Enforcement of Austrian prison sentence without consent due to expulsion ban under double incrimination and Law 302/2004

Şedinţa publică din data de 07 mai 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 19/F din 25 martie 2025 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2025, s-a admis sesizarea formulată prin referatul nr. x/2025 din data de 19 martie 2025 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi, pe cale de consecinţă:

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea 302/2004, s-a recunoscut hotărârea nr. 29 Hv 80/24v din 05.12.2024 a Tribunalului Salzburg, rămasă definitivă la data de 05.12.2024, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani (2922 de zile) închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de constrângere, prevăzută de art. 105 alin. (1) din C. pen. austriac, vătămare corporală cu intenţie, prevăzută de art. 87 alin. (1) din C. pen. austriac şi de falsificare a documentelor special protejate, prevăzută de art. 223 alin. (2), art. 224 din C. pen. austriac, cu aplicarea art. 28 alin. (1), art. 39 alin. 1a, art. 39 a alin. (1) cifra 4 şi art. 87 alin. (1) din C. pen. austriac.

S-a dispus punerea în executare în România a pedepsei de 8 ani (2922 de zile) închisoare aplicate prin sentinţa menţionată mai sus şi transferarea condamnatului A., în prezent deţinut în Austria, într-un penitenciar din România.

S-a constatat că persoana condamnată A. nu a fost de acord să fie transferată în România şi că faţă de aceasta autorităţile austriece au dispus o interdicţie de intrare pe teritoriul Austriei de 10 ani.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa aplicată cele 274 de zile executate de persoana condamnată până la data de 22.01.2025, precum şi în continuare până la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, a rămas în sarcina statului şi s-a dispus a se suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că, la data de 20 martie 2025, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a sesizat instanţa cu privire la recunoaşterea, în vederea continuării executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată condamnatului A. prin hotărârea nr. 29 Hv 80/24v din 05.12.2024 a Tribunalului Salzburg, Austria.

În cuprinsul referatului s-a arătat că din documentele transmise de autorităţile judiciare din Austria rezultă că numitul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare (2922 zile), pentru săvârşirea infracţiunilor de constrângere, conform art. 105 alin. (1) din C. pen. austriac, vătămare corporală cu intenţie, prevăzută de art. 87 alin. (1) din C. pen. austriac şi de falsificare a documentelor special protejate, prevăzută de art. 223 alin. (2), art. 224 din C. pen. austriac, cu aplicarea art. 28 alin. (1), art. 39 alin. 1a, art. 39 a alin. (1) cifra 4 şi art. 87 alin. (1) din C. pen. austriac.

În continuare au fost descrise infracţiunile la care se referă hotărârea autorităţilor judiciare din Austria, după care s-a precizat că în prezent, numitul A. este deţinut într-un penitenciar din Austria, iar condamnarea, potrivit legii statului emitent, va fi executată integral la data de 23.04.2032. Conform certificatului, la data de 22.01.2025, susnumitul executase 274 de zile din perioada de privaţiune de libertate. Persoana condamnată a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunţată decizia.

Ca urmare a verificărilor efectuate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, s-a stabilit că numitul A. nu a fost condamnat şi nu este cercetat penal în România pentru aceleaşi infracţiuni pentru care a fost pronunţată hotărârea judecătorească străină, că nu este cercetat penal în România pentru alte infracţiuni decât cele pentru care a fost pronunţată hotărârea judecătorească străină şi că nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

După analiza dispoziţiile legale incidente în cauză, s-a concluzionat că ar fi îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru recunoaşterea hotărârilor şi punerea în executare a acestora.

Analizând sesizarea formulată, Curtea a apreciat conform documentelor transmise de autorităţile străine, respectiv certificatul emis în baza Deciziei cadru 2008/909/JAI şi copia sentinţei de condamnare tradusă în limba română, că sunt îndeplinite toate condiţiile în vederea recunoaşterii hotărârii nr. 29 Hv 80/24v din 05 decembrie 2024 a Tribunalului Salzburg, Austria.

Instanţa de fond a constatat că hotărârea pronunţată cu privire la numitul A. este definitivă din data de 05 decembrie 2024, iar faptele pentru care acesta a fost condamnat în Austria constituie infracţiuni şi potrivit legislaţiei române, fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări.

Astfel, A. a fost condamnat pentru trei infracţiuni: constrângere prevăzută de art. 105 alin. (1) din C. pen. austriac, vătămare corporală cu intenţie, prevăzută de art. 87 alin. (1) din C. pen. austriac şi de falsificare a documentelor special protejate, prevăzută de art. 223 alin. (2), art. 224 din C. pen. austriac, prin hotărârea de condamnare reţinându-se în fapt următoarele:

I. În data de 31.12.2023, persoana condamnată l-a constrâns pe B. să rămână în aceeaşi poziţie, prin aceea că l-a apucat cu o mână de gât şi l-a împins cu cealaltă mână spre perete, prin uz de violenţă (art. 105 alin. (1) din C. pen. Austriac).

