Bribery and forgery by public official: sentencing reduction and suspension of imprisonment under penal code supervision measures

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 45 din 16 septembrie 2003, Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpatul F.C. la 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 42 din același cod și la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 290 C. pen. și cu referire la art. 18 alin. (1) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 42 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 600.000 lei cu titlu de confiscare specială.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-au desființat cele 9 (nouă) chitanțe întocmite de inculpat pe numele de F.I., B.S., B.B., F.G., T.B., A.I., B.P.I., G.M. și S.G.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 inculpatul a fost obligat să restituie lui F.I., S.G., T.B. câte 3.000.000 lei, lui B.B., 1.000.000 lei și 30.000 forinți sau echivalentul în lei la cursul oficial din ziua plății, lui A.I.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La 1 iulie 2001, inculpatul a fost angajat ca șef obiectiv la SC C.C. SRL Negrești Oaș, pentru lucrările de închidere a bazinului carbonifer B.E., finanțarea fiind asigurată de B.M.

În această calitate, șeful șantierului, B.C.G., i-a delegat atribuții decizionale privind selectarea de muncitori minieri dintre persoanele anterior disponibilizate înscrise pe liste puse la dispoziție de autoritățile locale.

În realizarea acestei sarcini de muncă, inculpatul a pretins și primit de la 12 persoane selectate, suma de câte 3.000.000 lei, după primirea banilor el întocmind și semnând contractele de muncă aferente, activitatea de mai sus întinzându-se până la începutul lunii octombrie 2001.

B.B., care și el a acceptat să-i dea inculpatului suma de 3.000.000 lei, nefiind însă în posesia ei, i-a dat 1.000.000 lei și a cerut ca restul să-i fie reținut din primul salariu.

La data de 23 octombrie 2001, cele 12 contracte de muncă au fost înregistrate la I.T.M.

Faptele astfel întâmplate ajungând la cunoștința șefului șantierului, inculpatul, discutând cu 9 din cei 12 muncitori, după ce le-a insuflat temerea asupra consecințelor faptelor lor, precum și că nu se va finaliza nici angajarea lor pentru toate lucrările, i-a determinat să-i semneze câte o chitanță „minută” în alb în care a înscris că banii dați lui erau „împrumuturi”, în 6 dintre ele menționând că a restituit „împrumutul”.

Împotriva sentinței, au declarat apeluri P.N.A. – Serviciul Anticorupție Brașov și inculpatul.

În apelul declarat, parchetul a criticat hotărârea pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 78/2000 referitor la suma de 3.000.000 lei, nesolicitată de S.G. și restituirea sumei de 3.000.000 lei către B.B.

Inculpatul a formulat ca motive de apel greșita stabilire a situației de fapt și, implicit, a vinovăției sale, nelegala condamnare pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa și netemeinicia pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 81 din 15 martie 2004, a admis apelul declarat de parchet, a desființat sentința cu privire la latura civilă și la măsura confiscării speciale, astfel:

- în baza dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 78/2000, a dispus confiscarea specială, în folosul statului, a sumei de 3.000.000 lei;

- în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000, inculpatul a fost obligat să restituie câte 3.000.000 lei lui S.I. și B.S.

Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei pronunțată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 3859 pct. 12, 10 și 14 C. proc. pen., respectiv nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale, de natură să garanteze drepturile sale și să influențeze soluția procesului, precum și netemeinicia pedepsei aplicată pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Recursul declarat de inculpat este fondat numai în ce privește individualizarea pedepsei aplicată pentru infracțiunea prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 42 din același cod și la modalitatea de executare a pedepsei.

Din verificarea lucrărilor dosarului, se reține că probatoriul administrat a reliefat situația de fapt, așa cum corect a stabilit instanța, și, implicit, vinovăția inculpatului.

Astfel, atribuțiile decizionale repartizate acestuia prin fișa postului includeau, cum de fapt s-a și întâmplat, selectarea personalului muncitor și întocmirea contractelor de muncă. De asemenea, pe tot parcursul procesului penal, persoanele care au dat bani inculpatului pentru a fi încadrate în muncă în formația obiectivului de la B., al cărui șef era inculpatul, și-au menținut, constant, declarațiile.

Martorul B.C.G., șef de șantier, de asemenea, constant, a declarat că odată ce inculpatului, prin fișa postului, i se repartizaseră atribuții decizionale, fiecare conducător de punct de lucru trebuia să-și dimensioneze personalul, ceea ce presupunea să facă angajări, precedate de o selecție a acestuia în vederea încadrării la punctul de lucru B., inculpatul având acest drept și obligația corespunzătoare.

Ca atare, just instanțele au reținut întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de luare de mită.

Privind însă pedeapsa aplicată pentru această infracțiune, în acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., se reține că pedeapsa de 3 ani închisoare, răspunde pericolului social concret al faptei, împrejurărilor în care ea a fost săvârșită și persoanei inculpatului, iar scopul pedepsei, așa cum este stipulat în art. 52 C. pen., poate fi atins și fără privare de libertate.

În acest sens, fiind îndeplinite condițiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere așa cum prevede art. 861 C. pen., în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat fiind fondat, urmează a fi admis și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul F.C., împotriva deciziei penale nr. 81/ Ap din 15 martie 2004 a Curții de Apel Brașov.

Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr. 46 din 16 septembrie 2003 a Tribunalului Covasna, cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 6 din Lega nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 din același cod, precum și la modalitatea de executare a pedepsei.

Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în pedepsele componente, și anume:

- 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și a art. 42 din același cod și

- 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 290 C. pen. și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 42 C. pen.

Modifică pedeapsa privativă de libertate aplicată inculpatului F.C., pentru infracțiunea prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 42 din același cod, în sensul că o reduce de la 5 ani închisoare, la 3 ani închisoare.

Menține pedeapsa complementară privind această infracțiune.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., dispune ca numitul inculpat să execute pedeapsa cea mai grea și anume 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 8 ani.

În baza art. 863 C. pen., inculpatul e va supune măsurilor de supraveghere prevăzute la lit. a) – d), și anume:

a) să se prezinte în prima zi de marți din prima săptămână a fiecărei luni la S.S.R.S. de pe lângă Tribunalul Covasna;

b) să anunțe, în prealabil, serviciul de supraveghere desemnat, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligațiilor stabilite de instanță.

Înlătură aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2004.