Municipality ownership of kindergarten land and buildings upheld; rectification ordered

Şedinţa publică din data de 29 aprilie 2025

În deliberare asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 16 septembrie 2021, pe rolul Judecătoriei Reghin, reclamantul Municipiul Reghin a solicitat să se constate existenţa dreptului său de proprietate asupra imobilului constând în teren în suprafaţă de 2.803 mp şi construcţia Grădiniţa cu program prelungit nr. 5, imobil situat în municipiul Reghin, judeţul Mureş, să se dispună radierea dreptului de proprietate al pârâtei A. S.A. asupra imobilului din CF nr. x Reghin şi înscrierea dreptului său de proprietate asupra aceluiaşi imobil. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia Civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1442 din 25 noiembrie 2022, Tribunalul Mureş, secţia Civilă a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul Municipiul Reghin în contradictoriu cu pârâta A. S.A., a constatat că reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2803 mp şi asupra construcţiilor C1 şi C2 edificate pe acest teren, situate administrativ în municipiul Reghin, str. x, jud. Mureş, în care funcţionează Grădiniţia cu program prelungit nr. 5, Reghin; a dispus rectificarea CF x Reghin, nr. cad. x, în sensul radierii proprietarului terenului de sub B+1 (A.) şi înscrierii dreptului de proprietate publică în favoarea Municipiului Reghin, dobândit prin lege; a respins cererea de înscriere a dreptului de proprietate al reclamantului asupra construcţiilor C1 şi C2 edificate pe terenul anterior descris; a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 5.597,80 RON.

3. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă

Prin decizia nr. 701/A din 20 iunie 2024, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamantul Municipiul Reghin, împotriva sentinţei civile nr. 1442 din 25.11.2022 pronunţate de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2021; a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că: a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul Municipiul Reghin în contradictoriu cu pârâta A. S.A.; a constatat că reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului constând în teren în suprafaţă de 2.803 mp şi construcţii C1 şi C2, situat în mun. Reghin. str. x judeţul Mureş, în care funcţionează Grădiniţa cu program prelungit nr. 5 Reghin; a dispus rectificarea CF x Reghin, nr. cad. x, în sensul radierii proprietarului imobilului de sub B+1, A. S.A., şi înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului, teren şi construcţiile C1 şi C2, în favoarea reclamantului Municipiul Reghin; a obligat pârâta A. S.A. să plătească reclamantului Municipiul Reghin suma de 5.597,80 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la fond; a respins apelul incident declarat de pârâta A. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe; a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în apel.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 701/A din 20 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a declarat recurs recurenta-pârâtă A. S.A. prin lichidator judiciar B., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate şi, în rejudecarea apelurilor formulate, respingerea apelului principal, admiterea apelului incident, cu consecinţa schimbării în tot a sentinţei în sensul respingerii cererii introductive ca fiind nefondată; cu cheltuieli de judecată în toate gradele de jurisdicţie.

În motivarea recursului, recurenta pârâtă a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Recurenta pârâtă a arătat că, prin admiterea apelului, s-a admis în plus doar cererea de radiere din cartea funciară a dreptului de proprietate asupra construcţiilor de la CI şi C2, înscris în favoarea societăţii A. S.A., cerere respinsă de prima instanţă întrucât reclamanta nu a cerut radierea acestor înscrieri. Reclamanta a cerut doar radierea dreptului de proprietate asupra terenului înscris la momentul depunerii cererii de chemare în judecată în favoarea societăţii A. S.A. Prima instanţă nu a fost învestită de reclamantă cu o cerere de radiere a dreptului de proprietate al societăţii A. S.A. asupra construcţiilor, iar o astfel de cerere nu putea fi nici formulată şi nici admisă în etapa de judecată a apelului. Admiţând apelul reclamantului, instanţa de apel a dat ceea ce nu s-a cerut.

Recurenta pârâtă a considerat că acţiunea introductivă este inadmisibilă şi nefondată. Reclamantul municipiul Reghin invocă împrejurarea că ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului "ope legis" în anul 2001, în temeiul art. 166 alin. (4)1 - 44 din Legea nr. 84/1994, în vigoare la data predării primirii, însă aceste dispoziţii nu sunt incidente în speţă, pentru că acestea au fost introduse în lege la data de 17.04.2000, şi în virtutea pricipiului neretroactivităţii legii civile, consacrat de art. 15 din Constituţie, nu pot fi aplicate procedurii de predare primire realizate în anul 1994.

