Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1141/2025 AI generated

Jurisdiction for European Payment Order in cross-border commercial debt: territorial competence relative and non-invocable ex officio by courts

Case Number Decizia nr. 1141/2025
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Brașov Court, which had acquired exclusive territorial competence due to the defendant's failure to raise an objection within the statutory deadline. The dispute arose from a cross-border claim for a European Payment Order concerning an unpaid commercial debt of 470 euros, which had been passed between the Argeș Specialized Tribunal, the Brașov Court, and the Pitești Court, each citing conflicting views on whether relative territorial incompetence could be raised ex officio. The decisive legal basis relied on Regulation (CE) No. 1896/2006 and Regulation (EU) No. 1215/2012 for international jurisdiction, combined with Articles 107 and 130(3) of the Romanian Code of Civil Procedure, which establish that non-exclusive territorial competence is a matter of private order that cannot be raised by the court ex officio, thereby rendering the Brașov Court competent by default.

Legislator headnote

AI generated

art. 107 alin. (1) din C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ, art. 3 C. civ, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, art. 130 alin. (3) C. proc. civ, art. 107 alin. (1) C. proc. civ; Jurisdiction for European Payment Order in cross-border commercial debt: territorial competence relative and non-invocable ex officio by courts: Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că cererea de emitere a somaţiei europene de plată vizează raporturi comerciale între doi profesionişti, nefiind ipoteza unei cereri formulate de un profesionist împotriva unui consumator, conform dispoziţiilor art. 3 C. civ. şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000. Prin urmare, a apreciat că, în speţă, competenţa teritorială este de ordine privată, putând fi invocată, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., doar de către pârât.

Keywords

AI generated
cross-border jurisdiction european order for payment procedure civil and commercial matters debt payment statutory basis assigned competence

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 3 iulie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Argeş sub nr. x/2025, la 20 februarie 2025, reclamanta A.. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei emiterea unei somaţii europene de plată pentru suma de 470 euro.

Prin sentinţa nr. 192/2025 din 25 martie 2025, Tribunalul Specializat Argeş, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. k) şi ale art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

La 23 aprilie 2025, dosarul a fost înregistrat sub acelaşi număr unic, pe rolul Judecătoriei Braşov, care, prin sentinţa civilă nr. 4066 din 6 mai 2025, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, potrivit Regulamentului (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somaţie de plată si a Regulamentului nr. 1215/2012, competenţa teritorială în speţă se stabileşte în raport cu obiectul acţiunii.

A mai reţinut că normele de competenţă teritorială aplicabile nu sunt de ordine publică, context în care chestiunea necompetenţei teritoriale nu putea fi pusă invocată din oficiu de către Tribunalul Specializat Argeş.

Din această perspectivă, a apreciat că nu se poate reţine că tribunalul a pus în discuţie şi excepţia necompetenţei teritoriale în raport cu art. 107 C. proc. civ., context în care a stabilit că cererea este de competenţa Judecătoriei Piteşti, instanţa inferioară, competentă teritorial să judece această cerere.

Prin sentinţa civilă nr. 3927/2025 din 11 iunie 2025, Judecătoria Piteşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov; constatând ivit conflictul negativ de competenţă a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că cererea de emitere a somaţiei europene de plată vizează raporturi comerciale între doi profesionişti, nefiind ipoteza unei cereri formulate de un profesionist împotriva unui consumator, conform dispoziţiilor art. 3 C. civ. şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000. Prin urmare, a apreciat că, în speţă, competenţa teritorială este de ordine privată, putând fi invocată, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., doar de către pârât.

În concluzie, reţinând că, în speţă, competenţa teritorială nu este exclusivă, iar Judecătoria Braşov nu putea invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, a constatat că, în cauză, competenţa a rămas câştigată prin neinvocarea sa în termenul legal de către pârât.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii, reţine următoarele:

Reclamanta, persoană juridică din Slovenia, a învestit, iniţial, Tribunalul Specializat Argeş cu o cerere formulată în condiţiile Regulamentului (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somaţie de plată, solicitând instanţei emiterea unei somaţii europene de plată împotriva pârâtei B. S.R.L., pentru suma de 470 euro.

Litigiul are un caracter transfrontalier şi priveşte o creanţă ce decurge dintr-o operaţiune de vânzare realizată cu pârâta, care are sediul pe teritoriul României şi care nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a preţului aferent bunurilor livrate.

Scopul Regulamentului (CE) nr. 1896/2006 este de a accelera litigiile transfrontaliere referitoare la creanţele pecuniare necontestate prin instituirea unei proceduri europene simplificate.

Potrivit art. 6 din Regulament, competenţa instanţei este cea de drept internaţional privat, prevăzută de Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, aplicabil conform art. 80 din acesta, criteriul general pentru determinarea competenţei instanţelor statului membru sesizat din punct de vedere al dreptului Uniunii Europene fiind cel al domiciliului pârâtului, art. 4, în speţă, a instanţelor române, având în vedere că pârâta are sediul în municipiul Braşov.

Art. I9 din O.U.G. nr. 119/2006, act normativ adoptat în vederea aplicării Regulamentului în ordinea drept internă, stabileşte că judecarea cererii pentru emiterea somaţiei europene de plată este dată instanţei competente să soluţioneze fondul cauzei în primă instanţă. Ca atare, competenţa materială şi teritorială în speţă se va determina potrivit dreptului intern.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Pârâta are sediul în municipiul Braşov, prin urmare, competenţa din punct de vedere teritorial aparţine Judecătoriei Braşov.

Obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidenţa unor norme de competenţă teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată, împrejurare faţă de care, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa teritorială relativă putea fi invocată numai de pârât, nu şi de instanţă, din oficiu, cum este cazul în speţă.

Astfel, în lipsa contestării competenţei teritoriale a Judecătoriei Braşov, aceasta a devenit singura competentă să soluţioneze cererea.

Faţă de considerentele anterior expuse, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Judecătoriei Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iulie 2025.