Cassation rejected where lower court dismissed non-compete enforcement claims as moot due to expiration of contractual period before judgment.

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2024

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

A. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 16 iunie 2022 pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul CABINET MEDICAL INDIVIDUAL DR. A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei:

- să înceteze actele de concurenţă neloială prin încheierea de contracte de colaborare prestări servicii cu alte cabinete medicale dentare, având aceeaşi activitate similară cu reclamantul, la o distanţă de 2 km, de sediul reclamantului, pe perioada de 2 (doi) ani, de la data încetării contractului cu reclamantul, aşa cum s-a obligat pârâta prin art. 5.1. alin. (13), (20) şi (23) din contractul de prestări servicii medicale stomatologice nr. 05/22.02.2019;

- să înceteze pe perioada de 2 ani, de la data încetării contractului cu reclamantul, în sensul de a nu efectua tratamente dentare şi activităţi conexe asupra pacienţilor reclamantului, aşa cum s-a obligat pârâta, prin respectarea actului de concurenţă neloială, conform art. 5.1. alin. (19) - (20) şi (23) - Capitolul V ("ObligaţiiIe prestatorului") -, din contractul de prestări servicii medicale stomatologice nr. 05/22.02.2019, având obligaţia respectării confidenţialităţii prin interzicerea acaparării de clienţi ai reclamantului, prin mijloace anticoncurenţiale, clienţi pe are reclamantul i-a câştigat în ani de activitate de investiţii majore; reclamantul a solicitat instanţei să dispună în sensul obligării pârâtei să respecte obligaţiile arătate anterior, iar în caz de refuz de la data pronunţării hotărârii, să oblige pârâta la plata unei amenzi către stat pentru fiecare zi de întârziere, dacă pârâta refuză înlăturarea actelor de concurenţă neloială desfăşurate, în dauna reclamantului în domeniul de activitate medical, încălcându-se de către pârâtă, prin acte de concurenţă neloială, art. 42 alin. (1) şi (2) lit. a)-j) din Codul deontologic al medicului stomatolog, art. 1 alin. (1) - (3), art. 2 alin. (1) şi (2) lit. c) şi d), art. 7 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, art. 1.349 şi art. 1.530 din C. civ.

- la plata de daune-interese în sumă de 25.000 RON, potrivit art. 1.516 alin. (1) şi (2) din C. civ., de la data solicitării încetării contractului nr. x/22.02.2019, de către pârâtă şi până la data promovării acţiunii, dar şi constatarea de către instanţa că şi după promovarea acţiunii, pârâta refuză în continuare cu rea-credinţă să respecte obligaţiile asumate în contractul nr. x/22.02.2019 şi a legislaţiei în materia concurenţei neloiale [art. 7 alin. (3) din Legea nr. 11/1991, art. 95 pct. 4 din C. proc. civ..];

- la plata daunelor morale în sumă de 25.000 RON, prin refuzul respectării obligaţiilor asumate mai sus de pârâtă (petitul a şi b al acţiunii), daune pe care reclamantul s-a obligat să le doneze gratuit, în scop caritabil în termen de 3 zile de la încasare de la pârâtă, suma urmând să fie virată către C., Centrul de Servicii Sociale Casa Alexandra din Ploieşti, Str. x, organizaţie independentă, neguvernamentală şi non- profit, cu un istoric de peste 24 de ani în România, care are ca misiune susţinerea şi reintegrarea socială, familială, şcolară şi profesională a copiilor, tinerilor şi familiilor aflate în dificultate;

- la plata sumei de 1.245 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată la valoarea întregii pretenţii, potrivit notei de timbraj ataşate;

2. Soluţia instanţei de fond

Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 120 din 25 mai 2023, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul CABINET MEDICAL INDIVIDUAL DR. A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., având ca obiect "acţiune în concurenţă neloială"; reclamantul a fost obligat la plata către pârâtă a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.

