Final appellate ruling not subject to further appeal under the unity of appeal doctrine

Şedinţa publică din data de 4 martie 2025

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la data de 22 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., a formulat acţiune având ca obiect revendicare imobiliară, solicitând să se constate că pârâţii ocupă în mod abuziv suprafaţa de teren de 1.300 mp, conform sentinţei civile nr. 7715 din data de 13 noiembrie 1998, rămasă definitivă la data de 31 august 1999, conform căreia reclamantul are titlu de proprietate pe suprafaţa respectivă, şi pentru suprafaţa de 2.622 mp în pc. 10/1 şi 1078 mp în pc. 11.

I.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Botoşani, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1862 din data de 9 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Botoşani, secţia civilă a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâţi, prin întâmpinare, ca neîntemeiată, şi a respins cererea de chemare în judecată, având ca obiect revendicare, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., ca neîntemeiată.

I.3. Decizia pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia I civilă

Prin decizia nr. 573 din data de 21 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1862 din data de 9 iunie 2022 a Judecătoriei Botoşani pe care a păstrat-o, în contradictoriu cu intimaţii B. şi C..

I.4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă

Prin decizia nr. 200 din data de 18 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a admis excepţia nulităţii, invocată prin întâmpinare de către intimatul pârât B. şi a constatat ca fiind nul recursul formulat de reclamantul A., împotriva deciziei civile nr. 573 din data de 21 decembrie 2022, pronunţate de Tribunalul Botoşani, secţia I civilă.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 19 decembrie 2023, reclamantul A. a solicitat să se dispună casarea sentinţei civile nr. 1862 din data de 9 iunie 2022 a Judecătoriei Botoşani, secţia civilă, a deciziei nr. 573 din data de 21 decembrie 2022 a Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, precum şi a deciziei nr. 200 din data de 18 octombrie 2023 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, cerere pe care Înalta Curte a direcţionat-o pe cale administrativă Judecătorie Botoşani, care l-a rândul său, a înaintat-o, pe aceeaşi cale, Tribunalului Botoşani.

Prin decizia civilă nr. 34 din data de 19 septembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului formulat de revizuentul A. în favoarea Curţii de Apel Suceava.

Prin încheierea nr. 2 din data de 13 noiembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a dispus scoaterea cauzei privind recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 200 din 18 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, de pe rolul acestei instanţe şi înaintarea către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere că, prin precizările făcute la termenul de judecată din 13 noiembrie 2024, reclamantul a arătat că a înţeles să formuleze calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 200 din data de 18 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 12 decembrie 2024, sub nr. x/2024, şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 2.

II.2. Cererea de recurs

În motivarea căii de atac, în esenţă, recurentul-reclamant a arătat că prima instanţă nu a cerut expertului să răspundă obiectivelor pe care le-a prezentat, că aspectele relevante au fost probate, precum şi că a solicitat deplasarea la faţa locului, iar Judecătoria Botoşani a respins cererile prin care a înţeles să recuze expertul desemnat şi judecătorul cauzei.

De asemenea, a susţinut că a fost respinsă şi cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a solicitat ca dosarul să fie soluţionat de o altă instanţă, rămânând, astfel, învestită Curtea de Apel Suceava care a respins cererea şi apelul pe care le-a formulat.

II.3. Apărările formulate în cauză

II.3.1. Întâmpinările formulate de intimatul-pârât B.

Prin întâmpinările depuse la dosar, intimatul-pârât B. a arătat că, prin întreaga motivarea expusă în cererea de recurs, recurentul-reclamant a urmărit practic strămutarea cauzei, cerere care, însă, este tardivă, în raport cu data formulării acesteia, 29 decembrie 2023, un atare demers putând fi iniţiat doar în cursul soluţionării dosarului la Curtea de Apel Suceava.

În plus, a apreciat că argumentele părţii adverse reprezintă nemulţumiri care nu pot fi încadrate în art. 488 C. proc. civ., stabilirea situaţiei de fapt neintrând în compenţa instanţei de recurs.

În opinia intimatului-pârât, Tribunalul Botoşani nu este instanţa competentă să soluţioneze calea de atac, conform art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care anterior recursul a fost soluţionat de instanţa competentă, prin decizia nr. 200/2023, sens în care se impune declinarea cauzei pentru ca instanţa de recurs (Curtea de Apel Suceava) să soluţioneze excepţia de inadmisibilitate a căii de atac exercitate împotriva aceleiaşi hotărâri, legată de unicitatea acesteia, conform art. 460 C. proc. civ.

Astfel, a susţinut excepţia inadmisibilităţii căii de atac exercitate de reclamant, faţă de dispoziţiile art. 460 C. proc. civ., care reglementează unicitatea căii de atac.