Textele cuprinse la art. 166 alin. (4)1 - 44 din Legea nr. 84/1994 definesc regimul juridic al bunurilor ce compun patrimoniul unităţilor de învăţământ, însă nu reglementează un mod de dobândire a dreptului de proprietate de către reclamant.

Pentru reintegrarea imobilelor aferente activităţii didactice, relevante în speţă sunt prevederile art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1994. La momentul predării, adică în ianuarie 1994, terenul şi construcţiile ce fac obiectul cauzei, erau în patrimoniul societăţii A. S.A, persoană juridică cu capital privat, astfel că trecerea în proprietatea statului se putea realiza doar după o justă despăgubire conform prevederilor menţionate.

Recurenta pârâtă a arătat că "Grădiniţa de întreprindere" a fost predată în ianuarie 1994 de societate către Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş, în baza unor documente de predare primire, însă prin aceste acte nu a fost transferat dreptul de proprietate asupra imobilelor.

Fiind societate privată, transferul dreptului de proprietate se putea realiza doar cu plată. Întrucât primitorul imobilului nu a plătit despăgubirea, înseamnă că dreptul de proprietate nu a fost transferat.

La data de 23.02.2001, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 30/2000, prin care au fost introduse în art. 166 din Legea nr 84/1994 prevederile cuprinse la alin. (4)1 - 44, s-a încheiat protocolul de predare primire a grădiniţei de la Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş către reclamant, însă nici acest act nu este translativ de proprietate, pentru că Inspectoratul şcolar nu era titularul dreptului de proprietate.

Reclamantul este cel care ar fi trebuit să întocmească o documentaţie prin care să argumenteze nevoia preluării imobilelor de la A. S.A. pentru desfăşurarea activităţii didactice, să o înainteze la Guvernul României, pentru ca acesta din urmă să emită o hotărâre prin care să se aprobe trecerea imobilului în proprietatea statului şi plata despăgubirilor cuvenite societăţii A. S.A. însă reclamantul nu a urmat o astfel de procedură.

Împrejurarea că se află în situaţia exceptată de la transferul gratuit a dreptului de proprietate, reglementată expres de art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1994, respectiv că imobilul a intrat în proprietatea agentului economic privat A. S.A., reiese din prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1272/1990 respectiv, art. 1, 5 şi 6. Faţă de aceste prevederi legale, pentru a dobândi un drept de proprietate "ope legis" cum susţine reclamantul, este necesară urmarea procedurii şi îndeplinirea formalităţilor impuse de legea care reglementează un astfel de drept, or reclamantul nu poate face dovada nici a transferului dreptului de proprietate asupra terenului de la proprietarul A. S.A., nu are nici acordul societăţii A. S.A. de radiere a dreptului de proprietate intabulat în favoarea sa şi nici nu a prezentat o hotărâre judecătorească definitivă care să desfiinţeze actul de proprietate al societăţii, respectiv încheierea şi înscrierea în carea funciară, conform art. 877 din C. civ.

Potrivit prevederilor art. 888 din C. civ.: "înscrierea în cartea funciară se efectuează în baza înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătoreşti rămase definitivă, a certificatului de moştenitor sau m baza unui alt act emis de autorităţile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta." Municipiul Reghin nu a făcut dovada transferului dreptului de proprietate asupra terenului şi asupra construcţiilor edificate pe terenul din CF x Reghin.

Dreptul de proprietate asupra imobilului nu a fost transferat prin efectul legii, cum susţine reclamantul, în realitate s-a transferat activitatea didactică desfăşurată în imobil, iar nu însăşi dreptul de proprietate. S-a predat folosinţa imobilului care este unul dintre cele trei dezmembrăminte ale dreptului de proprietate, iar nu însuşi dreptul de proprietate.

Conform reglementărilor cuprinse în Legea nr. 219/1998 preluate şi de actualul Cod administrativ, procedura de preluare a imobilului ar fi trebuit să fie urmată de emiterea unei hotărâri de guvern prin care să se ateste apartenenţa bunului la domeniul public judeţean sau de interes local, iar o astfel de hotărâre nu a existat. O hotărâre de guvern ar fi putut să fie emisă pe baza unei documentaţii prin care să demonstreze utilitatea şi interesul public în dobândirea imobilului şi în acelaşi timp să se stabilească despăgubirea ce se acordă celui de la care se preia imobilul, dar o astfel de procedură nu s-a înfăptuit cu privire la imobilul din CF x Reghin.

