Validity of service to corporate entity at registered address and admissibility of on-site inspection to rebut procedural officer's record

Şedinţa publică din data de 27 martie 2025

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la 23 iulie 2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 276.254 euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a 58 de camere din C., sumă calculată începând cu 1 iulie 2021 şi până la data introducerii cererii de chemare în judecată, precum şi la plata contravalorii lipsei de folosinţă până la repunerea acestora în circuitul turistic şi exploatarea lor, având în vedere destinaţia lor.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 231 din 8 martie 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis cererea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 360.480,51 euro, în echivalent RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii, a obligat pârâta să permită accesul reclamantei în spaţiul situat la parterul hotelului Amfiteatru din staţiunea Olimp (magazin 101, intabulat în CF nr. x C1-U2 Mangalia), în vederea efectuării lucrărilor de reparaţii/înlocuire la coloanele de apă, canalizare, apă pluvială, şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 40.771,89 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Împotriva acestei sentinţe civile, a declarat apel pârâta.

Prin decizia civilă nr. 364A din 1 aprilie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins excepţia tardivităţii cererii de repunere în termen, ca neîntemeiată, a respins cererea de repunere în termen, ca nefondată, a admis excepţia tardivităţii apelului, invocată de intimata-reclamantă, a respins apelul, ca tardiv, şi a obligat apelanta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 7.454,85 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

4. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei decizii civile, la 12 august 2024, a declarat recurs pârâta, solicitând casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., susţinând că, prin decizia recurată, instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a cărora nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, sens în care a învederat, în sinteză, următoarele argumente:

- instanţa de apel a respins cererea de apel ca tardivă, fără însă a ţine seama de următoarele aspecte esenţiale: pârâta nu a fost legal citată în faţa primei instanţe, neavând cunoştinţă de existenţa procesului, din moment ce unele acte de procedură apar ca fiind depuse la cutia poştală, deşi la adresa respectivă nu există cutie poştală, iar primirea actelor de procedură de către D. sau E. nu este valabilă, întrucât aceştia nu sunt angajaţi ai societăţii, astfel că nu au fost respectate dispoziţiile art. 162 alin. (1) şi ale art. 163 alin. (7) din C. proc. civ. sentinţa nr. 231 din 8 martie 2023 nu a fost legal comunicată pârâtei, din moment ce procesul-verbal de înmânare din 12 iunie 2024 nu a fost semnat de aceasta, iar dovada de comunicare a sentinţei este nulă, fiind încălcate prevederile art. 155 alin. (1) pct. 3, raportate la cele ale art. 158 alin. (1) şi art. 161-163 din C. proc. civ. având în vedere decizia nr. 75/2022, pronunţată de Completul pentru dezlegare unor chestiuni de drept, vătămarea procedurală nu este condiţionată de utilizarea procedurii înscrierii în fals;

- instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii de cercetare la faţa locului, necesare în cauză pentru a se stabili dacă există cutie poştală la adresa respectivă;

, secţia a V-a civilă a Tribunalului Bucureşti nu era competentă funcţional să judece cauza în primă instanţă, având în vedere calitatea părţilor de profesionişti, precum şi obiectul cererii de chemare în judecată.

Recurenta-pârâtă a invocat şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., susţinând că decizia recurată nu este motivată corespunzător şi cuprinde considerente contradictorii, sens în care a învederat că, deşi a respins cererea de apel ca tardivă, totuşi instanţa de apel nu a stabilit care este momentul la care sentinţa a fost legal comunicată pârâtei, iar, dacă sentinţa ar fi fost comunicată legal, atunci nu ar mai fi fost posibilă stabilirea exactă a datei de la care începe să curgă termenul de repunere în termen.

5. Apărările formulate în cauză

La 28 octombrie 2024, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a recurentei-pârâte, precum şi excepţia nulităţii recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge, ca nefondat, pentru următoarele considerente de drept:

Invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că, respingând cererea de apel ca tardivă, instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a cărora nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, sens în care a învederat că nu a legal citată în faţa primei instanţe şi că sentinţa civilă nr. 231 din 8 martie 2023 nu i-a fost legal comunicată, fiind încălcate prevederile art. 155 alin. (1) pct. 3, raportate la cele ale art. 158 alin. (1) şi art. 161-163 din C. proc. civ., precum şi decizia nr. 75/2022, pronunţată de Înalta Curte-Completul pentru dezlegare unor chestiuni de drept.

