Failure to pay judicial stamp tax in a moral damages dispute for professional reputation

Şedinţa publică din data de 4 martie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, la data de 17 iunie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele B. şi C. solicitând instanţei obligarea acestora în solidar la plata sumei de 250.000 RON reprezentând daune morale aduse onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 75 şi ale art. 1357 C. civ.

Pârâtele B. şi C. au formulat cerere reconvenţională, prin care au solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 275.000 RON reprezentând daune morale aduse onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale de care se bucură în societate, astfel: 250.000 RON către B. şi 25.000 RON pentru C..

I.2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1104 din data de 26 aprilie 2018, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis în parte cererea reclamantei A., a obligat-o pe pârâta B. la plata către reclamantă a sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale şi a respins cererea reconvenţională ca nefondată.

I.3. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 211/C din data de 7 decembrie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins apelul formulat de pârâta B. împotriva sentinţei civile nr. 1104 din data de 26 aprilie 2018, pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2014, ca nefondat; a admis apelul formulat de reclamanta A. împotriva aceleiaşi sentinţe; a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat-o pe pârâta B. la plata către reclamantă a sumei de 7.500 RON cu titlu de daune morale; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

I.4. Calea de atac formulată în cauză

II.1. Înregistrarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel, a declarat recurs pârâta B..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 8 mai 2024 şi a fost repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului de filtru nr. 8.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12 decembrie 2024, dosarul a fost înaintat spre competentă soluţionare completului de filtru nr. 2, în temeiul dispoziţiilor art. 106 alin. (1), (3) şi (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243/2022.

II.2. Cererea de recurs

În dezvoltarea motivelor de recurs, pretinzând incidenţa ipotezei reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că, pentru comentariile postate pe site-urile anumitor publicaţii (şi nu pe pagina de facebook a pârâtei ori pe site-ul profesional al acesteia), răspunderea juridică revine publicaţiilor/posturilor de televiziune cărora le aparţin.

A afirmat că menţiunea privind stabilirea reşedinţei se acordă pentru perioada solicitată, dar nu pentru mai mult de un an, şi are valabilitate pe timpul cât persoana locuieşte în mod efectiv la adresa declarată ca reşedinţă. La expirarea acestui termen, persoana poate solicita înscrierea unei noi menţiuni de stabilire a reşedinţei.

Recurenta-pârâtă a făcut referire la art. 30 din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, republicată, menţionând că reşedinţa este acolo unde persoana fizică declară că are locuinţa secundară, alta faţă de cea de domiciliu.

De asemenea, a susţinut că noţiunea de "domiciliu" nu se confundă cu cea de "proprietate", pentru că, în dreptul public, locuinţa poate fi domiciliul persoanei fizice, chiar dacă nu este şi proprietarul acesteia, însă o ocupă în mod legal.

A învederat că, în conformitate cu dispoziţiile C. civ., cetăţenii români au dreptul să îşi stabilească ori să îşi schimbe în mod liber domiciliul sau reşedinţa, în ţară sau în străinătate, cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege. Dacă prin lege nu se prevede altfel, o persoană fizică nu poate să aibă în acelaşi timp decât un singur domiciliu şi o singură reşedinţă, chiar şi atunci când deţine mai multe locuinţe.

În ceea ce priveşte definiţia domiciliului, a afirmat că aceasta este prevăzută de art. 87 C. civ., domiciliul fiind acolo unde persoana fizică declară că îşi are locuinţa principală.

Recurenta-pârâtă a apreciat că trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 163 C. proc. civ., referitoare la procedura de comunicare, precizând că, indiferent dacă, iniţial, partea a solicitat sau nu comunicarea actelor de procedură la domiciliul consemnat în cartea de identitate, în fapt, aceasta locuieşte la o altă adresă, acest aspect fiind dovedit.

În opinia recurentei-pârâte, câtă vreme comunicarea hotărârii s-a făcut la domiciliul său, acest aspect echivalează cu o încălcare a dreptului la apărare.

II.3. Apărările formulate în cauză

II.3.1. Întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă A.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă A. a susţinut că recursul este nul, motivele invocate fiind, în opinia sa, neinteligibile.

Totodată, a subliniat că recursul a fost declarat după trecerea a cinci ani de la data comunicării deciziei atacate şi a precizat că, în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte a respins un alt recurs pe care partea adversă l-a declarat în termen legal împotriva aceleiaşi decizii.

II.3.2. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-pârâtă B. nu a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă A..

II.4. Procedura de filtru desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin rezoluţia din data de 16 decembrie 2024, s-a dispus întocmirea raportului vizând admisibilitatea în principiu a recursului, potrivit art. 493 C. proc. civ.

În concluziile raportului întocmit în cauză, s-a reţinut că, în speţă, completul de filtru urmează a aprecia, în principal, asupra excepţiei netimbrării căii de atac, în contextul în care recurenta-pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanţă, în subsidiar, asupra tardivităţii declarării recursului, iar, în terţiar, dacă, în cauză, criticile formulate de recurenta-pârâtă pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau dacă este incidentă sancţiunea nulităţii recursului. Totodată, s-a arătat că, în măsura în care se va trece peste excepţiile menţionate, completul de filtru urmează a se pronunţa asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Raportul privind admisibilitatea recursului a fost comunicat părţilor, care nu au depus puncte de vedere.

II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând cu prioritate excepţia netimbrării recursului, în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., în condiţiile art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte constată următoarele:

Faţă de împrejurarea că prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului au fost reţinute excepţiile netimbrării, tardivităţii şi a nulităţii recursului, Înalta Curte constată că prioritară este analiza excepţiei netimbrării căii de atac, legala învestire a instanţei fiind condiţionată de îndeplinirea obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

De asemenea, art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speţă, prin rezoluţia din data de 15 mai 2024, s-a pus în vedere recurentei-pârâte B. să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii, reţinându-se că recurenta-pârâtă a susţinut incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Această obligaţie a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 31 mai 2024, astfel cum rezultă din adresa emisă la data de 21 mai 2024 şi din procesul-verbal de înmânare a acesteia, aflate la dosar.

Totodată, prin raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului s-a reţinut că recurenta-pârâtă B. nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, împrejurare faţă de care este incidentă excepţia netimbrării căii de atac.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a fost comunicat recurentei-pârâte B. la data de 15 ianuarie 2025, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul de recurs.

Cu toate că obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru i-a fost comunicată la data de 31 mai 2024 şi, ulterior, prin raportul întocmit cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului, fiind astfel legal înştiinţată despre obligativitatea timbrării cererii de recurs, recurenta-pârâtă B. nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, până la data analizării recursului în procedura de filtru.

Se mai observă că, deşi i s-a adus la cunoştinţă posibilitatea de a formula cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, precum şi cerere de acordare a ajutorului public judiciar, recurenta-pârâtă nu a înţeles să formuleze vreo astfel de cerere.

Fiind vorba de o condiţie legală extrinsecă cererii de recurs, neîndeplinirea ei atrage nulitatea cererii, necondiţionat de existenţa vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru atrage incidenţa sancţiunii expres prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. raportat la alin. (2) al aceluiaşi articol, respectiv nulitatea recursului.

Ca atare, cum recurenta-pârâtă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanţă, în raport de prevederile art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, Înalta Curte va face aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, va anula recursul ca netimbrat.

Totodată, raportat la soluţia ce urmează a fi pronunţată şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ. teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor formulate prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 211/C din data de 7 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 martie 2025.