3. Hotărârea instanţei de apel

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel, solicitând admiterea căii de atac şi schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii.

Prin decizia civilă nr. 44/2024 din 8 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis apelul declarat de apelantul-reclamant CABINET MEDICAL INDIVIDUAL DR. A. împotriva sentinţei civile nr. 120 din 25 mai 2023 a Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâta B. S.R.L.; s-a anulat sentinţa apelată şi, evocând fondul, s-au respins primele două capete de cerere ca rămase fără obiect, precum şi în rest acţiunea, ca neîntemeiată; s-a respins cererea apelantului-reclamant de obligare a intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

B. Calea de atac exercitată în cauză

La data de 26 martie 2024 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2022, recursul declarat de recurentul-reclamant CABINET MEDICAL INDIVIDUAL DR. A. împotriva deciziei civile nr. 44/2024 din 8 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, instanţei de apel.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susţinut faptul că decizia recurată cuprinde motive contradictorii.

Astfel, a arătat că în mod corect a reţinut Curtea de Apel Ploieşti că "instanţa de fond nu a făcut o reală cercetare a fondului cauzei deduse judecăţii, astfel că prezentul apel este fondat" (pag. 6 alin. (4) din decizia recurată).

Instanţa de apel a admis apelul, considerând că în mod greşit prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, sens în care a reţinut, în motivarea deciziei civile nr. 44/2024 din 8 februarie 2024, că intimata-pârâtă a încălcat cu bună ştiinţă toate prevederile art. 5.1. alin. (13), (20) şi (23) din contractul de prestări servicii medicale nr. x/22.02.2019, atât pe perioada derulării contractului, cât şi pe o perioadă de 2 ani de la încetarea contractului, dar instanţa de fond nu a dat eficienţă juridică capătului subsidiar primelor două petite din cererea reclamantului, care au fost încălcate de pârâtă, de a o sancţiona pe aceasta cu plata unei amenzi stabilite către stat pentru fiecare zi de întârziere, pentru cele constatate, conform probatoriului.

Aceste încălcări ale prevederilor contractuale au fost recunoscute de către instanţa de apel de la data de 1 februarie 2022, când intimata-pârâtă a solicitat rezilierea contractului, până la împlinirea termenului extinctiv (2 februarie 2024), care a amânat stingerea exercitării drepturilor şi a executării obligaţiilor corelative.

Potrivit recurentului, instanţa de apel avea obligaţia, în baza rolului său activ, să aplice pârâtei plata unei amenzi stabilite către stat pentru fiecare zi de întârziere, pentru refuzul înlăturării actelor de concurenţă neloială desfăşurate, probate de către recurentul din prezenta cauză şi constatate de către instanţa de apel, prin probatoriul administrat.

Aşadar, Curtea de Apel Ploieşti a refuzat să aplice capătul de cerere subsidiar, prin care trebuia să oblige pârâta la plata unei amenzi către stat pentru fiecare zi de întârziere.

Întrucât s-a recunoscut, în considerentele deciziei recurate (pag. 9 alin. (8) că se poate reţine fapta ilicită săvârşită de către pârâtă, în sensul nerespectării obligaţiei de la art. 5 pct. 20 din contractul de prestări servicii medicale nr. x/22.02.2019, ca urmare a încheierii contractului cu o societate concurentă, pe durata şi perioada prevăzută în contract, instanţa de apel avea obligaţia să se pronunţe pe capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unei amenzi către stat pentru fiecare zi de întârziere, în toată perioada derulării procesului şi până la data ultimului termen de judecată (25 ianuarie 2024).

De asemenea, în considerentele hotărârii atacate cu recurs (pag. 8 alin. (4), instanţa de apel a constatat că la data de 1 februarie 2022 a încetat contractul dintre părţi, ca urmare a denunţării lui unilaterale de către pârâtă, potrivit art. 7.4 din contract, astfel că obligaţia analizată a încetat la data de 1 februarie 2024, ca urmare a împlinirii termenului extinctiv precizat.

