Revision of labor dispute dismissal for alleged res judicata violation rejected due to lack of party identity and factual distinctness

Şedinţa publică din data de 22 mai 2025

Asupra revizuirii de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2024, la 15.01.2024, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta METROREX S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata sumei de 587.664 RON, reprezentând contravaloarea biletelor de recuperare a forţei de muncă.

Prin sentinţa civilă nr. 2241/02.04.2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis acţiunea, a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 587.664 RON, reprezentând contravaloarea biletelor de recuperare a forţei de muncă; a luat act că reclamantul şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentinţe civile, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 92/2025 din 20.01.2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat o cerere de revizuire, în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, a susţinut că a invocat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat în etapa apelului cu privire la aplicarea art. 82 din contractul colectiv de muncă 2020-2021, evidenţiind că între părţile litigante au existat mai multe litigii având ca obiect decontarea contravalorii biletelor de recuperare a forţei de muncă.

În acest sens, a arătat că a invocat hotărârile pronunţate în şapte dosare, respectiv deciziile civile nr. 3878/23.06.2023, nr. 4433/21.09.2023, nr. 4830/06.10.2023, nr. 5227/24.10.2023, nr. 1643/03.04.2024, nr. 5139/03.12.2024 şi nr. 5140/03.12.2024, pronunţate de aceeaşi instanţă, toate intrate în autoritatea de lucru judecat.

În continuare, a arătat că cererea de chemare în judecată a vizat facturile nr. x-310/28.04.2022 şi 08.03.2022, iar în celelalte dosare acţiunile introductive au vizat alte facturi din altă perioada, respectiv august- noiembrie 2021 şi 21.07.2022, ce au avut ca temei dreptul la decontarea biletelor de recuperare, conform art. 82 alin. (3) paragraful 1 din contractul colectiv de muncă.

De altfel, în sprijinul cererii de revizuire, revizuentul a făcut trimitere la jurisprudenţa instanţei supreme, cu referire la deciziile civile nr. 4100/2018 şi nr. 2787/12.06.2024, pronunţate de secţia I Civilă, respectiv contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, după redarea mai multor considerente din hotărârea atacată, revizuentul a susţinut că instanţa a fost într-o eroare, întrucât nu a înţeles natura biletelor pentru care s-a solicitat decontarea; astfel, în decizie se face referire la bilete de odihnă şi tratament, şi nu la bilete de recuperare, care se decontează după proceduri diferite, context în care afirmă că hotărârea este bazată pe considerente străine cauzei.

În considerarea celor expuse, a solicitat să se constate că decizia nr. 92/2025 este contrară celorlalte statuări, anterioare, dispuse în hotărârile menţionate mai sus, contrarietatea de hotărâri provenind în esenţă din interpretarea diferită a aplicării art. 82 alin. (3) paragraful 3 şi alin. (4) din contractul colectiv de muncă. De altfel, toate aceste hotărâri au fost pronunţate între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect.

În final, a arătat că a invocat ca şi apărare de fond autoritatea de lucru judecat, însă curtea de apel nu s-a pronunţat asupra acestei chestiuni şi nici nu a combătut aspectele reţinute de prima instanţă în legătură cu această chestiune, context în care a făcut trimitere la art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând, în mod prioritar admisibilitatea revizuirii, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri; în ipoteza valorificată de autorul cererii, calea extraordinară de atac, de retractare, urmăreşte respectarea autorităţii de lucru judecat din perspectiva efectului pozitiv, prin înlăturarea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

Iar potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Autoritatea de lucru judecat se poate manifesta atât sub forma unui efect negativ, cât şi a unuia pozitiv.

Dacă în ipoteza în care autoritatea de lucru judecat se manifestă sub forma efectului negativ, legea pretinde cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, atunci când se manifestă pozitiv, identitatea trebuie să vizeze doar părţile.

Această concluzie rezultă din analiza art. 431 alin. (1) C. proc. civ., pentru cerinţa triplei identităţi, respectiv din examinarea art. 435 C. proc. civ., pentru cerinţa identităţii de părţi. În acest din urmă caz, instanţa supremă notează că, atât timp cât autoritatea de lucru judecat constituie un efect al hotărârii judecătoreşti, caracterul acesteia, de a fi obligatorie şi producătoare de efecte, se manifestă numai între părţi şi succesorii lor; faţă de terţi, hotărârea nu produce decât un efect de opozabilitate.

Pornind de la aceste consideraţii, Înalta Curte va examina dacă cerinţa identităţii de părţi este întrunită.

Înalta Curte notează că, A. a acţionat în toate dosarele în baza legitimării procesuale active extraordinare prevăzută art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, în vigoare la data sesizării instanţelor, exercitând drepturi în numele membrilor săi, care au fost diferiţi în fiecare proces.

În cauza de faţă, reclamantul A. a acţionat în numele unor anumiţi membri de sindicat, în timp ce, în celelalte şapte dosare invocate, acelaşi sindicat a reprezentat alţi membri de sindicat.

Prin urmare, nu există identitate de părţi între litigiile invocate.

Totodată, Înalta Curte constată că nu poate fi reţinută nici o eventuală identitate a chestiunilor litigioase dezlegate prin hotărârile judecătoreşti invocate. Aceasta întrucât, deşi cererile formulate privesc aceleaşi dispoziţii din contractul colectiv de muncă - art. 82 alin. (3) paragraful 3 şi alin. (4) - situaţiile de fapt au fost diferite: natura biletelor, unităţile de cazare, facturile fiscale şi sumele solicitate au variat de la un dosar la altul, impunând o analiză particulară a fiecărui caz în parte pentru fiecare membru de sindicat.

De altfel, Înalta Curte notează că, prin prezenta cerere de revizuire, revizuentul nu invocă în realitate o încălcare a autorităţii de lucru judecat - în vreuna din cele două forme de manifestare menţionate anterior -, ci existenţa unei practici judiciare neunitare; însă, invocarea unei practici neunitare nu poate fi valorificată pe calea revizuirii, întrucât aceasta este o cale extraordinară de atac şi nu o procedură menită să asigure o uniformizare a jurisprudenţei.

Faţă de argumentele precedente, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi, în temeiul art. 513 alin. (1) şi (6) C. proc. civ., urmează să respingă cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 92/2025 din 20.01.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata METROREX S.A.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2025.