Imobilul construcţie nu poate fi utilizat doar pentru grădiniţă, el poate fi folosit pentru orice altă activitate sau chiar ca spaţiu locativ.

Construcţia a fost edificată în anii 60 - 70, odată cu alte construcţii ale fostei întreprinderi de stat, în baza unei autorizaţii de construire emise pe numele întreprinderii, cu angajaţii şi fondurile de stat gestionate de întreprindere. La privatizarea societăţii de stat, întreg patrimoniul întreprinderii de stat a fost transferat prin Hotărârea de Guvern nr. 1272/08.12.1990 în favoarea societăţii A. S.A., inclusiv terenul şi clădirea în care funcţionau creşa şi grădiniţa fabricii.

Dreptul de proprietate asupra terenului a fost recunoscut prin titlul emis de MLPAT în baza reglementărilor cuprinse în H.G. nr. 834/1991 pe baza unei documentaţii întocmite cu avizul municipiului Reghin.

Niciuna dintre reglementările legale invocate de reclamantul municipiul Reghin în cererea introductivă nu reglementează dreptul acestuia la înscrierea dreptul de proprietate în favoarea sa în cartea funciară.

Titlul de proprietate pentru teren, emis în favoarea societăţii A. S.A. nu este anulat sau modificat, astfel că dreptul de proprietate înscris în cartea funciară în favoarea societăţii este opozabil erga omnes şi trebuie respectat inclusiv de municipiul Reghin.

Evidenţierea dreptului de proprietate asupra construcţiei în favoarea municipiului Reghin nu se poate realiza prin intermediul unei acţiuni în constatare, construcţia nefiind edificată de municipiul Reghin, iar proprietarul tabular al terenului, A. S.A., nu şi-a exprimat acordul pentru evidenţierea construcţiei în favoarea municipiului Reghin.

Dreptul de proprietate asupra construcţiilor s-a evidenţiat în cartea funciară în favoarea societăţii A. S.A., modalitatea de dobândire fiind edificarea.

Toate argumentele referitoare la nelegalitatea titlului emis în favoarea societăţii A. S.A. în baza H.G. nr. 834/1991 invocate de reclamant sunt neavenite în speţă în condiţiile în care instanţa nu este investită cu un petit prin care reclamantul să solicite anularea titlului de proprietate emis de MLPAT pentru acest teren.

Nefondate sunt şi argumentele referitoare la obiectul de activitate al societăţii A. S.A. şi natura activităţii desfăşurate în clădirea ce face obiectul judecăţii - A. S.A. a fost şi este producător de încălţăminte, dar a avut o clădire în care a funcţionat o grădiniţă pentru angajaţii fabricii, educatoarele şi tot personalul grădiniţei fiind angajat la A. respectiv fosta întreprindere de Stat, până la momentul transferului activităţii către Inspectoratul Şcolar. Aşa au fost organizate fabricile în toată ţara, cu grădiniţe şi creşe, cantine, cămine de nefamilişti în care se atribuiau locuinţe angajaţilor. Activitatea creşelor şi grădiniţelor era parte integrantă din activitatea fabricii. A se vedea în acest sens că, la predarea activităţii conform proceselor-verbale depuse la dosar, societatea a predat tot mobilierul, vesela precum şi angajaţii implicaţi în activitatea grădiniţei.

De interes public este doar activitatea de învăţământ, iar nu şi imobilul.

Sunt neavenite şi străine de obiectul judecăţii şi argumentele reclamantului privind nelegalitatea înscrierii construcţiilor în cartea funciară, pentru că instanţa nu este învestită cu plângere împotriva încheierii de carte funciară prin care s-a dispus evidenţierea construcţiei în cartea funciară, sau cu alte cereri prin care să se ceară anularea titlurilor de proprietate ce au stat la baza acestor înscrieri.