La ultimul termen de judecată, respectiv la 25 ianuarie 2024, când părţile au depus concluzii pe perioada dezbaterilor în şedinţă publică, nu se împlinise termenul de 2 ani de la data denunţării unilaterale a contractului de prestări servicii nr. x/22.02.2019. Termenul s-a împlinit la 2 februarie 2024, dată până la care instanţa avea obligaţia să se pronunţe cu privire la obligaţia pârâtei de a respecta art. 5.1. alin. (13), (20) şi (23) din contract.

Autorul căii de atac a mai criticat decizia recurată din perspectiva faptului că instanţa de apel nu a ţinut cont de împrejurarea că sentinţa civilă nr. 120/2023 a Tribunalului Prahova a fost comunicată părţilor la aproape 6 luni de la data pronunţării, după ce, în prealabil, la data de 28 august 2023, reclamantul a solicitat în scris comunicarea hotărârii, în termenul prevăzut de lege. Instanţa de apel nu a avut în vedere faptul că Tribunalul Prahova nu a argumentat nici comunicarea sentinţei cu mari întârzieri, peste termenul legal prevăzut de dispoziţiile art. 426 alin. (5) din C. proc. civ., nici amânarea succesivă nejustificată de 3 ori a pronunţării soluţiei (27.04.2023, 10.05.2023, 25.05.2023).

O altă critică se referă la faptul că instanţa de apel a prelungit, în mod nelegal, pronunţarea unei hotărâri cu mult peste un termen de 3 sau 5 zile, necesar părţilor pentru a depune concluzii ori pentru a delibera instanţa, până la data de 8 februarie 2024. Această prelungire nu are o justificare reală şi legală, fiind o motivare contradictorie şi nefondată. Curtea de Apel Ploieşti s-a pronunţat astfel în favoarea pârâtei, în motivarea deciziei reţinându-se că au rămas fără obiect petitele formulate de reclamant, deşi a constatat, pe toată perioada derulării procesului, că pârâta a încălcat toate clauzele contractuale.

Deşi instanţa de apel trebuia să se pronunţe în favoarea reclamantului, pe baza probatoriului administrat, în mod surprinzător, aceasta prelungeşte din nou momentul pronunţării deciziei, pentru a găsi o justificare favorabilă celeilalte părţi, care nu are bază legală. Instanţa de apel a motivat că s-a împlinit termenul de 2 ani, însă a refuzat să sancţioneze pârâta pentru încălcarea clauzelor de concurenţă neloială, în condiţiile în care această încălcare a fost dovedită.

Hotărârea este contradictorie, atâta timp cât apelantul-reclamant nu a solicitat amânarea pronunţării asupra cauzei şi nu există un temei juridic care să justifice faptul că instanţa nu a dat soluţia la termenul din 25 ianuarie 2024. Este nelegală amânarea pronunţării dispusă de instanţa de apel pentru o dată ulterioară celei la care s-a împlinit termenul contractual de 2 ani asumat de pârâtă.

Recurentul apreciază că decizia atacată, prin care s-a admis apelul, s-a anulat sentinţa tribunalului şi, după evocarea fondului, s-au respins primele capete de cerere ca rămase fără obiect, conţine motive contradictorii.

În mod nelegal instanţa de apel a motivat în favoarea intimatei-pârâte, la pagina 8 din decizie, că "nu se mai poate dispune obligarea pârâtei să respecte clauza contractuală amintită, în condiţiile în care această obligaţie s-a stins prin împlinirea termenului stabilit prin voinţa părţilor contractante, moment ce avut loc pe parcursul soluţionării cauzei, anterior pronunţării prezentei decizii, motiv pentru care cererea analizată urmează a fi respinsă, ca rămasă fără obiect".

