Power cut damages claim fails; revision rejected over res judicata and distinct supply contracts

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2025

Deliberând asupra cererii de revizuire, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2024 la 04.01.2024 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva deciziei civile nr. 590/2023 din 05.12.2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2022, solicitând admiterea cererii de revizuire.

Prin decizia civilă nr. 321 din 05.06.2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. de dosar x/2024 la 08.07.2024.

În motivarea cererii, revizuentul susţine, în esenţă, că decizia atacată este contrară deciziei civile nr. 989 din 02.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017, având ca obiect pretenţii, precum şi deciziei nr. 265 din 09.02.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în etapa procesuală a recursului în acelaşi dosar.

Potrivit revizuentului, în cele două decizii menţionate anterior s-a tranşat definitiv că acesta are calitate procesuală activă, iar intimata-pârâtă are calitate procesuală pasivă, calităţile fiind date de raporturile contractuale nerealizate.

Mai arată acesta că a invocat dispoziţiile art. 431 C. proc. civ., ca efect pozitiv al autorităţii de lucru judecat, în care se cere doar condiţia identităţii de parte, condiţie îndeplinită, în opinia recvizuentului.

Revizuentul susţine că sunt incidente prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece situaţia juridică a faptelor ilicite dezbătute în deciza nr. 989/2018, rămasă definitivă prin decizia nr. 265/2021 în dosarul nr. x/2017, nu s-a schimbat în niciun fel, potrivit revizuentului. Totodată, autorul căii de atac susţine că în considerentele deciziei atacate a fost analizată doar excepţia lipsei calităţii sale procesuale active.

Revizuentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie contradictorii; hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (...)".

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, atât în ceea ce priveşte efectul negativ, cât şi cel pozitiv, astfel cum reiese din interpretarea dispoziţiilor art. 431 C. proc. civ., care prevăd că:

"(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Prin art. 431 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul a consacrat în mod explicit şi efectul pozitiv al lucrului judecat, prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecăţii în mod incidental şi dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părţi.

Pentru a deveni incidente dispoziţiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., în ceea ce priveşte efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, este necesară îndeplinirea unor condiţii cumulative: hotărârea supusă revizuirii (cea din urmă) să fie pronunţată într-un litigiu început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, considerentele apreciate a fi contrare să susţină şi să conducă, sub aspectul raţionamentului logico-juridic, spre soluţia pronunţată şi, de asemenea, aceste considerente să tranşeze asupra unei chestiuni litigioase identice cu problema dedusă judecăţii.

În speţă, cea din urmă cerinţă nu este îndeplinită.

Înalta Curte reţine că, în speţă, revizuentul a solicitat instanţei să constate că decizia civilă 590/2023 din 05.12.2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2022, a cărei revizuire se solicită, nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 989 din 02.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017 şi a deciziei nr. 265 din 09.02.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa supremă constată că prin decizia nr. 989 din 02.10.2018, Curtea de apel Craiova a respins apelurile declarate de către A. şi B. S.A. (actual C.) împotriva sentinţei nr. 26 din 27.02.2028 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, prin care s-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, autorităţii de lucru judecat şi a prescripţiei dreptului la acţiune, admiţându-se în parte acţiunea formulată de A..

Totodată, prin decizia civilă nr. 590/2023 din 05.12.2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2022, a cărei revizuire se solicită, a fost respins apelul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 98 din 31.05.2023, pronunţată de Tribunalul Gorj, prin care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, fiind respinsă acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Instanţa supremă constată că în dosarul nr. x/2017, în cadrul căruia a fost pronunţată decizia nr. 989/02.10.2018 şi a cărei putere de lucru judecat se invocă, revizuentul a solicitat obligarea intimatei-pârâte la plata despăgubirilor civile reprezentând daune morale, pentru întreruperea abuzivă a furnizării energiei electrice trifazice către atelierul electric, situat în localitatea Motru, Zona Bloc G4, în perioada 13.01.2015 până la 13 iunie 2015, menţionând în susţinerea cererii două contracte de furnziare a energiei electrice, respectiv contractul nr. x/01.02.2000 şi nr. y/14.02.2000.

În prezentul litigiu, în care a fost pronunţată decizia nr. 590/05.12.2023, care face obiectul cererii de revizuire, acesta a solicitat obligarea intimatei-pârâte la plata de despăgubiri civile pentru daune aduse demnităţii acestuia prin sistarea furnizării de energie electrică în perioada 01.07.2020-31.12.2020 pentru atelierul electric, proprietatea sa situată în str. x, (actual str. x), localitatea Motru, jud. Gorj, menţionând contractul de furnizare a energiei electrice nr. x/20.05.2004.

Înalta Curte arată că, în condiţiile în care elementele de fapt din cadrul celor două acţiuni sunt diferite, nefiind vorba despre hotărâri potrivnice prin care să fi fost analizată de către instanţe diferite aceeaşi chestiune litigioasă, având în vedere că din actele dosarelor rezultă că pretenţiile ce decurg din cele două cereri de chemare în judecată sunt întemiate în baza unor contracte de furnizare a energiei electrice distincte, aplicarea efectelor puterii de lucru judecat este exclusă. De altfel, instanţa supremă constată că din actele celor două dosare nu rezultă că pretinsa sistare de furnizare a energiei electrice s-a realizat pentru acelaşi loc de consum.

În condiţiile în care elementele de fapt din cadrul celor două acţiuni civile sunt diferite, reiese că între cele două cauze nu există o legătură care să justifice constatarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul D. împotriva deciziei civile nr. 590 din 5 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul D. împotriva deciziei civile nr. 590 din 5 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 februarie 2025.