Challenge to reduction of prison sentence under subsequent penal amendments
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower courts' rejection of the convicted person's challenge to the execution of a four-year imprisonment sentence for fraud with particularly grave consequences. The dispute centered on whether a subsequent legislative amendment (Decree-Law No. 207/2000 and Law No. 456/2001) mandated a reduction of the original penalty, with the convict arguing that the new law constituted a more favorable regime. The court held that no reduction was required because the original sentence of four years was already significantly below the statutory minimum of ten years for the offense, due to mitigating circumstances, and thus was adequate despite the redefinition of "particularly grave consequences" in the penal code. The appellate court's decision remains in force, and the convicted person was ordered to pay 800,000 lei in judicial costs to the state.
Legislator headnote
AI generatedart. 15 C. pen, art. 146 C. pen; Challenge to reduction of prison sentence under subsequent penal amendments: Totodată, în speță, nu se impune reducerea pedepsei aplicate condamnatului N.G. (4 ani închisoare, cu reținerea unor circumstanțe atenuante) aceasta fiind stabilită cu mult sub minimul special prevăzut de lege.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr. 392 din 22 iulie 2004, a respins contestația formulată de condamnatul N.G. privind executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 59/2000 a aceluiași tribunal, definitivă prin decizia penală nr. 3895/2000 a Curții Supreme de Justiție.
S-a motivat, între altele, că O.U.G. nr. 2007/2000 nefiind o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, chiar dacă ar fi considerată o lege mai favorabilă, nu se impune o reducere a pedepsei, ținând cont de cuantumul acesteia în raport cu fapta comisă de condamnat.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 303/ A din 31 august 2004, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului.
S-a reținut, că legea prevede posibilitatea menținerii sau reducerii pedepsei, dispozițiile art. 15 C. pen., constituind o facultate și nu o obligație pentru instanță, în condițiile în care O.U.G. nr. 207/2000 și apoi Legea nr. 456/2001 redefinește art. 146 C. pen., text care stabilește înțelesul noțiunii de „consecințe deosebit de grave”.
Totodată, în speță, nu se impune reducerea pedepsei aplicate condamnatului N.G. (4 ani închisoare, cu reținerea unor circumstanțe atenuante) aceasta fiind stabilită cu mult sub minimul special prevăzut de lege.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul solicitând să-i fie admisă contestația și pe cale de consecință redusă pedeapsa de 4 ani închisoare.
Recursul este nefondat.
După cum corect au reținut instanțele în cauză nu se impune reducerea pedepsei aplicată contestatorului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (la data judecății limitele fiind între 10 și 20 ani închisoare) această pedeapsă fiind de numai 4 ani închisoare, ca urmare a recunoașterii unor circumstanțe atenuante. Indiferent de modul de comportare a condamnatului pe perioada executării și de timpul executat, această pedeapsă este corespunzătoare gravității faptei și persoanei condamnatului, nefiind necesară micșorarea ei.
În consecință, recursul va fi respins ca nefondat, contestatorul condamnat urmând să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator N.G. împotriva deciziei penale nr. 303/ Ap din 31 august 2004 din a Curții de Apel Brașov.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2004.