Recusal based on prior adjudication of similar pension law issues: no lack of impartiality absent same-party identity

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2025

Asupra cererii de recurs de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 1021 din 17 octombrie 2023, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a admis acţiunea având ca obiect contestaţie împotriva deciziei de pensionare, formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII SUCEAVA, a anulat decizia nr. R/361534 din 3 martie 2023, emisă de intimată şi a obligat intimata să emită decizia de acordare a pensiei de serviciu pentru contestator, în conformitate cu prevederile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, începând cu data cererii, 21 decembrie 2022.

Împotriva acestei hotărâri, intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII SUCEAVA a declarat apel.

La 16 mai 2024, petentul A., considerând că sunt incidente cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 C. proc. civ., a formulat cerere de recuzare a judecătorilor care fac parte din completul de judecată C4A CMAS, învestit cu soluţionarea apelului, cerere care, prin încheierea din 21 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă.

Prin decizia civilă nr. 585 din 30 mai 2024, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins cererea de sesizare a instanţei supreme în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca neutilă soluţionării cauzei, a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa primei instanţe, în sensul că a respins contestaţia ca nefondată.

La 14 iunie 2024, petentul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 21 mai 2024, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, în temeiul art. 53 alin. (3) C. proc. civ.

În suţinere, a arătat, în esenţă, că recuzarea a fost greşit respinsă, întrucât în cauză exista o îndoială rezonabilă privind imparţialitatea din complet, aceştia exprimânduşi anterior părerea cu privire la fondul cauzei.

Astfel, a afirmat că dosarele nr. x/2023 şi nr. y/2023, la soluţionarea cărora au participat şi judecătorii incompatibili, au pus în discuţie aceleaşi chestiuni de fapt şi de drept privind aplicarea dispoziţiilor art. 211 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 303/2022, situaţiile juridice din cele două procese fiind identice cu cea din cauză.

Pe acest temei, a apreciat că instanţa de apel s-a antepronunţat asupra chestiunilor esenţiale privind fondul contestaţiei sale.

De asemenea, a precizat că şi în dosarul nr. x/2023, prin încheierea din 4 aprilie 2024 a fost respinsă cererea de sesizare a instanţei supreme în condiţiile art. 519 alin. (1) C. proc. civ., fără a fi analizată, aspect ce demonstrează preexistenţa soluţiei asupra cauzei.

Totodată, a arătat că aceeaşi cerere de sesizare a fost formulată şi în cauză, aceasta fiind respinsă ca "neutilă soluţionării cauzei" prin decizia civilă nr. 585 din 30 mai 2024 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

Prin întâmpinarea depusă la 7 august 2024, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivele de incompatibilitate indicate de recurent nefiind incidente în cauză.

Deliberând asupra recursului, prin raportare la motivele de recurs invocate de recurent, în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte reţine următoarele:

Critica majoră în recurs vizează greşita aplicare de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din C. proc. civ.

Prealabil, Înalta Curte reţine că aceste critici se circumscriu motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit căruia se poate cere casarea unei hotărâri atunci când instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Verificarea încheierii atacate relevă că instanţa de apel, analizând cu rigurozitate condiţiile prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din C. proc. civ., a statuat că nu există niciun indiciu în baza căruia să se aprecieze, chiar la nivel de aparenţă, că ar putea fi ştirbită imparţialitatea judecătorilor desemnaţi pentru soluţionarea apelului.

Concluzia instanţei de apel reflectă respectarea normelor legale criticate.

Astfel, sub aspectul incidenţei cazului de incompatibilitate reglementat de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia nu poate judeca procesul judecătorul care "şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece", lipsa imparţialităţii judecătorilor vizaţi de cererea de recuzare este afirmată din perspectiva faptului că aceştia au judecat şi au pronunţat deciziile în dosarele nr. x/2023 şi nr. y/2023, cauzele având obiect identic cu cea a recurentului. Pe acest temei, se prezumă că aceeaşi soluţie se prefigurează şi în cauza pendinte.

Analizând aspectele sesizate, Înalta Curte constată că în litigiile ce au constituit obiectul celor două dosare indicate de recurent, invocate în susţinerea cererii de recuzare, au figurat alţi reclamanţi şi au avut o altă cauză, respectiv alte decizii de pensie şi drepturi de pensie derivând din situaţii juridice diferite decât cea decât cea din cauză.

O atare împrejurare nu atrage incidenţa cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care presupune cu necesitate ca judecătorul recuzat să-şi fi exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece.

Antepronunţarea, ca motiv de recuzare, aşa cum este reglementată de art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., implică exprimarea părerii în aceeaşi cauză. Or, judecarea altor dosare cu alte părţi nu poate fi asimilată ipotezei "aceeaşi cauză", normele legale fiind de strictă interpretare.

Ceea ce contestă autorul recursului, în realitate, este modalitatea de dezlegare a problemei de drept deduse judecăţii, acesta încercând să evite o posibilă soluţie nefavorabilă. Or, un asemenea demers nu poate fi circumscris cazului de incompatibilitate invocat.

Sesizată de recurent pentru aceleaşi motive, nici ipoteza reglementată de art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ. nu se identifică în cauză.

Soluţionarea dosarele nr. x/2023 şi nr. y/2023 de către acelaşi complet de judecată, în lipsa unor indicii de subiectivism în atitudinea judecătorilor care să răstoarne prezumţia de obiectivitate şi imparţialitate ale magistraţilor, nu generează de plano îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorilor.

Ca atare, faptul că judecătorii învestiţi cu soluţionarea apelului au judecat o cauză similară ce implică acelaşi cadru normativ nu reprezintă un element de natură să creeze o bănuială întemeiată cu privire la imparţialitatea acestora, cât timp aceştia au obligaţia de a soluţiona pricina prin prisma dispoziţiilor legale incidente, în raport cu circumstanţele particulare ale fiecărei cauze.

Împrejurarea că un magistrat a dat o anumită soluţie într-un dosar şi că există posibilitatea ca aceeaşi soluţie să fie pronunţată şi în alte dosare, în sensul de a dezlega identic o anumită problemă de drept, nu constituie un motiv care să determine admiterea unei cereri de recuzare, întrucât această ipoteză nu se regăseşte printre cazurile de incompatibilitate invocate de recurent.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând că în cauză nu este incident motivul de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. care ar fi justificat măsura casării solicitate de recurent, urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., să respingă ca nefondat recursul recurentului-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 21 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII SUCEAVA.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2025.