Territorial jurisdiction for DIICOT prosecutors: inapplicability of Art. 127 CPC and applicability of Labor Code domicile rule

Şedinţa publică din data de 22 mai 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia Conflicte de Muncă Asigurări Sociale şi contencios administrativ Fiscal la 07.06.2024 sub nr. x/2024, mai mulţi reclamanţi, printre care şi reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să oblige pârâta la recunoaşterea şi acordarea drepturilor salariale, raportat la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON, neplafonată, şi la aplicarea majorării de 25% prevăzută de art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 (VRS 756,53 RON), începând cu 15.09.2022 în ceea ce o priveşte pe A., 12.02.2018 în ce-l priveşte pe B. şi 04.03.2024 cu privire la C. şi în continuare; reclamanţii au mai solicitat obligarea pârâtei să recalculeze şi să acorde sporurile în procent de 45% pentru perioadele indicate, în raport cu noua indemnizaţie de încadrare majorată, precum şi la plata diferenţelor salariale, sumă ce va fi actualizată cu rata inflaţiei şi la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

Prin sentinţa nr. 40/22.01.2025, Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de Muncă Asigurări Sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, în cauză, competenţa teritorială nu se poate determina în raport cu art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., ci potrivit art. 269 din Codul muncii; în consecinţă, a apreciat că Tribunalul Buzău este instanţa competentă să soluţioneze litigiul, având în vedere că reclamanţii domiciliază în raza teritorială a acestuia.

Prin sentinţa civilă nr. 362/2025 din 02.04.2025, Tribunalului Buzău, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a constatat aplicabilitatea art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., reţinând ca fiind relevante decizia nr. 7/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, precum şi decizia nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale, având în vedere că reclamanţii au calitatea de procurori în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 22.04.2025.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Reclamanţii îndeplinesc funcţia de procurori în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti, iar acţiunea are drept obiect acordarea de drepturi salariale.

Articolul 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, prevede că "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Este adevărat că, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor, însă sintagma "se aplică în mod corespunzător" vizează desfăşurarea activităţii în cadrul unei unităţi de parchet ce funcţionează pe lângă instanţa arătată la art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 78/2016, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este o structură specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, care îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul României, funcţionând în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi având sediul în municipiul Bucureşti.

Prin urmare, organizarea D.I.I.C.O.T. în structură centrală şi structuri teritoriale nu îngăduie concluzia că cele din urmă ar funcţiona pe lângă alte instanţe decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu îşi găseşte aplicabilitatea în cauza de faţă, în care reclamanţii sunt procurori în cadrul unei structuri teritoriale.

Aşa fiind, competenţa teritorială trebuie stabilită conform art. 269 alin. (2) din Codul muncii, iar aceasta revine tribunalului de la domiciliul reclamanţilor.

Prin urmare, având în vedere că reclamanţii au domiciliul în raza teritorială a municipiului Buzău, competenţa de soluţionare a litigiului revine Tribunalului Buzău.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2025.