Appeal dismissed as unfounded; claimant ordered to pay costs after action annulled for unproven counsel mandate.

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2025

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 03.08.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei de 76.500 euro, reprezentând sume achitate în baza contractului de prestări servicii nr. x şi obligarea acesteia la plata dobânzilor legale aferente ce vor fi calculate până la data plăţii efective, obligarea la plata penalităţilor de întârziere de 0,02%/zi din valoarea prestaţiilor, conform art. 5.6 din contract, cu titlu de daune interese pentru executarea cu întârziere a serviciilor, penalităţi ce vor fi calculate până la data achitării efective, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27.01.2023 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a dispus amânarea pronunţării pentru data de 03.02.2023. În cadrul aceleiaşi şedinţe, instanţa a admis excepţia de netimbrare a capetelor de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente şi a penalităţilor de întârziere, în temeiul art. 197 din C. proc. civ., constatând faptul că aceste capete de cerere nu au fost timbrate, reţinând şi precizările formulate de către reclamantă, în sensul că nu înţelege să timbreze aceste petite şi, pe cale de consecinţă, le-a anulat ca netimbrate. În ceea ce priveşte excepţia insuficienţei timbrări a capătului principal de cerere, instanţa a respins-o ca neîntemeiată, constatând faptul că a fost stabilită taxa de timbru în raport de pretenţia dedusă judecăţii şi, prin încheierea din data de 16.09.2022, a fost admisă cererea de acordarea a facilităţilor fiscale la plata acestei taxe judiciare de timbru.

Totodată, tribunalul, constatând că în procedura prealabilă i s-a pus în vedere reclamantei prin adresa transmisă de către instanţă să facă dovada calităţii de reprezentant cu extras din registrul public în care să fie menţionată împuternicirea conform art. 151 alin. (4) din C. proc. civ., a respins cererea de amânare formulată de reclamantă, apreciind că nu este justificată.

Prin sentinţa civilă nr. 241/03.02.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant legal al reclamantei şi, pe cale de consecinţă, a anulat cererea de chemare în judecată, Totodată, a fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 5.000 RON cu titlu de onorariu de avocat redus.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii din data de 27.01.2023 a formulat apel principal A.. Pârâta B. S.R.L. a formulat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 382 din 05.03.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, au fost respinse apelurile, ca nefondate.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs A..

Motivele de recurs sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta susţine că la termenul din 27.01.2023, în faţa Tribunalului Bucureşti, a fost pusă în discuţie excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a societăţii reclamante, aceasta solicitând instanţei, în ipoteza admiterii excepţiei, să procedeze la numirea unui curator în conformitate cu prevederile art. 80 alin. (4) C. proc. civ.. Mai arată recurenta că respectiva cerere a rămas nesoluţionată de către instanţa de fond, sens în care a constituit unul dintre motivele de apel. Totodată, autoarea căii de atac susţine că instanţa de apel, cu aplicarea greşită a normelor juridice, face o analiză incompletă a dispoziţiilor privind numirea curatorului special, raportandu-se doar la prevederile art. 58 alin. (1) C. proc. civ. şi statuând că se poate numi un curator special doar pesoanelor fizice. În opinia recurentei, prevederile art. 80 alin. (4) C. proc. civ., se coroborează cu dispoziţiile art. 58 C. proc. civ., iar textele de lege permit numirea curatorului pentru oricare parte din proces, nu doar pentru pârât, respectiv se poate aplica acest drept atât pentru persoane fizice, cât şi pentru persoane juridice, conchide recurenta.

Printr-o altă critică, recurenta susţine că societatea reclamantă nu a fost citată cu menţiunea de a depune un extras din Registrul public. Totodată, arată că la dosarul cauzei există un extras din Registrele publice din Cipru emise în anul 2021, cu traducere în limba română, eliberate anterior formulării cererii de chemare în judecată în anul 2022. Mai susţine că în faţa instanţei de apel a depus un extras electronic actualizat din Registrele publice din Cipru, din care rezultă aceeaşi situaţie a societăţii, respectiv lipsa organelor de administrare. Având în vedere că societatea recurentă este de drept din Cipru, în cauză se vor aplica reglementările din Cipru privind organizarea societăţilor, şi nu legislaţia din România, în opinia autoarei recursului.