Subsumat acestui motiv de casare, recurenta-pârâtă a mai învederat că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii privind cercetarea la faţa locului, precum şi că prima instanţă nu era competentă funcţional să judece cauza, având în vedere calitatea părţilor de profesionişti şi obiectul cererii introductive.

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este nefondat.

Susţinerea recurentei-pârâte că nu a legal legal citată în faţa primei instanţe nu poate fi analizată în această etapă procedurală, întrucât nu priveşte o neregularitate care să fi fost săvârşită în cursul judecăţii apelului, iar art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că obiectul recursului îl constituie decizia pronunţată de instanţa de apel, nu şi cea pronunţată de prima instanţă. Ca atare, doar în ipoteza în care s-ar constata nelegalitatea soluţiei de respingere, ca tardiv, a apelului, s-ar casa decizia recurată şi s-ar trimite cauza, spre rejudecare, instanţei de apel, aceasta din urmă va putea analiza legalitatea procedurii de citare în faţa primei instanţe, dacă partea interesată a formulat o atare critică de apel.

Fiind învestită a analiza legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte constată că instanţa de apel a respins cererea de repunere în termen, ca neîntemeiată, a admis excepţia tardivităţii apelului, invocată de intimata-reclamantă, şi a respins apelul, ca tardiv, reţinând că sentinţa civilă nr. 231 din 8 martie 2023 i-a fost legal comunicată pârâtei la 12 iunie 2023, la sediul înscris în baza de date a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, fiind depusă la cutia poştală, că sunt incidente dispoziţiile art. 164 alin. (4) din C. proc. civ. şi că pârâta a fost decăzută din dreptul de a formula cerere de înscriere în fals, precum şi că apelul a fost înregistrat la 28 septembrie 2023, cu depăşirea termenului legal imperativ.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, soluţia instanţei de apel este legală.

Sub un prin aspect, comunicarea hotărârii primei instanţe la sediul pârâtei menţionat în baza de date a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului este conformă prevederilor art. 155 alin. (1) pct. 3 teza I din C. proc. civ., potrivit cărora persoanele juridice de drept privat se citează la sediul principal.

În al doilea rând, faţă de susţinerea recurentei-pârâte că, la sediul respectiv, nu există cutie poştală, instanţa de apel a reţinut, în mod corect, incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 164 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora "menţiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals". Având în vedere că, la termenul de judecată din 18 martie 2024, pârâta a fost decăzută din dreptul de a formula cerere de înscriere în fals, instanţa de apel a reţinut că data comunicării sentinţei către pârâtă este 12 iunie 2023, astfel că cererea de apel, înregistrată la 28 septembrie 2023, a fost formulată cu depăşirea termenului legal.

Recurenta-pârâtă a susţinut că vătămarea procedurală nu este condiţionată de utilizarea procedurii înscrierii în fals, sens în care a invocat decizia nr. 75 din 14 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegare unor chestiuni de drept. Însă, această decizie nu este incidentă în cauză, în condiţiile în care instanţa supremă a statuat, pe de o parte, că efectuarea procedurii de citare, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., dacă partea a solicitat şi a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală de comunicare a actelor de procedură, fără a fi condiţionată de efectuarea procedurii în format letric, iar, pe de altă parte, că actul de citare a părţii, într-o altă modalitate decât cea invocată prin cererea adresată instanţei, este lovit de nulitate, în temeiul art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., dacă prin nerespectarea modalităţii de comunicare a actului de procedură s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia, fără a fi condiţionată de utilizarea procedurii înscrierii în fals, în temeiul art. 163 alin. (5) şi art. 164 alin. (4) din C. proc. civ.

Contrar susţinerii recurentei-pârâte, această decizie cu caracter obligatoriu nu poate fi aplicată prin analogie la toate ipotezele în care este necesară înscrierea în fals, ci este incidentă doar în situaţia în care procedura de citare se realizează în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., concluzie care se desprinde din considerentele cuprinse la paragrafele 134-136:

"134. Solicitarea reclamantului de a i se comunica actele de procedură în format electronic prin e-mail reprezintă o aplicare a principiului disponibilităţii, permiţând reclamantului exerciţiul drepturilor sale procesuale, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., de o manieră aptă să asigure înştiinţarea părţii despre desfăşurarea procesului şi, în consecinţă, respectarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii. 135. Această concluzie produce mai multe consecinţe juridice importante pentru dezlegarea problemelor de drept ce fac obiectul sesizării. 136. În primul rând, devine lipsită de relevanţă juridică invocarea art. 163 alin. (5) şi art. 164 alin. (4) din C. proc. civ. cu privire la înscrierea în fals, acestea nefiind aplicabile în cauză, pentru că nu se pune problema neregularităţii menţiunilor din procesul-verbal de înştiinţare sau a dovezii de înmânare, ci a efectivităţii modalităţii de comunicare a actelor de procedură, în sensul de a stabili dacă are aptitudinea de a aduce la cunoştinţa justiţiabilului emiterea actului de către instanţă."