Curtea de apel Ploieşti a prelungit pronunţarea în favoarea intimatei-pârâte şi a aplicat nejudicios principiul exonerării încălcării clauzelor de concurenţă neloială şi a încălcării confidenţialităţii, fără a cuprinde în motivare argumentele pro şi contra care i-au format, în fapt şi în drept, convingerea cu privire la soluţia pronunţată.

Decizia recurată este criticabilă şi din perspectiva art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale coroborat cu dispoziţiile art. 22 alin. (6) şi art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., care vizează respectarea exigenţelor impuse de principiul dreptului la un proces echitabil.

În accepţiunea recurentului, soluţia de casare a deciziei din apel şi de trimitere a cauzei spre rejudecare corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfăşurarea procesului civil. Totodată, apreciază că există riscul ca, în situaţia rămânerii definitive a hotărârii atacate, să se creeze un incident foarte periculos în domeniul economic, între profesionişti, în sensul că un contract de prestări servicii cu clauze clar exprimate, asumate de părţi prin semnare (cu clauze de concurenţă neloială şi de confidenţialitate), să nu mai fie respectate, iar contractele civile şi comerciale, încheiate pe baza legislaţiei în vigoare, să nu mai aibă eficienţă juridică, de vreme ce procesele se prelungesc, în mod nejustificat, din cauza procedurilor anevoioase ale actului de justiţie.

Printr-o ultimă critică, recurentul-reclamant a susţinut faptul că hotărârea atacată conţine motive contradictorii, întrucât instanţa de apel avea obligaţia să dispună măsura obligării intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 453 din C. proc. civ., în condiţiile în care a admis apelul şi a recunoscut drepturile încălcate, conform primelor două petite din acţiunea introductivă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

C. Apărarea intimatei

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. intimata a arătat că susţinerile recurentului-reclamant nu pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. în subsidiar, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată; la termenul din 11 aprilie 2024 reprezentantul convenţional al intimatei, domnul avocat D., a depus la dosarul cauzei înscrisuri care atestă efectuarea cheltuielilor de judecată în sumă de 7.000 RON. Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare.

D. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, raportat la conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Procedura de soluţionare a recursului

În etapa recursului s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 13 mai 2024 s-a fixat termen la data de 13 iunie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Astăzi, în şedinţă publică, excepţia nulităţii a fost respinsă, în considerarea celor expuse în partea introductivă a prezentei decizii.

E. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce succed.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., casarea se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Aşadar, viciile motivării unei hotărâri pot fi încadrate în trei categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă şi motivarea insuficientă, casarea intervenind, de regulă, în cazul în care există contradicţie între considerente şi dispozitiv, când cuprinde considerente contradictorii, precum şi în cazul în care lipseşte motivarea soluţiei din dispozitiv sau în cazul în care motivarea este superficială sau cuprinde numai considerente străine de natura cauzei.

Totodată, conform art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., considerentele vor cuprinde obiectul cererii, susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea trebuie să fie clară, precisă şi necontradictorie, aceste cerinţe înlăturând arbitrariul şi făcând posibil controlul judiciar, precum şi exercitarea căilor de atac de retractare.

Înalta Curte constată că argumentele recurentului-reclamant în susţinerea acestui motiv de recurs vizează ipoteza motivelor contradictorii.

Astfel, titularul recursului a arătat că în considerentele hotărârii atacate cu recurs (pag. 8 alin. (4), instanţa de apel a constatat că la data de 1 februarie 2022 a încetat contractul dintre părţi, ca urmare a denunţării lui unilaterale de către pârâtă, potrivit art. 7.4 din contract, astfel că obligaţia analizată a încetat la data de 1 februarie 2024, ca urmare a împlinirii termenului extinctiv precizat. La ultimul termen de judecată, respectiv la 25 ianuarie 2024, când părţile au depus concluzii pe perioada dezbaterilor în şedinţă publică, nu se împlinise termenul de 2 ani de la data denunţării unilaterale a contractului de prestări servicii nr. x/22.02.2019. Termenul s-a împlinit la 2 februarie 2024, dată până la care instanţa avea obligaţia să se pronunţe cu privire la obligaţia pârâtei de a respecta art. 5.1. alin. (13), (20) şi (23) din contract.

