Drunk driving conviction invalidated for lack of mandatory blood sample following positive roadside test

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 281 din 14 mai 2003, Judecătoria Turda a condamnat pe inculpatul B.M.C. la 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, de către o persoană cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, ori o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau care se află sub influența unor substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare, prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195 din 12 decembrie 2002, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. Totodată, în baza art. 81 și art. 82 din același cod, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.

S-a reținut că, la 10 martie 2003 inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul, având o concentrație de alcool în aerul expirat de 0,69 mg/l și deci, în cauză, în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în modalitatea conducerii unui autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică ce depășește 0.40 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Sentința a rămas definitivă prin neapelare.

Împotriva acestei sentințe, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, în baza art. 490 și art. 410 alin. (1) partea 1 pct. 2 teza 1 C. proc. pen., susținându-se că faptei săvârșite îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume latura obiectivă și deci hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea legii.

S-a mai arătat că determinarea consumului de alcool a fost făcută de organele de poliție rutieră cu aparatul tip D.A., rezultând o valoare de 0,69 mg/l în aerul expirat, acest aparat nefiind asimilat cu etilometrele-aparate, ce sunt certificate de către I.N.M. din cadrul Biroului Român de Metrologie (punctul II lit. a) alin. (1) și (2) din dispoziția nr. 201091 din 24 aprilie 2003, anexată la memoriul pentru promovarea recursului în anulare). După testare însă era obligatorie recoltarea de probe biologice de sânge în vederea determinării exacte a concentrației de alcool, nefiind astfel suficientă doar determinarea concentrației de alcool în aerul expirat.

În concluzie, procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Recursul în anulare este fondat pentru considerentele arătate mai jos.

Potrivit art. 10 C. pen., legea penală se aplică infracțiunilor în timpul cât ea se află în vigoare, iar potrivit art. 62 C. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pa bază de probe.

În speță fiind vorba de o infracțiune, prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195 din 12 decembrie 2002, întrucât inculpatul avea o îmbibație alcoolică peste 0.80 g/l alcool pur în sânge ori o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, împrejurare constatată cu etilotestul, aparat ce nu poate fi asimilat cu etilometrele aflate în dotarea poliției rutiere, numai după ce sunt certificate de către I.N.M. din cadrul Biroului Român de Metrologie. Dealtfel, conform dispoziției nr. 201091 din 24 aprilie 2003, emisă de Ministerul de Interne, I.G.P., referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 79, art. 80 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 1 pct. c) lit. b) teza ultimă „când valoarea indicată de aparatul electronic este peste 0,40 mg/l, ori reactivul fiolei s-a înverzit mai mult de 40% din conținut, în mod obligatoriu subiectul va fi condus la unitate sanitară abilitată unde i se vor recolta probe biologice. Deci atunci când în urma testării, etilotestul indică o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapta nu constituie infracțiune și conducătorului auto în mod obligatoriu i se vor recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Abia după analiza probelor de sânge, dacă se constată o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzute de art. 79 din O.U.G. nr. 195/2002, așa cum prevede pct. II lit. a) alin. (1) și (2) din aceeași dispoziție.

Cum după testare, inculpatului B.M.C. nu i s-au recoltat probe biologice de sânge, pentru a determina alcoolemia în mod exact, este evident că nu există nici o dovadă care să certifice caracterul de acuratețe al rezultatului etilotestului, respectiv a concentrației de alcool în aerul expirat.

Ori, cum nu există probe certe care să permită lămurirea cauzei sub aspectul laturii obiective, a elementului material al infracțiunii, prevăzute de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195 din 12 decembrie 2002, singura soluție legală este aceea de admitere a recursului în anulare promovat de procurorul general.

În consecință, pentru considerentele evidențiate, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul în anulare, va casa hotărârea atacată și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita pe inculpatul B.M.C. pentru infracțiunea, prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195 din 12 decembrie 2002.

Totodată, în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul de avocat cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței penale nr. 281 din 14 mai 2003 a Judecătoriei Turda, privind pe intimatul condamnat B.M.C.

Potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul B.M.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2004.