II. În data de 31.12.2023, în Salzburg i-a provocat lui B. vătămări corporale, şi anume un traumatism masiv de forţă brută sub forma lovirii feţei sale mijlocii stângi cu o bară de fier, ce l-a determinat pe B. să sufere mai multe fracturi la mijlocul feţei, şi anume o fractură multiplă mărunţită cu o deplasare semnificativă a podelei cavităţii orbitale stângi, sânge în cavitatea maxilară stângă şi o fractură mărunţită în partea stângă, precum şi o triplă fractură a arcului zigomatic stâng cu apăsare şi deplasare uşoară, o fractură uşor deplasată a ramului maxilarului inferior stâng şi o fractură a marginii laterale a orbitei din stânga cu despicarea suturii osoase între maxilarul superior iar pometul şi procesul osos al pometului din stânga în sensul unei fracturi complexe a craniului facial, care a necesitat o operaţie sub anestezie generală, persoana condamnată provocându-i cu intenţie o vătămare corporală gravă (art. 84 alin. (1) din C. pen. austriac).

III. În luna septembrie 2023, la Salzburg, a utilizat un act de identitate românesc falsificat, aparent emis pe numele C., astfel un document oficial străin, care serveşte conform legii (art. 2 alin. (3) cifra 4 al Legii privind persoane străine) este considerat echivalent unui document oficial indigen, pentru a folosi acest document faţă de angajatori în relaţii de natură juridică pentru dovedirea identităţii sale art. 223 alin. (2), art. 224 din C. pen. austriac.

Curtea a reţinut că faptele astfel reţinute în sarcina sa au corespondenţă sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (1) din C. pen. român, pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă (din descrierea în fapt a infracţiunii pedepsite de legislaţia austriacă la art. 105 alin. (1) rezultă că fapta condamnatului de a o strânge de gât pe victimă cu o mână este aptă a cauza suferinţe fizice), de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. (1) lit. c), alin. (2) din C. pen., pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani (instanţa acceptă opinia parchetului sub aspectul încadrării juridice, având în vedere leziunile corporale suferite de victimă, descrise detaliat în cuprinsul certificatului; însă chiar dacă nu s-ar accepta că fapta ar fi cauzat un prejudiciu estetic permanent, ar fi îndeplinită condiţia dublei incriminări şi prin raportare la dispoziţiile art. 193 din C. pen. român) şi de uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen. român, pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. privind concursul de infracţiuni.

S-a reţinut că numitul A. nu a fost de acord să execute pedeapsa în România, însă având în vedere că acesta are cetăţenie română şi domiciliu stabil în România, domiciliu pe care l-a activat relativ recent, cu ocazia schimbării actului său de identitate, în data de 13 ianuarie 2023, consimţământul său la transfer s-a apreciat că nu este necesar. În plus, pe numele persoanei condamnate, autorităţile austriece au emis o interdicţie de reşedinţă limitată pe durata unui termen de 10 ani, fiind bifate, în cuprinsul certificatului, căsuţele privind expulzarea sa în România (paginile 3 şi 5 din certificat). Conform art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, în aceste cazuri nu este necesară existenţa consimţământului persoanei condamnate.

De asemenea, s-a apreciat că nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere prevăzute de art. 163 din Legea 320/2004. Astfel, s-a constatat că numitul A. nu a fost condamnat pentru aceleaşi fapte în România, fiind depusă în acest sens fişa sa de cazier judiciar, nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie penală, nu există niciun fel de date din care să rezulte că nu răspunde penal potrivit legii penale române, nu s-a împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei şi în speţă nici nu este vorba de fapte pentru care să fi intervenit amnistia, graţierea sau dezincriminarea.

Condamnatul a fost prezent personal la procesul penal pornit împotriva sa (pagina 9 a certificatului).

Faţă de cele expuse, curtea a constatat că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru recunoaşterea hotărârii penale străine şi dispunerea executării pedepsei în România.

Împotriva sentinţei penale nr. 19/F din 25 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2025, a formulat apel persoana condamnată A. pe motiv că nu şi-a exprimat acordul pentru transferarea sa într-un penitenciar din România.