Natura cauzei, prin prisma obiectului cererii de chemare în judecată, vizează transferul dreptului de proprietate de la o societate cu capital privat către statul român prin unitatea administrativ teritorială, iar normele de drept material sunt cele citate mai sus şi care îndreptăţesc A. S.A. la plata unei despăgubiri la ieşirea imobilului din patrimoniul său. Instanţele de fond au nesocotit împrejurarea că A. S.A. era proprietar tabular, iar pentru transferul dreptului de proprietate nu a fost plătit un preţ, respectiv o despăgubire, cu toate că reglementările citate mai sus sunt clare şi aplicabile în speţă.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul - reclamant Municipiul Reghin a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate, susţinând, în esenţă, că nu a fost probată ipoteza că decizia recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept ori că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Motivul de recurs prin care recurenta pârâtă a criticat decizia instanţei de apel pentru că aceasta, admiţând apelul reclamantului şi cererea de radiere din cartea funciară a dreptului de proprietate asupra construcţiilor, înscris în favoarea A. S.A., a dat ceea ce nu s-a cerut, cererea fiind respinsă de prima instanţă întrucât reclamanta nu a cerut radierea acestor înscrieri, nu este întemeiat.

Având în vedere că dezvoltarea motivului de recurs vizează depăşirea limitelor învestirii instanţei, acesta va fi examinat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât se pune în discuţie aplicarea unor norme de procedură. Astfel, principiul disponibilităţii este reglementat de art. 9 din C. proc. civ. care, în alin. (2), dispune că obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor. În strânsă legătură cu acesta, art. 22 alin. (6) din C. proc. civ. prevede că judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, regulă dezvoltată şi în art. 397 alin. (1) din C. proc. civ. conform căruia instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut.

În cauză, instanţa de apel a admis apelul declarat de reclamantul Municipiul Reghin, a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a constatat că reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului constând în teren în suprafaţă de 2.803 mp şi construcţii C1 şi C2, situat în mun. Reghin. str. x judeţul Mureş, în care funcţionează Grădiniţa cu program prelungit nr. 5 Reghin şi a dispus rectificarea CF x Reghin, nr. cad x, în sensul radierii proprietarului imobilului de sub B+1, A. S.A. şi înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului, teren şi construcţiile C1 şi C2, în favoarea reclamantului Municipiul Reghin.

Motivând această soluţie, instanţa de apel a arătat că, deşi prima instanţă a recunoscut că imobilul teren şi construcţii este proprietatea reclamantului, după ce a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâtei asupra terenului, a respins cererea de înscriere a dreptului de proprietate asupra construcţiilor, pentru că nu s-a solicitat în prealabil radierea dreptului de proprietate al pârâtei asupra construcţiilor.

Instanţa de apel a considerat însă că, prin petitele 2 şi 3 din acţiune, reclamantul a solicitat nu doar pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să i se recunoască dreptul său de proprietate asupra imobilului din litigiu, ci şi rectificarea înscrierilor de carte funciară iar, prin această din urmă cerere de rectificare, a urmărit să coreleze înscrierile din cartea funciară cu situaţia juridică a imobilului.

Această constatare este corectă. Astfel, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanţei la data 16.09.2021, reclamantul Municipiul Reghin prin primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., să se constate existenţa dreptului de proprietate al Municipiului Reghin asupra imobilului - teren în suprafaţă de 2803 mp şi construcţii în care funcţionează Unitatea de învăţământ Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 5 din Reghin, situat în municipiul Reghin, judeţul Mureş; să se dispună radierea dreptului de proprietate al pârâtei asupra terenului menţionat la petitul 1, din Cartea Funciară nr. x a BCPI Reghin (Nr. CF vechi x/N); să dispună înscrierea în Cartea funciară a imobilului teren în suprafaţă de 2803 mp şi construcţii în care funcţionează Unitatea de învăţământ Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 5 din Reghin, pe numele proprietarului - Municipiul Reghin.

În această situaţie, în mod corect a constatat instanţa de apel că, prin acţiunea formulată, reclamantul a învestit instanţa atât cu o cerere pentru recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra imobilului din litigiu, cât şi cu o cerere de rectificare a înscrierilor de carte funciară.

