Peremption in suspended proceedings: Revocation petition does not interrupt the lapse period after the final resolution of the underlying nullity case

Şedinţa publică din data de 22 mai 2025

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 20.03.2019 sub nr. x/2015/a11, reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ a chemat în judecată pe pârâţii A. şi B., solicitând atragerea răspunderii patrimoniale a acestora, în calitate de preşedinte/acţionar ai debitoarei C. S.A., pentru pasivul rămas neacoperit în cuantum de 9.311.580,75 de RON.

În drept, a invocat art. 169 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 85/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 440/F/2019 din 10.10.2019, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins acţiunea ca prescrisă.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel.

Prin decizia nr. 74/2021 din 23.02.2021, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul, a anulat sentinţa apelată şi a reţinut cauza pentru judecata acţiunii, fixând termen pentru judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâtul B. a formulat o contestaţie în anulare, înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Ulterior, în cadrul dosarului nr. x/2015, prin încheierea din 10.05.2022, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea contestaţiei în anulare.

Prin decizia nr. 151/2022 din 03.06.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii, a admis contestaţia în anulare, a anulat decizia nr. 74/2021 şi a respins ca nefondat apelul şi, în consecinţă, a menţinut soluţia de respingere a acţiunii ca prescrisă.

Prin referatul întocmit la 18.07.2024, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fixat termen la 08.10.2024.

Prin decizia nr. 212/2024 din 08.10.2024, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a constatat perimată judecata cererii.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

În motivare, recurenta a susţinut că cererea formulată în dosarul pendinte nu este perimată, deoarece, împotriva deciziei nr. 151/03.06.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, prin care a fost soluţionată contestaţia în anulare, a formulat o cerere de revizuire, în baza art. 509 alin. (1) pct. 1, 6 şi 8 C. proc. civ., fiind astfel constituit dosarul nr. x/2022 pe rolul Curţii de Apel Bacău.

De asemenea, a evidenţiat că această cerere de revizuire a fost soluţionată parţial, în sensul că, pentru motivul întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a fost declinată în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recurenta a mai subliniat că, prin cererea din 17.09.2024, a solicitat menţinerea suspendării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2015, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a cererii de revizuire.

În concluzie, recurenta a afirmat că hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât soluţionarea cererii de revizuire din dosarul nr. x/2022 influenţează direct soluţionarea apelului formulat în dosarul nr. x/2015.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La dosar nu s-a depus întâmpinare.

Examinând recursul, prin prisma motivului invocat şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reţine următoarele:

Chestiunea de drept supusă analizei vizează, potrivit recurentei, nelegala aplicare a sancţiunii perimării, critică care va fi examinată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât sunt avute în vedere norme de procedură, şi nu de drept material.

În cauză, suspendarea judecăţii a fost dispusă în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea contestaţiei în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2022, măsura fiind luată prin încheierea din 10.05.2022.

Ulterior, acest dosar - nr. x/2022 - a fost soluţionat prin decizia nr. 151/2022 din 03.06.2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a admis contestaţia în anulare şi s-a respins apelul ca nefondat, menţinându-se soluţia de respingere a acţiunii ca prescrisă.

De la această dată - 03.06.2022 - suspendarea şi-a încetat efectele, iar termenul de perimare a început să curgă potrivit art. 416 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta îşi fundamentează critica de nelegalitate a deciziei de perimare pe o pretinsă aplicare greşită a art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susţinând că soluţionarea cererii de revizuire promovate împotriva deciziei nr. 151/2055, pronunţată în contestaţia în anulare, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. x/2022, ar influenţa direct judecata apelului din dosarul nr. x/2015, motiv pentru care instanţa de apel ar fi trebuit să menţină suspendarea şi nu să constate perimarea.

Această susţinere nu poate fi primită, deoarece cererea de revizuire formulată de recurentă nu are un efect suspensiv de drept şi nu poate prelungi suspendarea dispusă anterior; suspendarea judecăţii a fost limitată, prin încheierea din 10.05.2022, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2022, iar nu şi la eventuala promovare ulterioare a unor căi extraordinare de atac.

Prin urmare, promovarea cererii de revizuire nu poate împiedica curgerea termenului de perimare, câtă vreme art. 416 alin. (2) C. proc. civ. prevede că acesta curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau instanţă.

Cum perimarea sancţionează lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea procesului, sensul art. 416 alin. (2) C. proc. civ., înţeles pentru a produce efecte, este acela ca "ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă" să fie unul făcut în vederea reluării judecăţii.

Or, în speţă, după soluţionarea dosarului nr. x/2022, prin decizia nr. 151/2022 din 03.06.2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, recurenta nu a efectuat niciun act de procedură în sensul art. 416 alin. (2) C. proc. civ., apt să întrerupă cursul termenului de perimare.

Rezultă aşadar că instanţa de apel a constatat în mod corect intervenirea perimării, recurenta rămânând în pasivitate mai mult de 6 luni de la ultimul act de procedură relevant.

Prin urmare, decizia atacată reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în materie, fiind nefondate criticile recurentei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ împotriva deciziei nr. 212/2024 din 08.10.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B., A. şi D.., lichidator judiciar al C. S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2025.