Drug trafficking sentence upheld; annulment appeal inadmissible as art. 396(10) challenge outside cassation scope.

Şedinţa publică din data de 04 martie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie formulată de recurentul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 327 din data de 09.07.2024 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. x/2023, printre alţii, în baza art. 396 alin. (1) şi (2), art. 16 lit. (c) din C. proc. pen. raportat la a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (fapta din 19.04.2023), deoarece nu există probe că inculpatul a comis fapta.

În baza art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen. şi a art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, a următoarelor:

- 77,75 grame Cannabis;

- două pipe din sticlă tip bong pe care s-a pus în evidenţă Tetrahidracannabinol;

- un grinder pe care s-a pus în evidenţă Tetrahidracannabinol;

- un cântar pe care s-a pus în evidenţă Tetrahidracannabinol, ridicate de la A. şi rămase după efectuarea analizelor de laborator depuse la Direcţia Cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţe Operative din cadrul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa, cu dovada seria/nr. x din data de 08.05.2023.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpaţii B. şi C..

Prin decizia penală nr. 1101/P din data de 27 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, printre altele, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 327/09.07.2024, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. x/2023

S-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată cu privire la inculpatul A. şi, rejudecând:

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul A. pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A., alături de pedeapsa principală a închisorii, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 2 ani de la executarea pedepsei principale sau, după caz, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 97 alin. (1) din C. pen. s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 128/27.01.2023 a Judecătoriei Constanţa, definitivă la data de 20.12.2023 prin decizia penală nr. 1247/20.12.2023 a Curţii de Apel Constanţa.

Conform art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a contopit pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 128/27.01.2023 a Judecătoriei Constanţa cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin prezenta decizie, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare (reprezentând o treime din pedeapsa de 1 an închisoare), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare, în regim privativ de libertate.

În temeiul art. 45 alin. (1), (5) din C. pen. alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii, s-a aplicat pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 2 ani de la executarea pedepsei principale sau, după caz, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

S-a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

S-a înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţiile contrare prezentei decizii şi s-au menţinut celelalte dispoziţii.

Împotriva deciziei penale nr. 1101/P din data de 27 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, a formulat recurs în casaţie inculpatul A..

În esenţă, prin cererea de recurs în casaţie, inculpatul A. a arătat că i s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, fiindu-i aplicată pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa fără a avea în vedere poziţia de recunoaştere manifestată şi a circumstanţei legale de reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă pe fondul manifestării de voinţă a acestuia, omiţându-se analizarea acestei chestiuni legale. Astfel, a solicitat admiterea recursului în casaţie, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 07.02.2025, când s-a stabilit termen la data de 04.03.2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererea de recurs în casaţie, în conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casaţie constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între principiul legalităţii, pe de o parte, şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă, la conţinutul cererii şi la cazurile de casare.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434 (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. (privind persoanele îndreptăţite a promova recursul în casaţie), art. 437 (referitor la conţinutul cererii) şi art. 438 din C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie), instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Pe de altă parte, reglementând conţinutul cererii de recurs în casaţie, art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. stabileşte că aceasta trebuie să cuprindă numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii ori, după caz, numele şi prenumele procurorului care exercită calea extraordinară de atac şi organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora (lit. c), precum şi semnătura persoanei care formulează recursul în casaţie (lit. d).

Rezultă, aşadar, din cuprinsul textului de lege menţionat că cererea de recurs în casaţie se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanţei cu soluţionarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conţinutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casaţie, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac, domiciliul sau reşedinţa părţii, hotărârea ce se atacă, precum şi voinţa de a recura respectiva hotărâre şi limitele acestei voinţe, respectiv motivele în fapt şi în drept ce au determinat exercitarea căii de atac, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanţei de recurs.

Aşa cum se prevede în art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., indicarea în cerere a tuturor elementelor de conţinut la care se referă expres art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. constituie o condiţie de admisibilitate a recursului în casaţie, a cărei neîndeplinire atrage în mod obligatoriu respingerea ca inadmisibilă a căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că aceasta respectă cerinţa prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., decizia penală nr. 1101/P din data de 27.11.2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

De asemenea, se constată că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. a fost declarată în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

Sub aspectul cerinţei instituită de prevederile art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., se observă că, recurentul a avut calitatea de inculpat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea recurată, numărându-se, astfel, printre titularii căii extraordinare de atac.

Condiţia prevăzută de art. 436 alin. (6) din C. proc. pen. este îndeplinită, având în vedere că, deşi inculpatul A. nu a formulat apel, situaţia juridică a acestuia a fost modificată de Curtea de Apel Constanţa ca urmare a admiterii căii ordinare de atac declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa.

Cererea de recurs în casaţie întruneşte cerinţele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele părţii; sediul profesional al avocatului; hotărârea care se atacă; cazul de casare şi motivarea; respectiv semnătura celui care a exercitat calea de atac.

În ceea ce priveşte criticile invocate de recurent, se reţine faptul că susţinerile acestuia vizează aspecte ce nu se încadrează, formal, în cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.. În concret, motivele invocate în cererea de recurs în casaţie vizează aplicarea prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., recurentul solicitând o rejudecare a cauzei în sensul reindividualizării pedepsei.

Critici precum aplicarea prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. nu mai pot fi analizate de către instanţa de recurs în casaţie, scopul căii extraordinare de atac fiind reformarea numai sub aspect legal, de drept, a hotărârii definitive.

Prin urmare, nu se poate proceda la analiza îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. în condiţiile în care dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. sunt de strictă interpretare şi vizează doar acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei ca urmare a stabilirii unei sancţiuni penale aflată în afara limitelor (minime sau maxime) prevăzute de textul de incriminare, prin raportare la toate normele de drept substanţial relevante pentru tratamentul sancţionator, prin intermediul său neputând fi cenzurate alte aspecte de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei, cum ar fi nereţinerea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., aspect criticat de inculpat în calea extraordinară de atac.

În atare situaţie, atâta timp cât această chestiune de greşită aplicare a legii nu poate fi cenzurată prin prisma cazului de casare indicat, iar, prin motivele scrise de recurs în casaţie, recurentul a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate de instanţele inferioare, prin reducerea cu o treime a cuantumului acestora, Înalta Curte constată că motivul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. a fost invocat în mod formal.

Mai mult, din considerentele hotărârii atacate, respectiv pagina 34 verso, se reţine, cu referire la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., că la termenul de judecată din data de 02.02.2024 inculpatul A. a menţionat că recunoaşte deţinerea de substanţe interzise, însă nu recunoaşte acuzaţia adusă prin rechizitoriu, în sensul traficării substanţelor interzise, concluzionându-se astfel că în cauză nu este vorba de o recunoaştere totală a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, astfel cum acestea au fost descrise în rechizitoriu.

Înalta Curte constată aşadar că cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât aspectele invocate de către recurent nu se circumscriu, în mod formal, în conţinutul dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit cărora hotărârea este supusă casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Or, examinarea cauzei în recurs în casaţie se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1101/P din data de 27 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1101/P din data de 27 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 martie 2025.