De asemenea, a invocat excepţia necompetenţei materiale, teritoriale şi funcţionale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu dispoziţiilor art. 498 C. proc. civ., arătând că, în speţă, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Suceava, cea care a soluţionat, prin decizia nr. 200/2023, recursul declarat împotriva deciziei nr. 583/2022 a Tribunalului Botoşani, conform art. 483 alin. (1) C. proc. civ.. Ca atare, a considerat că formularea prezentului recurs este justificată de înţelegerea eronată a condiţiilor de aplicare ale art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Intimatul-pârât a invocat şi excepţia tardivităţii recursului în raport cu data comunicării sentinţei civile nr. 1862/2022 a Judecătoriei Botoşani, a deciziei nr. 583/2022 a Tribunalului Botoşani şi a deciziei nr. 200 a Curţii de Apel Suceava, arătând că termenul de declarare a recursului este de 30 de zile, conform art. 485 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Subliniind că toate căile de atac au fost epuizate, a invocat şi excepţia inadmisibilităţii recursului, precum şi excepţia nulităţii căii de atac, faţă de dispoziţiile art. 490 C. proc. civ., întrucât cererea a fost depusă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

II.3.2. Notele scrise depuse de intimata-pârâtă C.

Prin notele scrise, depuse la data de 22 ianuarie 2025, intimata-pârâtă a arătat că îşi însuşeşte excepţiile invocate de intimatul-pârât B., solicitând admiterea acestora.

II.3.3. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsurile la întâmpinările formulate de intimatul-pârât B., recurentul-reclamant a arătat că a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie strămutarea dosarului la o altă instanţă în timp ce acesta era pe rolul Judecătoriei Botoşani şi, respectiv, al Tribunalului Botoşani, reiterând, în continuare, o parte din aspectele ce ţin de fondul cauzei evocate prin cererea iniţială de recurs.

Totodată, a combătut apărările formulate de intimatul-pârât şi a solicitat înlăturarea acestora, făcând trimitere la probele administrate în cauză.

II.4. Procedura de filtru derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Prin rezoluţia din data de 16 decembrie 2024, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare.

În concluziile raportului întocmit în cauză, s-a reţinut că recursul este formulat împotriva unei hotărâri definitive, urmând ca, faţă de această împrejurare, completul de filtru să analizeze excepţia inadmisibilităţii prezentei căi de atac.

Completul de filtru nr. 2, prin rezoluţia din data de 27 ianuarie 2025, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, iar acestea nu au depus puncte de vedere.

Prin rezoluţia din 11 februarie 2025, a fost fixat termen la data de 4 martie 2025, în camera de consiliu, fără citare părţilor, în vederea analizării admisibilităţii în principiu a recursului, faţă de cele reţinute prin raportul întocmit în cauză, termen la care Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii prezentei căi de atac.

II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casate şi Justiţie

Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., în condiţiile art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti iar, în final, remedierea erorilor săvârşite, constituind, astfel, pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor lor fundamentale.

Astfel, împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Potrivit prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, iar art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

Făcând aplicarea acestor texte de lege în raport cu succesiunea căilor de atac promovate în prezentul dosar, se constată că recursul de faţă este exercitat împotriva deciziei nr. 200 din data de 18 octombrie 2023 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, hotărâre definitivă, prin care s-a constatat ca fiind nul recursul formulat de reclamantul A., împotriva deciziei civile nr. 573 din data de 21 decembrie 2022, pronunţate de Tribunalul Botoşani, secţia I civilă.

Rezultă, aşadar, în raport cu dispoziţiile legale evocate, că decizia recurată, fiind o hotărâre judecătorească definitivă, pronunţată în calea de atac a recursului, nu poate face obiectul verificării judiciare în cadrul unui nou recurs.

În plus, se reţine că, potrivit art. 460 alin. (1) C. proc. civ., "O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede acelaşi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac.

Ca atare, împotriva deciziilor pronunţate în soluţionarea unor recursuri nu mai poate fi exercitată aceeaşi cale de atac, cea a recursului, în condiţiile în care dreptul părţii de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exerciţiul său.

În acest sens, se constată că legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie, aşadar, atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, nu este permisă învestirea instanţelor judecătoreşti cu soluţionarea unor căi de atac exercitate în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege.

Această soluţie este, de altfel, în deplină concordanţă şi cu principiul liberului acces la justiţie, care nu impune accesul la căile de atac pe care legea nu le prevede, aspect consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dezvoltată în aplicarea art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Pe cale de consecinţă, constatând că decizia atacată este o hotărâre definitivă, pronunţată în recurs şi, ca atare, nesusceptibilă a fi atacată pe calea unui alt recurs, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 200 din data de 18 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, împrejurare în raport cu care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 200 din data de 18 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 martie 2025.