şi condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât nu se indică, în concret, cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. pe care se întemeiază cererea şi argumentele pentru care, cel puţin formal, criticile enunţate se circumscriu acestor cazuri.

În acest sens, în raport cu dispoziţiile art. 269 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte reţine că data până la care inculpatul avea posibilitatea de declarare a recursului în casaţie este 14 octombrie 2024, inclusiv, având în vedere că decizia penală recurată i-a fost comunicată acestuia la data de 12 septembrie 2024 (conform dovezii de primire aflate în dosarul instanţei de apel).

Pentru considerentele expuse, nefiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de lege, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 1050/A din 6.09.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2023.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., vor fi obligaţi recurenţii- inculpaţi la plata sumei de câte 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 1050/A din 6.09.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurenţii- inculpaţi la plata sumei de câte 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 martie 2025.