Territorial jurisdiction for salary discrimination claims against a defendant court under Art. 127 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, la data de 05.10.2023, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii TRIBUNALUL BOTOŞANI, CURTEA DE APEL SUCEAVA, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE - PRIN SERVICIUL JURIDIC AL A.J.F.P. BOTOŞANI, CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând admiterea cererii de chemare în judecată şi, în consecinţă, obligarea pârâţilor la recalcularea indemnizaţiei de încadrare, în sensul de a se recunoaşte starea de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti, Curţii de Apel Târgu Mureş şi Curţii de Apel Ploieşti, personal ce beneficiază de sporuri în procent de 45%, care depăşeşte limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 şi agreat de reprezentanţii Curţii de Conturi a României, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate, dar care nu a fost aplicat şi la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2022; uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie, conform deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie numărul 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de Drept, cu data de 01.01.2018 în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017; repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor până la data încetării stării de discriminare constând în plata diferenţei dintre suma care i s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să i se plătească conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare, precum şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite la nivel de către Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Ploieşti.

Totodată, a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumelor reprezentând aceste diferenţe pentru perioada 1 ianuarie 2018-10.03.2023; actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamanţilor) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

De asemenea, a solicitat să se dispună repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentând diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare, începând cu data de 01.01.2017 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţilor diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobândă penalizatoare, până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 285 din 27 martie 2024, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ., invocându-se şi decizia nr. 169 din 24 martie 2016 a Curţii Constituţionale, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) partea întâi şi art. 145 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ., în sensul că bănuiala legitimă se fundamentează pe calitatea părţilor, respectiv pe calitatea Tribunalului Botoşani de parte pârâtă în litigiu, existând elemente obiective care ar putea conduce în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparţialitatea instanţei de judecată.

Instanţa a apreciat că este necesară declinarea competenţei soluţionării cauzei, în favoarea unei instanţe judecătoreşti de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu Curtea de Apel Suceava.

Prin sentinţa civilă nr. 243 din 7 aprilie 2025, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta, conform propriilor susţineri, a încheiat raporturile de muncă cu angajatorul la data de 10.03.2023.

În drept, instanţa a reţinut incidenţa dipoziţiilor art. 269 din Codul muncii, potrivit cărora,,(1)Cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă şi conflictele colective de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul".

Instanţa a avut în vedere că reclamanta nu mai are calitatea de angajat al intimatei, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 127 C. proc. civ. în ceea ce o priveşte, acestea fiind incidente doar atunci când cererea formulată de un grefier sau împotriva unui grefier ar fi, potrivit legii, de competenţa instanţei în care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia.

Pentru aceste motive, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Botoşani competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamanta a fost încadrată în funcţia de grefier la Tribunalul Botoşani până la data de 10.03.2023 şi a învestit Tribunalul Botoşani cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, în care această instanţă are calitatea de pârât.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Alineatul (21) al art. 127 C. proc. civ. indică faptul că dispoziţiile citate mai sus se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz, iar ultimul alineat al aceluiaşi articol prevede că normele amintite se aplică în mod corespunzător şi procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Pornind de la aceste texte de lege, Înalta Curte reţine că reclamanta nu mai are calitatea prevăzută de art. 127 alin. (3) C. proc. civ., încetându-şi activitatea de grefier la Tribunalul Botoşani, astfel că nu este incidentă ipoteza reglementată de alin. (1) al aceluiaşi articol.

Însă, cât timp Tribunalul Botoşani are calitatea de pârât, sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., care recunosc reclamantei dreptul de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în raza oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa competentă, potrivit legii.

Această normă legală reglementează un drept de opţiune al reclamantei, care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată, fie la instanţa competentă potrivit legii, fie la o altă instanţă, de acelaşi grad, din raza unei curţi de apel învecinate.

Potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul este cel care poate alege între mai multe instanţe deopotrivă competente; odată exercitat dreptul de opţiune, competenţa instanţei alese, consolidându-se, se definitivează.

Întrucât reclamanta a ales să adreseze cererea sa Tribunalului Botoşani, Înalta Curte constată că instanţa astfel sesizată a devenit competentă teritorial să soluţioneze litigiul.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Botoşani, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în Tribunalului Botoşani, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2025.