Cererea de rectificare a înscrierii din cartea funciară se formulează atunci când înscrierea făcută în cartea funciară nu corespunde cu situaţia juridică reală, iar definiţia legală a rectificării este dată de art. 907 alin. (2) din C. civ., conform căruia prin rectificare se înţelege radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară. Astfel, menţionarea operaţiunilor de radiere şi înscriere a dreptului de proprietate reprezintă doar o explicitare a cererii de rectificare, în raport cu situaţia existentă la data formulării cererii. Sub acest aspect, se constată că acţiunea civilă a fost înregistrată la data de 16.09.2021 iar, astfel cum a reţinut instanţa de apel, evidenţierea grădiniţei, respectiv corpurile de clădire C1 şi C2, şi înscrierea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei s-au făcut prin încheierea nr. 17661 din 25.07.2022.

În contextul expus, nu se poate susţine că instanţa nu a fost învestită cu o cerere de rectificare a înscrierii din cartea funciară, atât petitul acţiunii cât şi motivarea acesteia fiind în sensul că reclamantul a solicitat .corelarea înscrierilor din cartea funciară cu situaţia juridică reală a imobilului. Prin urmare, nu se poate reţine că s-ar fi depăşit cadrul procesual stabilit de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

În prealabil examinării motivelor de casare întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în etapa recursului, situaţia de fapt stabilită în mod suveran de instanţele de fond nu mai poate fi cenzurată, instanţa de recurs verificând dacă dispoziţiile legale incidente au fost interpretate adecvat şi aplicate corect acestei situaţii de fapt. Astfel, în cadrul procesual al recursului, legea limitează analiza instanţei de recurs la aspectele de nelegalitate expuse în prevederile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Se constată că, potrivit celor reţinute de instanţele de fond, A. S.A. a fost înfiinţată în baza Legii nr. 15/1990, ea preluând, în condiţiile art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 1272/1990, activul şi pasivul unităţii de stat care s-a desfiinţat.

A. S.A. a predat Inspectoratului şcolar judeţean Mureş mijloacele fixe enumerate în listele de inventar, între care şi clădirea grădiniţei, în acest sens fiind încheiat Protocolul nr. 3985 din 22.11.1993 înregistrat de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Mureş sub nr. 63 al 07.01.1994, în aplicarea H.G. nr. 940/1990.

Ulterior, prin Certificatul nr. x/1994 emis de Ministrul Industriilor s-a atestat dreptul de proprietate al societăţii A. S.A. asupra unei suprafeţe de 36.845,23 mp teren, din care face parte şi terenul în litigiu.

În acest context, instanţele de fond au reţinut concordant că "imobilul din litigiu a fost predat structurii descentralizate a Ministerului Învăţământului, înainte ca acesta să fie inclus în patrimoniul pârâtei prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Pentru predarea imobilului în litigiu, pârâta a întocmit protocolul nr. 3985 din 22.11.1993, înregistrat de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Mureş sub nr. 63 al 07.01.1994, în aplicarea H.G. nr. 940/1990. În anexa protocolului au fost menţionate inclusiv mijloacele fixe predate de pârâtă structurii descentralizate din cadrul Ministerului Învăţământului, anexa fiind însoţită şi de listele de inventar ale acestor mijloace fixe".

Inspectoratul şcolar judeţean Mureş a încheiat procesul-verbal de predare primire din 23.02.2001 prin care a predat Consiliului Local al municipiului Reghin terenurile şi clădirile în care se desfăşoară activitatea Grădiniţei cu program prelungit nr. 5, în temeiul O.U.G. nr. 30/2000. Imobilul a fost inclus în domeniul public al municipiului Reghin prin Hotărârea nr. 34/14.02.2020 a Consiliului Local Reghin, domeniul public fiind atestat ulterior prin H.G. nr. 964 din 17.09.2002.

În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta pârâtă a arătat că reclamantul a invocat împrejurarea că ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului "ope legis" în anul 2001, în temeiul art. 166 alin. (4)1 - 44 din Legea nr. 84/1994, în vigoare la data predării primirii, însă aceste dispoziţii nu sunt incidente în speţă, pentru că acestea au fost introduse în lege la data de 17.04.2000, şi în virtutea pricipiului neretroactivităţii legii civile, consacrat de art. 15 din Constituţie, nu pot fi aplicate procedurii de predare primire realizate în anul 1994.

Aceste susţineri nu pot fi reţinute. Se constată că instanţa de apel a reţinut că, ulterior protocolului menţionat, Legea nr. 84/1995 a stabilit că baza materială aferentă procesului de instruire şi de educare, inclusiv imobilele care, conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, cu modificările ulterioare, au trecut în patrimoniul unor societăţi comerciale, se integrează fără plată în patrimoniul Ministerului Învăţământului.

