Defendant's challenge to annulment ruling dismissed as inadmissible; 500 RON costs ordered.

Şedinţa publică din data de 13 mai 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 500 din data de 19 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 88 din data de 07.02.2024, pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei, în dosarul nr. x/2023.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Suceava a reţinut, în raport de considerentele Deciziei nr. 5/2015 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, că sentinţa penală nr. 88 din data de 07.02.2024, pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr. x/2023 este definitivă, întrucât dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen. care reglementează etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare nu au prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate.

Cum prezenta cale de atac a fost exercitată împotriva unei sentinţe definitive, Curtea a constatat că apel declarat în cauză este inadmisibil.

Împotriva acestei decizii penale a formulat contestaţie apelantul A., solicitând în esenţă, admiterea contestaţiei şi criticând incompatibilitatea preşedintelui de complet raportat la Decizia CCR nr. 501/2016, apreciind că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la un alt complet de judecată.

Cu ocazia dezbaterilor reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate de contestator, întrucât vizează o hotărâre definitivă.

Examinând contestaţia formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice, luând în considerare efectele principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, principiul privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi exigenţele stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Prin urmare, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Înalta Curte reţine că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO impune existenţa unei căi judiciare efective care să permită părţii de a beneficia de o cale de atac, dreptul de acces la o instanţă fiind un element inerent al garanţiilor consacrate de acest articol şi oferă instanţei dreptul, ca în fiecare caz, să procedeze la o evaluare în lumina particularităţilor procedurii, pentru ca în aplicarea normelor de procedură, să se evite un formalism excesiv care ar aduce atingere caracterului echitabil al procedurilor şi o flexibilitate excesivă care ar conduce la eliminarea condiţiilor procedurale stabilite de lege.

Prin sentinţa penală nr. 88 din data de 07.02.2024, pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr. x/2023, în baza art. 431 raportat la art. 426 şi 427 din C. proc. pen., s-a respins în principiu contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. pentru că aceasta nu îndeplinea condiţiile de admisibilitate în principiu, prevăzute de art. 431 din C. proc. pen.

Hotărârea prin care s-a pronunţat soluţia de respingere a contestaţiei în anulare, în procedura admisibilităţii în principiu, este definitivă, în conformitate cu dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., care prevăd că în procedura admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare instanţa verifică dacă cererea a fost făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 din C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

În continuare, Înalta Curte constată că contestatorul A. a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 88 din data de 07.02.2024, pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei şi prin decizia penală nr. 500 din data de 19.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat pe considerentul că, în ceea ce priveşte hotărârea prin care se dispune cu privire la inadmisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, C. proc. pen. nu a reglementat un al doilea sau al treilea grad de jurisdicţie, aceasta fiind definitivă şi, deci, nesusceptibilă de apel.

Împotriva deciziei penale nr. 500 din data de 19.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori apelantul a formulat contestaţie, care face obiectul prezentului demers judiciar.

Înalta Curte reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 din C. proc. pen., calea ordinară de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea prevede expres această cale de atac, prevederile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Prin urmare, decizia penală nr. 500 din data de 19.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, fiind definitivă nu mai poate face obiectul vreunei căi de atac, astfel că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, calea de atac denumită "contestaţie" împotriva unei hotărâri penale definitive, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Înalta Curte constată că contestatorul A. a iniţiat căi de atac împotriva mai multor hotărâri judecătoreşti în scopul transferării sale dintr-un penitenciar în altul.

Practic, contestatorul, uzând de dreptul său de a declara căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşţi, l-a folosit în mod abuziv, în alte scopuri decât cele pentru care a fost reglementat de lege, faptă care, în conformitate cu dispoziţiile art. 108 alin. (8) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, constituie abatere disciplinară foarte gravă.

Faţă de considerentele expuse anterior, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 500 din data de 19.04.2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 500 din data de 19.04.2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 mai 2025.