Employer’s damages claim perempted; appeal rejected as unfounded, first-instance dismissal upheld.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the employer’s appeal as unfounded and upheld the lower court’s decision that the appeal was time-barred by peremption (procedural lapse), leaving the first-instance judgment that rejected the damages claim in force. The dispute was a labor-law damages action in which the employer sought recovery from a former employee; the appellate court had suspended proceedings, and the appeal was later declared perempted for the appellant’s six-month inactivity. Rejecting the appellant’s argument that the suspension order was not communicated and that the peremption period had not run, the court held that the suspension order was properly served on 4 June 2024 under Art. 427 C. proc. civ., that suspension takes effect from pronouncement regardless of communication, and that under Arts. 416(2) and 242 C. proc. civ., the peremption period runs from the last procedural act, none having been performed by the appellant in time; documents filed at the 12 December 2024 hearing came after the period had already lapsed.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 C. proc. civ, art. 427 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 416 alin. (2) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Employer’s damages claim perempted; appeal rejected as unfounded, first-instance dismissal upheld: The dispute was a labor-law damages action in which the employer sought recovery from a former employee; the appellate court had suspended proceedings, and the appeal was later declared perempted for the appellant’s six-month inactivity. Rejecting the appellant’s argument that the suspension order was not communicated and that the peremption period had not run, the court held that the suspension order was properly served on 4 June 2024 under Art. 427 C. proc. civ., that suspension takes effect from pronouncement regardless of communication, and that under Arts. 416(2) and 242 C. proc. civ., the peremption period runs from the last procedural act, none having been performed by the appellant in time; documents filed at the 12 December 2024 hearing came after the period had already lapsed.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal (recurs) as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 22 mai 2025
Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 18.05.2021, reclamanta A.. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 130.524.87 RON, cu titlu de prejudiciu.
Prin sentinţa civilă nr. 1281/06.05.2022, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca neîntemeiată acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe civile, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin încheierea din 23.05.2024, Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 C. proc. civ.
Prin referatul din 25.11.2024, Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a stabilit termen pentru a verifica dacă mai subzistă măsura suspendării.
Prin decizia nr. 2636/2024 din 12.12.2024, Curtea de Apel Craiova, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a constatat perimat apelul.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.
În motivare, a susţinut că încheierea din 23.05.2024, prin care s-a dispus suspendarea judecăţii apelului, nu i-a fost comunicată, fiind nesocotit art. 427 C. proc. civ. astfel, în lipsa comunicării, afirmă că nu a putut formula o cerere de repunere pe rol şi nici declara recurs, motiv pentru care la data de 12.12.2024 termenul de 6 luni pentru perimare nu era împlinit, fiind nelegală hotărârea de perimare.
De asemenea, recurenta a susţinut admisibilitatea prezentului demers, de vreme ce încălcarea obligaţiei de comunicare a încheierii de suspendare a împiedicat curgerea termenului de recurs care, în consecinţă, nu a început şi nu s-a împlinit; de altfel, la termenul din 12.12.2024 au fost depuse din nou la dosar înscrisuri din care rezultă inexistenţa culpei procesuale, faţă de obligaţiile stabilite de instanţă în sarcina recurentei cu privire la dosarul penal.
În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
La dosar nu s-a depus întâmpinare.
Analizând actele dosarului şi hotărârea atacată, în limita controlului de legalitate, Înalta Curte reţine următoarele:
Chestiunea de drept supusă analizei vizează, potrivit recurentei, nelegala aplicare a sancţiunii perimării, critică care va fi examinată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât sunt avute în vedere norme de procedură, şi nu de drept material.
Recurenta îşi întemeiază critica pe o pretinsă necomunicare a încheierii din 23.05.2024 - prin care s-a dispus suspendarea judecăţii apelului -, susţinând că au fost nesocotite prevederile art. 427 C. proc. civ. şi că, în lipsa comunicării, nu a putut formula cerere de repunere pe rol şi nici declara recurs, motiv pentru care termenul de 6 luni pentru perimare nu era împlinit la data de 12.12.2024.
Contrar susţinerii recurentei, din actele dosarului reiese că această încheiere de suspendare a fost comunicată părţii la data de 04.06.2024 la sediul procesual ales al avocatului său, fiind astfel respectate prevederile art. 427 C. proc. civ.
În plus, încheierea de suspendare dată în baza art. 242 C. proc. civ. produce efecte din momentul pronunţării, independent de comunicarea ei, iar normele procedurale nu condiţionează posibilitatea formulării cererii de repunere pe rol sau a celei de declarare a recursului de efectuarea comunicării şi nici curgerea termenului de perimare.
În consecinţă, invocarea pretinsei lipse a comunicării nu are aptitudinea de a paraliza curgerea termenului de perimare, câtă vreme art. 416 alin. (2) C. proc. civ. prevede că acesta curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau instanţă.
Cum perimarea sancţionează lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea procesului, sensul art. 416 alin. (2) C. proc. civ., înţeles pentru a produce efecte, este acela ca "ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă" să fie unul făcut în vederea reluării judecăţii.
Or, în speţă, după suspendarea cauzei la data de 23.05.2024, recurenta nu a efectuat niciun act de procedură în sensul art. 416 alin. (2) C. proc. civ., apt să întrerupă cursul termenului de perimare; totodată, depunerea unor înscrisuri la termenul de judecată din 12.12.2024 nu poate fi considerată un act de stăruinţă apt să evite sancţiunea, întrucât acest termen de 6 luni era deja împlinit.
Rezultă aşadar că instanţa de apel a constatat în mod corect intervenirea perimării, partea rămânând în pasivitate mai mult de 6 luni de la ultimul act de procedură relevant.
Prin urmare, decizia atacată reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în materie, fiind nefondate criticile recurentei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2636/2024 din 12.12.2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul-pârât B..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2025.