O altă critică se referă la faptul că instanţa de apel a prelungit, în mod nelegal, pronunţarea unei hotărâri cu mult peste un termen de 3 sau 5 zile, necesar părţilor pentru a depune concluzii ori pentru a delibera instanţa, până la data de 8 februarie 2024. Această prelungire nu are o justificare reală şi legală, fiind o motivare contradictorie şi nefondată. Curtea de Apel Ploieşti s-a pronunţat astfel în favoarea pârâtei, în motivarea deciziei reţinându-se că au rămas fără obiect petitele formulate de reclamant, deşi a constatat, pe toată perioada derulării procesului, că pârâta a încălcat toate clauzele contractuale.

Deşi instanţa de apel trebuia să se pronunţe în favoarea reclamantului, pe baza probatoriului administrat, în mod surprinzător, aceasta prelungeşte din nou momentul pronunţării deciziei, pentru a găsi o justificare favorabilă celeilalte părţi, care nu are bază legală. Instanţa de apel a motivat că s-a împlinit termenul de 2 ani, însă a refuzat să sancţioneze pârâta pentru încălcarea clauzelor de concurenţă neloială, în condiţiile în care această încălcare a fost dovedită.

Înalta Curte reaminteşte că o motivare contradictorie, pentru a constitui temei al casării, trebuie să vizeze considerente care, simultan, infirmă şi susţin dispozitivul hotărârii, făcând, în realitate, neclar raţionamentul judiciar care ar trebui să explice coerent rezultatul deliberării.

Verificând considerentele prin care instanţa de prim control judiciar a răspuns criticilor reclamantului îndreptate împotriva sentinţei instanţei de fond, Înalta Curte nu identifică nicio contradicţie în raţionamentul instanţei de apel, care a stat la baza soluţiei pronunţate în calea de atac a apelului.

Contrar celor susţinute prin motivele de recurs, raţionamentul logico- juridic al instanţei de apel nu este contradictoriu.

Curtea de Apel Ploieşti a constatat, în mod legal, încetate efectele clauzelor contractuale la data pronunţării soluţiei, fapt care însă nu intră în contradicţie cu constatarea, de către aceeaşi instanţă, a încălcării acestor clauze de către pârâtă.

Nu există contradictorialitate între considerentele deciziei şi dispozitivul acesteia, întrucât instanţa a respins primele două petite din cererea de chemare în judecată ca rămase fără obiect, iar nu ca neîntemeiate.

Atâta timp cât au încetat să mai producă efecte clauzele ce impuneau pârâtei anumite obligaţii, instanţa de apel nu putea să dispună, în mod legal, sancţionarea juridică a aceleiaşi părţi, pentru nişte încălcări viitoare şi incerte ca existenţă.

Recurentul-reclamant încearcă să acrediteze ideea că amânarea pronunţării asupra cauzei a urmărit avantajarea procesuală a părţii adverse, iar nu o bună şi judicioasă administrare a justiţiei, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

La termenul de dezbateri din 25 ianuarie 2024 instanţa de apel a dispus amânarea pronunţării la data de 8 februarie 2024, cu respectarea termenului de 15 zile instituit de dispoziţiile art. 396 alin. (1) C. proc. civ.. Dispoziţia instanţei de apel nu poate fi apreciată ca nelegală, în condiţiile în care raţiunile ce au stat la baza luării măsurii nu au constat numai în acordarea posibilităţii părţilor să depună concluzii scrise, ci şi în acordarea unui timp suficient şi necesar instanţei pentru deliberare, ţinând cont de volumul mare al actelor şi lucrărilor dosarului, complexitatea cauzei şi, probabil, încărcătura de la acel moment a completului de judecată.