În acest context, instanţa de apel a reţinut, în mod corect, incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 164 alin. (4) din C. proc. civ., astfel că menţiunile din procesul-verbal întocmit cu ocazia comunicării, referitoare la depunerea actului de procedură la cutia poştală, nu a fost combătută prin procedura înscrierii în fals, pârâta fiind decăzută din dreptul de a formula o cerere de înscriere în fals. Or, în absenţa instrumentului prevăzut de lege pentru a răsturna forţa probantă a menţiunilor agentului procedural, nu sunt întrunite condiţiile pentru a interveni sancţiunea nulităţii, prevăzute de art. 175 din C. proc. civ.

Nu poate fi primită nici critica recurentei-pârâte, potrivit căreia instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii privind cercetarea la faţa locului, întrucât nu se poate reţine producerea unei vătămări procesuale. Din moment ce art. 164 alin. (4) din C. proc. civ. prevede că menţiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals, cercetarea la faţa locului, prevăzută de art. 345-347 din C. proc. civ., nu era nu mijloc de probă admisibil pentru a se stabili dacă exista cutie poştală la sediul unde a avut loc comunicarea sentinţei.

În considerarea celor expuse, se reţine că instanţa de apel a constatat, în mod legal, că data comunicării către pârâtă a sentinţei civile nr. 231 din 8 martie 2023 a fost 12 iunie 2023, astfel că cererea de apel, înregistrată la 28 septembrie 2023, a fost formulată cu depăşirea termenului legal de 30 de zile de la comunicare.

În altă ordine de idei, nu se poate imputa instanţei de apel omisiunea cercetării competenţei materiale procesuale a primei instanţe, întrucât verificarea respectării termenului legal de declarare a căii de atac ţine de învestirea instanţei, fiind prioritară oricărei chestiuni care priveşte judecata în primă instanţă.

Recurenta-pârâtă a mai invocat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., susţinând că decizia recurată nu este motivată corespunzător şi cuprinde considerente contradictorii, sens în care a învederat că, deşi a respins cererea de apel ca tardivă, totuşi instanţa de apel nu a stabilit care este momentul la care sentinţa a fost legal comunicată pârâtei, iar, dacă sentinţa ar fi fost comunicată legal, atunci nu ar mai fi fost posibilă stabilirea exactă a datei de la care începe să curgă termenul de repunere în termen.

Înalta Curte constată că şi acest motiv de recurs este nefondat.

Pe de o parte, se reţine că instanţa de apel a respectat întocmai exigenţele impuse de prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. şi ale art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prezentând motivele de fapt şi de drept pe care se fundamentează soluţia pronunţată, inclusiv data la care a fost comunicată pârâtei hotărârea primei instanţe, şi anume 12 iunie 2023.

Pe de altă parte, se constată că decizia recurată nu cuprinde considerente contradictorii, întrucât analiza cererii de repunere în termenul de declarare a apelului s-a impus tocmai pentru că termenul legal de 30 de zile de la comunicare nu a fost respectat. Astfel, analizând cererea de repunere în termen, instanţa de apel a constatat că împiedicarea invocată de pârâtă nu a fost dovedită, din moment ce menţiunile agentului procedural privind depunerea la cutia poştală nu au fost răsturnate prin procedura înscrierii în fals. În continuarea acestui raţionament, instanţa de apel a analizat excepţia tardivităţii apelului, invocată de către intimata-reclamantă, şi a admis-o, cu consecinţa respingerii apelului ca tardiv, în condiţiile în care hotărârea primei instanţe a fost comunicată pârâtei la 12 iunie 2023, iar aceasta a formulat apelul la 28 septembrie 2023, cu depăşirea termenului de 30 de zile de la comunicare, prevăzut de art. 468 alin. (1) din C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, constatând că nu sunt întemeiate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 din C. proc. civ., astfel cum au fost invocate şi argumentate de către recurenta-pârâtă, precum şi că decizia instanţei de apel este legală, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

Constatând că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 451-453 din C. proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe recurenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante suma de 7.465,05 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, dovedite a fi efectuate în faza recursului prin documentele justificative de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 364A din 1 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante cheltuieli de judecată în cuantum de 7.465,05 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 martie 2025.