Astfel, în temeiul art. 166 din Legea învăţământului nr. 84/1995 şi art. 645 din C. civ. în vigoare în perioada respectivă, Ministerul Educaţiei Naţionale, instituţiile, unităţile de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică din sistemul învăţământului de stat au dobândit dreptul de proprietate asupra bazei materiale aferente procesului de instruire şi educaţie realizată din fondurile statului sau din fondurile instituţiilor şi întreprinderilor de stat în perioada anterioară datei de 22 decembrie 1989.

Nu se poate reţine aplicarea retroactivă a legii, ea fiind destinată tocmai să reglementeze situaţia unor bunuri realizate anterior datei de 22 decembrie 1989 din fondurile instituţiilor şi întreprinderilor de stat, în speţă, cele alcătuind baza materială aferentă procesului de instruire şi educaţie. Condiţia privitoare la realizarea imobilului din fondurile statului este îndeplinită, prima instanţă stabilind că, din Certificatul de atestare a edificării construcţiei nr. 32.378/08.04.2020, rezultă edificarea celor două construcţii de pe terenul înscris în C.F. nr. x Reghin, cad x, având destinaţia de grădiniţă, respectiv centrală termică, în anul 1968. Chiar recurenta pârâtă a învederat această împrejurare prin cererea de recurs, arătând că, în speţă, "construcţia a fost edificată în anii 60 - 70, odată cu alte construcţii ale fostei întreprinderi de stat, în baza unei autorizaţii de construire emise pe numele întreprinderii, cu angajaţii şi fondurile de stat gestionate de întreprindere".

În sprijinul soluţiei dobândirii dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului, este şi prevederea cuprinsă în art. 166 alin. (4)1 din Legea învăţământului, conform căreia terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ preuniversitar de stat - grădiniţe, şcoli generale, primare şi gimnaziale, licee, seminarii teologice, grupuri şcolare, şcoli de arte şi meserii şi şcoli postliceale - fac parte din domeniul public al comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti, şi sunt în administrarea consiliilor locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în a căror rază teritorială îşi desfăşoară activitatea, prin delegare către consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ.

Din cele expuse, rezultă dobândirea de către reclamant a dreptului de proprietate asupra imobilului, în temeiul dispoziţiilor legale evocate, în concordanţă cu prevederile art. 645 din C. civ. în vigoare la data respectivă care enumără "legea" printre modurile de dobândire ale proprietăţii.

Motivul de recurs invocat de recurenta pârâtă prin care aceasta a susţinut că, fiind societate privată, faţă de prevederile art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, transferul dreptului de proprietate se putea realiza doar cu plată iar întrucât despăgubirea nu a fost plătită, dreptul de proprietate nu a fost transferat, nu este întemeiat.

Prima instanţă a redat în cuprinsul hotărârii sale prevederile legale relevante sub acest aspect, pentru a explica situaţia de drept din speţă.

Astfel, conform art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, în forma iniţială, de la momentul intrării legii în vigoare, prevedea că: (3) Baza materială aferentă procesului de instruire şi educaţie menţionată la alin. (2) şi realizată din fondurile statului sau din fondurile instituţiilor şi întreprinderilor de stat, în perioada anterioară datei de 22 decembrie 1989, se reintegrează în patrimoniul Ministerului Învăţământului, al instituţiilor şi unităţilor de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică din sistemul învăţământului de stat. De asemenea, se reintegrează şi imobilele ce au aparţinut Ministerului Învăţământului şi care, conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, au trecut în patrimoniul unor societăţi comerciale. Reintegrarea se face fără plată, în termen de 60 de zile de la data publicării prezentei legi.

