Criminal appeals regarding robbery and resistance to public authority: sufficiency of evidentiary proof and justification of individualized sentencing

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 769 din 11 noiembrie 2003, Tribunalul Iași a condamnat inculpații:

1. - L.F.;

2. - G.O. la câte 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., în dauna părții vătămate S.I.

A admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpații menționați, în solidar, la plata sumei de 314 lei, reprezentând diferență de prejudiciu nerecuperat și 3.000.000 lei daune morale.

3. – G.V. la câte 6 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni, prevăzute de art. 239 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., în dauna părților vătămate C.M. și B.I., la 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., în dauna părții civile Inspectoratul de Poliție a Județului Iași, prin Ministerul de Interne.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată grațiată această din urmă infracțiune și pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 7 din același act normativ.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele negrațiate și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

A admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul să plătească părții civile I.J.P. Iași suma de 3.500.000 lei, prejudiciu cauzat prin săvârșirea infracțiunii de distrugere.

4. – G.R. la câte 6 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni, prevăzute de art. 239 alin. (1), (2) și (3) C. pen., în dauna părților vătămate C.M. și B.I., a contopit pedepsele și a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a pedepselor aplicate inculpaților G.V. și G.R., pe o perioadă de 2 ani și 6 luni.

A obligat inculpații menționați, în solidar, la plata sumei de 5.000.000 lei daune morale în favoarea părții civile C.M.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță, corespunzător probatoriului administrat, în cauză, a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul L.F. este proprietarul unui apartament din Iași, pe care obișnuia să îl pună, contra cost, la dispoziția unor prostituate, care racolau „clienți” în zona Gării Iași, situație cunoscută și de G.O., vecin cu acesta.

În seara zilei de 23 decembrie 1999, făptuitoarea J.A.R. a racolat partea vătămată S.I., cu care urma să întrețină raporturi sexuale în locuința inculpatului L.F.

Partea vătămată a rămas în fața blocului, iar făptuitoarea menționată a urcat în apartament, pentru a stabili prețul pentru folosirea unei camere.

Au avut loc discuții contradictorii între făptuitoare și inculpații L.F. și G.O., sub aspectul menționat, urmat de coborârea tuturor în fața blocului.

Partea vătămată s-a răzgândit și a încercat să plece, moment în care inculpații au ajuns-o din urmă, au lovit-o și i-au sustras din buzunar portmoneul conținând 450.000 lei.

Inculpații au presupus, cu referire la dezaprobarea manifestată de făptuitoare față de actul de agresiune și sustragere menționat, că nu vor fi reclamați, mizând pe faptul că partea vătămată era în stare de ebrietate.

Ulterior, inculpații au mers la un bar, unde au împărțit între ei suma sustrasă în modul arătat.

Pentru comiterea acestei infracțiuni, inculpatul L.F. a fost arestat preventiv la data de 30 decembrie 1999.

Inculpatul G.O. s-a sustras urmăririi penale.

Acesta a fost observat, în seara zilei de 13 ianuarie 2000, în jurul orelor 21,30, de o patrulă de jandarmi în zona Complexului A., care au procedat la imobilizarea sa, în vederea conducerii acestuia la secția I poliție care luase măsura dării în urmărire generală.

În acest moment au apărut părinții inculpatului, G.V. și G.R., care au proferat insulte și au exercitat violențe asupra jandarmilor.

Cu ajutorul unui agent I.G.S. s-a reușit contactarea secției I de poliție, care a trimis în zonă un echipaj mobil, în care a fost urcat inculpatul G.O.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 107 din 29 martie 2004, a respins apelurile declarate de inculpații L.F., G.O., G.V. și G.R. împotriva hotărârii primei instanțe, apreciind că instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, vinovăția inculpaților este pe deplin stabilită, iar pedepsele aplicate acestora au fost just individualizate.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpații G.O., G.V. și G.R. au declarat recurs, reiterând criticile formulate în apel.

Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În raport de dispozițiile art. 62 și art. 63 C. proc. pen., cu referire la art. 1, art. 200 și art. 189 din același cod, hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie logică a vinovăției, susținută de materialul probator administrat.

Or, această cerință se constată a fi îndeplinită în cauză.

Astfel, din probele administrate, respectiv, declarațiile martorilor D.N., J.A.R., O.A., M.V., D.C.G., M.D., P.C.M., precum și a părților vătămate C.M. și S.I., instanța de fond a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților menționați.

Drept urmare, respingând apelurile declarate de inculpați și menținând sentința atacată, instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, nesupusă cazului de casare prevăzut în art. 3859 pct. 15 C. proc. pen., cu referire la susținerea inculpaților că nu au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați și, în raport de care, aceștia au solicitat a se dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În fine, examinând cauza în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nici alte motive de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile declarate de inculpații menționați, ca nefondate.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurenții vor fi obligați, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de inculpații G.O., G.V. și G.R. împotriva deciziei penale nr. 107din 29 martie 2004 a Curții de Apel Iași, ca nefondate.

Obligă pe recurenții inculpați să plătească statului fiecare 1.800.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 600.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2004.