Este lipsită de fundament afirmaţia recurentului, potrivit căreia era suficient ca instanţa să amâne pronunţarea în cauză cu 3 sau 5 zile pentru depunerea concluziilor scrise şi/sau pentru deliberare.

Faptul că, deşi respectate exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., recurentul-reclamant nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia pronunţată în calea de atac a apelului, cu consecinţa respingerii primelor două capete de cerere ca rămase fără obiect, precum şi în rest a acţiunii, ca neîntemeiată, nu poate conduce la incidenţa în cauză a motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din acelaşi cod.

Criticile recurentului ce vizează amânările de pronunţare dispuse de instanţa de fond, comunicarea într-un termen mai îndelungat a hotărârii fondului şi "neargumentarea" de către Tribunalul Prahova a acestor amânări de pronunţare, precum şi a perioadei de 6 luni necesară comunicării sentinţei, aspecte care au condus la mărirea duratei de soluţionare a cauzei, nu pot fi imputate instanţei de apel şi, cu atât mai puţin, nu pot constitui motive de casare a deciziei recurate.

Ultima critică invocată de recurentul-reclamant se referă la faptul că hotărârea atacată conţine motive contradictorii, întrucât instanţa de apel avea obligaţia să dispună măsura obligării intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 453 din C. proc. civ., în condiţiile în care a admis apelul şi a recunoscut drepturile încălcate, conform primelor două petite din acţiunea introductivă.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a respins cererea apelantului-reclamant de obligare a intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond şi în apel (c/val. taxei judiciare de timbru), câtă vreme intimata-pârâtă nu are calitatea de parte care a pierdut procesul în raport cu apelantul-reclamant.

Această critică nu poate fi reţinută, nefiind vorba de încălcarea sau aplicarea greşită de către instanţa de apel a unei norme de drept procesual şi nici de nerespectarea principiilor fundamentale ale procesului civil, inclusiv sub aspectul obligaţiei de motivare a hotărârii pronunţate.

Dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, coroborate cu cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. reglementează, din perspectiva dreptului intern, motivarea hotărârilor judecătoreşti, ca o garanţie a procesului echitabil protejat de art. 6 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, noţiunea de "proces echitabil" presupune ca o instanţă internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea să fi examinat totuşi, în mod real, problemele esenţiale care au fost supuse analizei şi să dea un răspuns argumentelor juridice esenţiale, care pot influenţa soluţia ce ar putea fi pronunţată în cauză (cauza Albina împotriva României - 28.04.2005).

Raportat la considerentele teoretice mai sus arătate, Înalta Curte constată că argumentele recurentului din prezenta cauză în susţinerea acestui motiv de recurs vizează "maniera extrem de succintă în care se prezintă considerentele" şi o pretinsă contradictorialitate în cuprinsul motivării, ceea ce nu este cazul.

În situaţia unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în apel, respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) pct. b) din C. proc. civ. presupune ca instanţa să dea un răspuns pertinent motivelor de apel şi apărărilor intimatului; decizia recurată reflectă respectarea acestor cerinţe, întrucât prezintă raţionamentul care a stat la baza respingerii criticii recurentului-reclamant de către instanţa de prim control judiciar.

Faţă de ansamblul considerentelor expuse, Înalta Curte va înlătura motivul de casare examinat şi, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., statuând asupra caracterului nefondat al recursului, îl va respinge.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 453, raportat la art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte îi va obliga pe recurentul-reclamant CABINET MEDICAL INDIVIDUAL DR. A. la plata sumei de 7.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă B. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant CABINET MEDICAL INDIVIDUAL DR. A. împotriva deciziei civile nr. 44/2024 din 8 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurentul-reclamant CABINET MEDICAL INDIVIDUAL DR. A. la plata sumei de 7.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă B. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2024.