Potrivit formei actuale a art. 166 alin. (3), baza materială aferentă procesului de instruire şi de educaţie, prevăzută la alin. (2) şi realizată din fondurile statului sau din fondul instituţiilor şi întreprinderilor de stat în perioada anterioară datei de 22 decembrie 1989 se reintegrează fără plată în patrimoniul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, al instituţiilor şi unităţilor de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică universitară şi, după caz, în domeniul public al comunelor, oraşelor, municipiilor, respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti, al consiliilor judeţene şi al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cu excepţia bunurilor care au intrat în proprietatea agenţilor economici privaţi. Predarea-preluarea se face pe bază de protocol. În aceleaşi condiţii se reintegrează fără plată şi imobilele care, conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, cu modificările ulterioare, au trecut în patrimoniul unor societăţi comerciale, indiferent de statutul capitalului social al acestora. Reintegrarea se face pe bază de protocol de predare-preluare. Justa despăgubire se acordă, pentru fiecare caz, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi a Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 60 de zile de la data semnării protocolului de predare-preluare. Cuantumul despăgubirii se stabileşte în termen de 30 de zile de la data semnării protocolului de predare-preluare, de către o comisie de evaluare formată din reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei şi Cercetării, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi ai Ministerului Finanţelor Publice, constituită prin ordin comun.

(31) Justa despăgubire prevăzută la alin. (3) se acordă, pentru fiecare caz, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi a Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 60 de zile de la data semnării protocolului de predare-preluare.

(32) Cuantumul despăgubirii se stabileşte în termen de 30 de zile de la data semnării protocolului de predare-preluare, de către o comisie de evaluare formată din reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei şi Cercetării, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi ai Ministerului Finanţelor Publice, constituită prin ordin comun".

Recurenta pârâtă a susţinut că, în lipsa plăţii despăgubirii, dreptul de proprietate nu a fost transferat. Într-adevăr prevederile art. 166 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995 nu pot dispune trecerea fără plată în proprietatea publică a statului a unor imobile intrate legal, pe calea privatizării, în proprietatea exclusivă a unor persoane juridice de drept privat (Decizia Curţii Constituţionale nr. 121/1996) dar, în prezenta cauză, în stabilirea situaţiei de fapt, instanţele au reţinut că imobilul din litigiu a fost predat structurii descentralizate a Ministerului Învăţământului înainte ca acesta să fie inclus în patrimoniul pârâtei.

Prin urmare, nu se poate reţine o aplicare greşită a normei de drept material sub acest aspect, câtă vreme legea condiţiona acordarea despăgubirii de dovada dreptului de proprietate al persoanei juridice de drept privat or, potrivit situaţiei de fapt reţinute de instanţe care, astfel cum s-a arătat mai sus, nu poate fi cenzurată în recurs, imobilul nu îndeplinea cerinţa menţionată, de a fi un imobil aparţinând societăţi comerciale care s-a privatizat în condiţiile legii. Prin urmare, dreptul la despăgubire invocat de recurenta pârâtă în favoarea sa în temeiul art. 166 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995 nu poate fi reţinut în situaţia de fapt stabilită în speţă.

Susţinerea recurentei pârâte în sensul că transferul prevăzut de normele legale are ca obiect activitatea didactică şi folosinţa imobilului, nu însăşi dreptul de proprietate, nu poate fi primită în situaţia în care textul legii face referire expresă la terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ preuniversitar de stat - grădiniţe (...), arătând că acestea sunt incluse în domeniul public al entităţilor identificate de art. 166 din Legea nr. 84/1995.

Susţinerea recurentei pârâte în sensul că procedura de preluare a imobilului ar fi trebuit să fie urmată de emiterea unei hotărâri de guvern prin care să se ateste apartenenţa bunului la domeniul public judeţean sau de interes local, iar o astfel de hotărâre nu a existat nu poate fi reţinută, dată fiind situaţia de fapt reţinută de instanţele de fond. Astfel, în motivarea primei instanţe, se arată că, prin Hotărârea nr. 34/14.02.2020 a Consiliului Local Reghin a fost cuprins în domeniul public a municipiului imobilul - Grădiniţă cu program prelungit nr. 5 şi terenul aferent situat în str. x; prin Hotărârea Consiliului Local Reghin nr. 23/29.06.2001 a fost modificat art. 1 din H.C.L. nr. 37/1999 în sensul actualizării inventarului bunurilor ce constituie proprietatea publică a mun. Reghin, iar prin H.G. nr. 964/2002 a fost atestată apartenenţa la domeniul public al jud. Mureş şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din jud. Mureş a bunurilor cuprinse în anexele nr. 1 - 98, între care se regăseşte şi imobilul în litigiu, în Anexa 3, poz. 398.

