Inadmissibility of challenge against final order rejecting prima facie admissibility of annulment complaint

Şedinţa publică din data de 14 mai 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 501 din 19 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A., împotriva sentinţei penale nr. 109 din data de 07.02.2024 pronunţate de Judecătoria Vatra Dornei, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul să plătească statului suma de 200 de RON, cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., suma de 680 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant (avocat B., conform delegaţiei nr. 1189/05.04.2024, u rămas în sarcina statului şi s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 109 din data de 07.02.2024, pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 431 raportat la art. 426 şi 427 din C. proc. pen., s-a respins în principiu contestaţia în anulare formulată de petentul A., ca inadmisibilă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei, la data de 08.12.2023, sub nr. x/2023, petentul A. a formulat contestaţie în anulare, împotriva sentinţei penale nr. 64 din data de 22.05.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Vatra Dornei, în baza art. 426 alin. (1) lit. b) şi i) din C. proc. pen.. Contestatorul nu a învederat în vreun fel motive efective de anulare a hotărârii, ci doar a invocat dispoziţiile art. 10 din C. proc. pen. şi art. 16, art. 21 şi art. 24 din Constituţia României.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 426 alin. (1) din C. proc. pen.

Din oficiu instanţa de fond a dispus ataşarea sentinţei penale nr. 64 din data de 22.05.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Vatra Dornei.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de fond a reţinut că prin cererea ce face obiectul cauzei, petentul A. a formulat, contestaţie în anulare împotriva sentinţei penale nr. 64 din data de 22.05.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Vatra Dornei, din lecturarea căreia s-a constatat că aceasta vizează alţi inculpaţi decât petentul.

În speţă, petentul, deşi a înţeles să învestească instanţa cu o contestaţie în anulare, s-a constatat că dosarul nu îl priveşte. Astfel, s-a reţinut că sentinţa penală nr. 64 din data de 22.05.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Vatra Dornei, împotriva căreia petentul formulează contestaţia în anulare vizează alţi inculpaţi.

Faţă de situaţia de fapt reţinută mai sus, prima instanţă a constatat că în cauză nu se invocă niciunul din cazurile de contestaţie în anulare prevăzute strict şi limitativ de art. 426 din C. proc. pen. şi ca atare nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 431 alin. (2) din C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatorul A., fără a indica, în concret, motivele căii de atac promovate.

La termenul de judecată acordat la data de 19.04.2024, apelantul A. a comunicat, prin intermediul Administraţiei Penitenciarului Botoşani, că a formulat prezenta cale de atac, o menţine, solicitând judecarea cauzei şi în lipsă.

Analizând apelul promovat de A., precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) şi (2), art. 420 din C. proc. pen., Curtea de Apel Suceava a constatat că în considerentele Deciziei nr. 5 din 2015 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au reţinut următoarele:

În concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

Inadmisibilitatea ca sancţiune procesual-penală constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi a unui act prin care a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual exercitat şi epuizat anterior. Aceasta operează, automat şi inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În speţă, sentinţa penală nr. 109 din data de 07.02.2024, pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr. x/2023 este definitivă, întrucât dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen. care reglementează etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare nu au prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate.

Cum prezenta cale de atac apare ca fiind exercitată împotriva unei sentinţe definitive, curtea a constatat că apelul este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

Împotriva deciziei penale nr. 501 din 19 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., au formulat contestaţie condamnaţii C., D. şi A., cale de atac înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 01 aprilie 2025 .

În esenţă, condamnaţii au invocat incompatibilitatea preşedintelui de complet prin aplicarea deciziei nr. 501/2016 a Curţii Constituţionale, noile cazuri de contestaţie în anulare şi cazurile de nulitate absolută prev. de art. 281 din C. proc. pen.. Totodată, au solicitate ca în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare să fie suportate de stat.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 10 din C. proc. pen. - privind dreptul la apărare, art. 24 din Constituţia României raportat la art. 6 paragraf 3 lit. b) şi c) din CEDO, cu respectarea deciziei nr. 36 din data de 2 iulie 2020 a Curţii Constituţionale. Totodată, au invocat cauza Beian contra României a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

La termenul de judecată din data de 14 mai 2025, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate de cei trei condamnaţi.

Examinând cauza de faţă, cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii invocate de procuror, Înalta Curte constată că este inadmisibilă calea de atac formulată de persoanele condamnate C., D. şi A., pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei căi de atac îl constituie decizia penală nr. 501 din 19 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A., împotriva sentinţei penale nr. 109 din data de 07.02.2024 pronunţate de Judecătoria Vatra Dornei, în dosarul nr. x/2023.

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Aşadar, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Cu prioritate, Înalta Curte constată că persoanele condamnate C. şi D. nu au calitatea de părţi în cauza soluţionată prin decizia penală nr. 501 din 19 aprilie 2024 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, hotărârea vizând exclusiv apelul declarat de contestatorul A..

Având în vedere că dreptul de a exercita o cale de atac aparţine numai părţilor din proces şi numai împotriva hotărârii pronunţate în propria cauză, contestaţiile formulate de C. şi D. urmează a fi respinse ca inadmisibile, fără a fi necesară analizarea altor aspecte invocate de aceştia.

În ceea ce îl priveşte pe contestatorul condamnat A., Înalta Curte constată că şi contestaţia acestuia este inadmisibilă, fiind promovată împotriva unei hotărâri definitive.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Potrivit art. 551 alin. (1) pct. 4 din C. proc. pen., hotărârile primei instanţe rămân definitive "la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestaţia", iar, potrivit art. 552 din acelaşi cod, hotărârile instanţei de apel sunt definitive la data pronunţării.

Rezultă că persoanei condamnate A. nu îi este recunoscută de lege posibilitatea de a formula o nouă cale de atac împotriva deciziei penale nr. 501 din 19 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava - hotărâre definitivă prin care i s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat împotriva sentinţei Judecătoriei Vatra Dornei. Or, o hotărâre definitivă nu mai este susceptibilă de reformare pe această cale.

Prin promovarea acestei căi de atac, contestatorul A. a încălcat principiul unicităţii căii de atac prevăzut de lege.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală ce intervine atunci când partea efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi atunci când se încearcă exercitarea unui drept epuizat printr-o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de condamnaţii C., D. şi A. împotriva deciziei penale nr. 501 din 19 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorii la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu în cuantum de câte 753 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnaţii C., D. şi A. împotriva deciziei penale nr. 501 din 19 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu în cuantum de câte 753 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 14 mai 2025.