Examinând apelul declarat de persoana condamnată A., raportat la dispoziţiile legale incidente şi prin prisma actelor aflate la dosar, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Verificând sentinţa nr. 29 Hv 80/24v din 05.12.2024 a Tribunalului Salzburg, rămasă definitivă la data de 05.12.2024, privindu-l pe cetăţeanul român A., prin raportare la dispoziţiile art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, Înalta Curte constată că aceasta este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă şi executorie, motiv pentru care constată că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, se constată că, prin sentinţa nr. 29 Hv 80/24v din 05.12.2024 a Tribunalului Salzburg, rămasă definitivă la data de 05.12.2024, a cărei recunoaştere se solicită în prezenta cauză, cetăţeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani (2922 de zile) închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de constrângere prevăzută de art. 105 alin. (1) din C. pen. austriac, vătămare corporală cu intenţie, prevăzută de art. 87 alin. (1) din C. pen. austriac şi de falsificare a documentelor special protejate, prevăzută de art. 223 alin. (2), art. 224 din C. pen. austriac cu aplicarea art. 28 alin. (1), art. 39 alin. 1a, art. 39 a alin. (1) cifra 4 şi art. 87 alin. (1) din C. pen. austriac.

În fapt, prin hotărârea pronunţată de autorităţile judiciare austriece s-a reţinut, în esenţă, că, cetăţeanul român A. l-a constrâns, în data de 31.12.2023, pe B. să rămână în aceeaşi poziţie, prin aceea că l-a apucat cu o mână de gât şi l-a împins cu cealaltă mână spre perete, prin uz de violenţă (art. 105 alin. (1) din C. pen. Austriac); în data de 31.12.2023, în Salzburg, persoana condamnată i-a provocat cu intenţie o vătămare corporală gravă lui B., şi anume, un traumatism masiv de forţă brută sub forma lovirii feţei sale mijlocii stângi cu o bară de fier, ce l-a determinat pe B. să sufere mai multe fracturi la mijlocul feţei (art. 84 alin. (1) din C. pen. austriac); în luna septembrie 2023, la Salzburg, a utilizat un act de identitate românesc falsificat, aparent emis pe numele C., astfel un document oficial străin, faţă de angajatori în relaţii de natură juridică pentru dovedirea identităţii sale art. 223 alin. (2), art. 224 din C. pen. austriac.

Potrivit actelor şi lucrărilor dosarului, în drept, faptele pentru care a fost condamnat A. constituie elementele constitutive ale infracţiunilor de constrângere prevăzută de art. 105 alin. (1) din C. pen. austriac, vătămare corporală cu intenţie, prevăzută de art. 87 alin. (1) din C. pen. austriac şi de falsificare a documentelor special protejate, prevăzută de art. 223 alin. (2), art. 224 din C. pen. austriac.

În raport cu situaţia de fapt reţinută în cuprinsul hotărârii autorităţii judiciare austriece, se constată că şi cerinţa dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, este îndeplinită, faptele pentru care a fost condamnat cetăţeanul A. având corespondent în legislaţia română, întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (1) din C. pen. pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. (1) lit. c), alin. (2) din C. pen., pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani şi uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

Sub aspectul sancţiunii aplicate, din certificatul menţionat la art. 4 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 (aflat la filele x pct. 4 2.1, dosar Curte), se observă că, pentru săvârşirea faptelor penale mai sus arătate, condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa de 8 ani închisoare (2922 zile), natura şi cuantumul corespund cu cele prevăzute de legislaţia română, având în vedere că pedeapsa maximă prevăzută este închisoarea de 10 ani, iar pedeapsa aplicată, în concret, apelantului nu depăşeşte acest maxim.

Înalta Curte constată, deopotrivă, că în cauză este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana condamnată A. fiind cetăţean român, conform menţiunilor din certificat.

Referitor la condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte reţine că, deşi apelantul nu a fost de acord să execute pedeapsa în România, consimţământul acestuia nu este necesar, având în vedere că prin hotărârea de condamnare s-a dispus expulzarea de pe teritoriul Austriei pe o perioadă de 10 ani (astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului aflat la fil. 4 din dosarul Curţii de Apel Braşov).

Totodată, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât, pentru faptele pentru care a fost condamnat, apelantul nu a fost şi nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române şi nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripţia, dezincriminarea faptei).

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanţă a apreciat ca fiind îndeplinite cerinţele Legii nr. 302/2004, recunoscând hotărârea emisă de autorităţile judiciare maghiare şi dispunând executarea pedepsei de 8 ani închisoare (2922 zile), într-un penitenciar din România, precum şi deducerea din pedeapsă a perioadei executate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată rap. la art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 19/F din 25 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., raportat la Actul adiţional nr. x din 16.04.2025 privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1217 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 19/F din 25 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 mai 2025.