Susţinerea recurentei pârâte în sensul că evidenţierea dreptului de proprietate asupra construcţiei în favoarea municipiului Reghin nu se poate realiza prin intermediul unei acţiuni în constatare, construcţia nefiind edificată de municipiul Reghin, iar proprietarul tabular al terenului, A. S.A., nu şi-a exprimat acordul pentru evidenţierea construcţiei în favoarea municipiului Reghin, nu poate fi reţinută.

Pe de o parte, împrejurarea că reclamantul nu a edificat construcţia nu poate conduce la concluzia dorită de recurentă, aceea că recunoaşterea dreptului de proprietate nu se poate realiza prin intermediul acţiunii în constatare. În contextul concret al speţei, în cadrul acţiunii formulate, se pune în discuţie chiar existenţa dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantului, scopul urmărit fiind acela de a obţine modificarea raporturilor juridice dintre părţi - recunoaşterea calităţii de proprietar a reclamantului şi înscrierea dreptului său în cartea funciară, iar nu simpla confirmare a unei situaţii juridice preexistente. Într-un astfel de cadru procesual, instanţa stabileşte care este partea căreia îi aparţine dreptul de proprietate litigios.

Pe de altă parte, într-o astfel de situaţie, nu este necesar acordul proprietarul tabular al terenului pentru efectuarea înscrierii referitoare la construcţie, nefiind în discuţie rectificarea înscrierilor efectuate în cartea funciară pe cale amiabilă. Dimpotrivă, în speţă, această rectificare a înscrierilor din cartea funciară reprezintă efectul hotărârii judecătoreşti de admitere a cererii de chemare în judecată prin care partea interesată a solicitat corectarea înscrierilor inexacte efectuate în cartea funciară.

În ceea ce priveşte împrejurarea că terenul aferent grădiniţei apare înscris în Certificatul de atestare a dreptului de proprietate, instanţa de apel a explicat că situaţia juridică a imobilului, astfel cum este reglementată prin Legea nr. 84/1995, nu corespunde cu evidenţele de carte funciară, iar menţionarea sa în certificat poate fi considerată o eroare întrucât imobilul ca mijloc fix a fost predat în data de 22.11.1993 şi a trecut în proprietatea Ministerului Învăţământului, listele de inventariere fiind de asemenea predate; prin urmare, în această situaţie de fapt, imobilul nu putea să mai fie inventariat şi propus pentru a fi inclus în patrimoniul pârâtei; chiar recurenta a arătat că este producător de încălţăminte, or art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 834/1991, invocată de recurentă, se referă la terenurile aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat, necesare desfăşurării activităţii conform obiectului lor de activitate. Actul normativ menţionat priveşte stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, fiind emis în aplicarea prevederilor art. 19 şi art. 20 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale. În situaţia terenurilor şi clădirilor în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ preuniversitar de stat - grădiniţe, soluţia legislativă este diferită, conform celor expuse mai sus.

Prin recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A., această parte a invocat incidenţa cazului de casare instituit de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ. însă invocarea acestei dispoziţii este una formală, în condiţiile în care partea nu a dezvoltat critici concrete de nelegalitate, care să se circumscrie ipotezelor descrise de textul legal, nefiind relevată vreo deficienţă a motivării deciziei recurate în sensul pct. 6 al art. 488. Recurenta pârâtă a considerat că sunt străine de obiectul judecăţii argumentele reclamantului privind nelegalitatea înscrierii construcţiilor în cartea funciară, pentru că instanţa nu este învestită cu plângere împotriva încheierii de carte funciară prin care s-a dispus evidenţierea construcţiei în cartea funciară, sau cu alte cereri prin care să se ceară anularea titlurilor de proprietate ce au stat la baza acestor înscrieri. Astfel, critica nu vizează existenţa, în decizia recurată, a unor motive contradictorii ori străine de natura cauzei sau lipsa motivelor pe care aceasta se întemeiază. Dezvoltarea motivelor de recurs vizează chestiuni de aplicare a normelor de drept material, examinate în cele ce preced prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Reţinând că motivele de recurs invocate de recurenta pârâtă nu sunt întemeiate, văzând prevederile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă împotriva deciziei nr. 701/A din 20 iunie 2024 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. prin lichidator judiciar B., împotriva deciziei nr. 701/A din 20 iunie 2024 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Municipiul Reghin.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 aprilie 2025.