În continuare, după expunerea situaţiei de fapt şi redarea istoricului contractual şi litigios dintre părţi, recurenta susţine că în mod greşit şi cu interpretarea eronată a normelor de drept material, a fost admisă excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal al societăţii recurente, directorul executiv C. fiind singurul reprezentant legal pe care societatea îl mai deţine. Potrivit autoarei căii de atac, cererea de chemare în judecată a fost promovată de către singurul reprezentant legal al societăţii, respectiv de către domnul C., care deţine calitatea de director executiv, conferită de actul constitutiv al societăţii şi de procura specială acordată de consiliul director. Totodată, recurenta face trimitere la situaţia juridică actuală a societăţii, arătând că cei doi directori din consiliul director au demisionat, iar singurul reprezentant legal a rămas domnul C., în calitate de director executiv. Cât timp consiliul director nu a anulat procura şi nu a revocat mandatul de reprezentare al directorului executiv C., acest act juridic este valabil şi îşi produce efectele, în opinia recurentei.

Mai arată recurenta că prin citaţia emisă de către instanţa de fond nu i-a fost pusă în vedere nicio obligaţie de a prezenta alte documente, fiindu-i încălcat dreptul de a se apăra şi dreptul la un proces echitabil protejat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În final, recurenta susţine că instanţa de apel face o interpretare restrictivă a prevederilor art. 209 alin. (1) şi (2) C. civ., deoarece s-a rezumat exclusiv la Registrele publice, cu ignorarea Statutului societăţii de drept Cipriot.

În drept recurenta a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Recurenta-reclamantă a invocat în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că instanţa de apel a pronunţat hotărârea recurată cu încălcarea normelor de drept procesual ce reglemetează instituţia curatelei speciale.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Instanţa supremă reţine că susţinerile recurentei potrivit cărora instanţa de apel a făcut aplicarea greşită a prevederilor art. 58 C. proc. civ., coroborat cu art. 80 alin. (4) C. proc. civ., nu pot fi primite.

Potrivit art. 58 C. proc. civ. " (1) În caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal şi cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea în judecată, nu are reprezentant. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă. (3) Numirea acestor curatori se va face de instanţa care judecă procesul, dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească. Curatorul special are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal."

Potrivit art. 80 alin. (4) C. proc. civ. "Când legea prevede sau când circumstanţele cauzei o impun pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil, judecătorul poate numi pentru oricare parte din proces un reprezentant în condiţiile art. 58 alin. (3), arătând în încheiere limitele şi durata reprezentării."

În raport de aceste prevederi legale, instanţa supremă reţine că prin trimiterea expresă la persoana juridică din ipoteza finală a alin. (2) al art. 58 C. proc. civ., legiuitorul a dorit să sublinieze lipsa necesităţii de a fi întrunită condiţia unui caz urgent, astfel cum impune teza I, în ceea ce priveşte persoana fizica. Totodată, în privinţa persoanei juridice lipsite de reprezentant, legiuitorul a dorit să impună desemnarea unui curator doar atunci când aceasta are calitatea de pârât.

Astfel cum a statuat şi doctrina, acest lucru este justificat de faptul că, pentru drepturile şi obligaţiile persoanei juridice lipsite de capacitate de exerciţiu, aceasta este reprezentată în condiţiile art. 210 alin. (1) C. civ., iar după constituirea organelor de administrare şi dobândirea capacităţii de exerciţiu, persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de administrare.

Instanţa supremă reţine că deşi dispoziţiile art. 80 alin. (4) Cod procdedură civilă prevăd că judecătorul poate numi pentru oricare parte din proces un reprezentant când circumstanţele cauzei o impun, legiuitorul a făcut trimitere expresă la condiţiile în care se poate realiza, respectiv cele reglementate de art. 58 alin. (3) C. proc. civ., iar din coroborarea acestor dispoziţii legale rezultă că aceastea nu sunt aplicabile în speţă, cum în mod legal a constatat curtea de apel.

Înalta Curte constată de altfel, că lipsa reprezentantului societăţii recurente nu a intervenit în cursul procesului, ci acţiunea introducţivă de judecată introdusă pe rolul instanţei de fond a fost formulată de către o persoană fără mandat de reprezentare din partea societăţii recurente.

Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte constată că instanţa de apel, analizând prevederile legale incidente cauzei, coroborat cu situaţia de fapt şi probele administrate în cauză, a reţinut că numitului C. nu i se poate recunoaşte calitatea de representant legal al societăţii recurente, astfel că, în mod corect, curtea de apel a respins apelul pe acest aspect.

În ceea ce priveşte criticile recurentei privind încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil, faţă de lipsa comunicării citaţiei de către instanţa de fond, instanţa supremă constată că sunt nefondate.

Conform art. 6 C. proc. civ.:

"Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii." Toodată, conform art. 13 C. proc. civ., "Dreptul la apărare este garantat. Părţilor li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a procesului. Ele pot să ia cunoştinţă de cuprinsul dosarului, să propună probe, să îşi facă apărări, să îşi prezinte susţinerile în scris şi oral şi să exercite căile legale de atac, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege."

Înalta Curte constată că instanţa de fond a pus în vedere societăţii A. prin rezoluţia din 05.08.2022, să depună dovada calităţii de reprezentant legal, sub sancţiunea nulităţii cererii, adresă comunicată recurentei la 11 august 2022 . Aşadar, rezultă fără echivoc că părţile au avut şanse egale de a-şi prezenta cauza, au avut acces la actele din dosar, li s-a dat posibilitatea să combată argumentele invocate de cealaltă parte, exprimându-şi poziţia procesuală, fiind astfel respectate drepturile şi garanţiile procesuale ale părţilor.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de prim control judiciar nu a încălcat nicio dispoziţie procedurală în activitatea sa de judecare a apelului, iar decizia recurată respectă normele de procedură aplicabile căii de atac a apelului, reglementate de dispoziţiile art. 466-482 C. proc. civ., ceea ce conduce la înlăturarea criticilor formulate de către recurentă referitoare la încălcarea normelor de procedură referitoare la instituţia curatelei speciale, a dreptului la apărare şi la un proces echitabil şi încadrate în motivul de nelagalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că a fost indicat formal la finalul cererii de recurs, fără ca recurenta să expună argumente pentru motivul de recurs invocat.

Referitor la criticile prin care se invocă aplicarea greşită a normelor de drept material, instanţa supremă reţine că acestea nu se încadrează între cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nu pot fi analizate prin prisma motivului de casare statuat la pct. 8, indicat în memoriul de recurs.

Înalta Curte constată că recurenta nu arată în concret care sunt normele materiale aplicate greşit de către instanţa de apel, din expunerea argumentelor evocate, respectiv susţinerile referitoare la relaţia contractuală dintre aceasta şi societatea B. S.R.L., recurenta readuce în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De altfel, Înalta Curte reţine că argumentele recurentei-reclamante cu privire la situaţia de fapt şi trimiterile pe care le face la înscrisurile aflate la dosarul cauzei (contract, procură, act constitutiv) nu pot fi analizate în această cale extraordinară de atac. Administrarea probatoriului şi stabilirea situaţiei de fapt este atributul instanţei devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluţiei cu normele de drept aplicabile. Se ignoră astfel caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, în cadrul căruia nu se poate rejudeca fondul, ci se analizează exclusiv aspecte de nelegalitate.

În speţă, recurenta, susţinând greşita aplicare a legii de către instanţa de apel, a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă criticile la adresa deciziei atacate reprezintă doar o succesiune de fapte şi afirmaţii, fără o argumentaţie în drept care să permită identificarea unor elemente concrete de nelegalitate.

Totodată, nici criticile recurentei-pârâte potrivit cărora instanţa de apel face o interpretare restrictivă a prevederilor art. 209 alin. (1) şi (2) C. civ. nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate care să poată fi analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece nu se argumentează în concret în ce sens acest text de lege a fost aplicat greşit de către instanţa de apel .

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 382 din 5 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Faţă de soluţia de respingere a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată şi va obliga recurenta-reclamantă A. la plata către intimata-pârâtă B. S.R.L., a cheltuielilor de judecată în cuantum de 13.023,76 RON, reprezentând onorariu de avocat, conform dovezilor aflate la filele x.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 382 din 5 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă A. la plata către intimata-pârâtă B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 13.023,76 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 februarie 2025.