Land title annulment appeal dismissed as inadmissible; final judgments stand.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (First Civil Section) dismissed as inadmissible the appeal (recurs) filed by the appellant-reviser against the final decision of the Court of Appeal Iași, which had itself rejected as inadmissible the appeal against the appellate court's ruling; thus, the underlying judgments—rejecting the action to annul a land title deed issued in 1995 under the land restitution laws and dismissing the subsequent revision request as time-barred—remain in force, with no further appeal available. The original dispute concerned the annulment of a property title issued by the County Land Commission, with the claimant seeking cancellation of the title; the courts at all prior levels had rejected the claim on the merits, the appeal, the appeal against the appellate ruling, and the revision request (as untimely and then inadmissible). The decisive legal basis was that, under Articles 483(1), 634(1)(5), and 457(1) of the Civil Procedure Code, a decision rendered in an appeal is final and cannot be challenged by another appeal; recognizing an appeal beyond those provided by law violates the principle of legality and equality before the law, consistent with Article 6 ECHR jurisprudence, which does not require access to remedies not established by law.
Legislator headnote
AI generatedart. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ; Land title annulment appeal dismissed as inadmissible; final judgments stand: The original dispute concerned the annulment of a property title issued by the County Land Commission, with the claimant seeking cancellation of the title; the courts at all prior levels had rejected the claim on the merits, the appeal, the appeal against the appellate ruling, and the revision request (as untimely and then inadmissible). The decisive legal basis was that, under Articles 483(1), 634(1)(5), and 457(1) of the Civil Procedure Code, a decision rendered in an appeal is final and cannot be challenged by another appeal; recognizing an appeal beyond those provided by law violates the principle of legality and equality before the law, consistent with Article 6 ECHR jurisprudence, which does not require access to remedies not established by law.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed to dismiss the appeal as inadmissible via the simplified filter procedure.
Full text
Şedinţa publică din data de 4 martie 2025
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hârlău la data de 30 decembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. le-a chemat în judecată pe pârâtele B., Comisia Locală de Fond Funciar Scobinţi şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Iaşi, solicitând instanţei anularea titlului de proprietate nr. x din data de 26 iunie 1995, emis de Comisia Judeţeană Iaşi, cu cheltuieli de judecată.
I.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Hârlău
Prin sentinţa civilă nr. 387 din data de 22 februarie 2018, Judecătoria Hârlău a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B., Comisia Locală de Fond Funciar Scobinţi şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Iaşi, ca neîntemeiată.
În baza art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, a dispus ca suma de 2311,25 RON, reprezentând ajutorul public judiciar primit de către reclamant pentru soluţionarea acţiunii sale, să rămână în sarcina statului.
I.3. Decizia pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă
Prin decizia civilă nr. 1866 din data de 25 iunie 2019, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 387 din data de 22 februarie 2018, pronunţate de Judecătoria Hârlău, pe care a păstrat-o.
I.4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă
Prin decizia civilă nr. 190 din data de 15 martie 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1866 din data de 25 iunie 2019, pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.
I.5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă cu privire la cererea de revizuire formulată de reclamant
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi la data de 20 aprilie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat revizuirea hotărârilor anterior menţionate.
Prin decizia civilă nr. 797 din data de 27 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 190 din data de 15 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi.
A disjuns cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1866 din data de 25 iunie 2019, pronunţate de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2015, şi a dispus înaintarea acesteia la compartimentul registratură al Curţii de Apel Iaşi, în vederea repartizării dosarului nou-format aceluiaşi complet de judecată, R2, cu termen la data de 24 noiembrie 2021, ora 10:00, cu citarea părţilor, cu menţiunea de a formula concluzii privind excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi.
A disjuns cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei nr. 387 din data de 22 februarie 2018, pronunţate de Judecătoria Hârlău în dosarul nr. x/2015, şi a dispus înaintarea acesteia la compartimentul registratură al Curţii de Apel Iaşi, în vederea repartizării dosarului nou-format aceluiaşi complet de judecată, R2, cu termen la data de 24 noiembrie 2021, ora 10:00, cu citarea părţilor, cu menţiunea de a formula concluzii privind excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi.
Prin decizia nr. 910 din data de 24 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a declinat în favoarea Judecătoriei Hârlău competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva sentinţei nr. 387 din data de 22 februarie 2018, pronunţate de Judecătoria Hârlău în dosarul nr. x/2015.
I.6. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Hârlău cu privire la cererea de revizuire
Prin sentinţa civilă nr. 171 din data de 9 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Hârlău admis excepţia tardivităţii revizuirii, invocată de instanţă din oficiu, şi a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimaţii B., Comisia Locală de Fond Funciar Scobinţi şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Iaşi, ca tardiv introdusă.
I.7. Decizia pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă cu privire la apelul declarat de revizuent
Prin decizia civilă nr. 3027 din data de 21 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a respins apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 171 din data de 9 februarie 2022, pronunţate de Judecătoria Hârlău, pe care a păstrat-o.
I.8. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă cu privire la recursul declarat de revizuent
Prin decizia civilă nr. 38 din data de 8 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a admis excepţia inadmisibilităţii recursului, pusă în discuţia contradictorie a părţilor din oficiu, şi a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 3027 din data de 21 decembrie 2022, pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.
II. Calea de atac exercitată în cauză
II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă
Împotriva deciziei civile nr. 38 din data de 8 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a declarat recurs revizuentul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 4 martie 2024, sub nr. x/2021*
II.2. Cererea de recurs
Prin cererea de recurs, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-revizuent, făcând o scurtă prezentare a cauzei, şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la modul de soluţionare a litigiului.
II.3. Apărările formulate în cauză
Intimatele nu au depus întâmpinări.
II.4. Procedura de filtru derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă
Prin rezoluţia din data de 6 martie 2024, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare.
În concluziile raportului întocmit în cauză, s-a reţinut că recursul este formulat împotriva unei hotărâri definitive, urmând ca, faţă de această împrejurare, completul de filtru să analizeze excepţia inadmisibilităţii prezentei căi de atac.
Completul de filtru nr. 2, prin rezoluţia din data de 11 noiembrie 2024, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.
Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, iar recurentul-revizuent A. a depus punct de vedere, prin care a formulat precizări cu privire la obiectul acţiunii cu care a înţeles să învestească instanţa de judecată, precum şi susţineri pe fondul pricinii.
Prin rezoluţia din 16 ianuarie 2025, a fost fixat termen la data de 4 martie 2025, în camera de consiliu, fără citare părţilor, în vederea analizării admisibilităţii în principiu a recursului, faţă de cele reţinute prin raportul întocmit în cauză.
La termenul din data de 4 martie 2025, Înalta Curte, faţă de cele relevate în cuprinsul raportului privind admisibilitatea în principiu a prezentei căi de atac, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului şi a reţinut cauza în pronunţare prin prisma acestei excepţii.
II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casate şi Justiţie
Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte constată următoarele:
Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti iar, în final, remedierea erorilor săvârşite, constituind, astfel, pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor lor fundamentale.
Astfel, împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Potrivit prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, iar art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Făcând aplicarea acestor texte de lege în raport cu succesiunea căilor de atac promovate în prezentul dosar, se constată că recursul de faţă este exercitat împotriva deciziei nr. 38 din data de 8 februarie 2024 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, hotărâre definitivă, prin care a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 3027 din data de 21 decembrie 2022, pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.
Rezultă, aşadar, în raport cu dispoziţiile legale evocate, că decizia recurată, fiind o hotărâre judecătorească definitivă, pronunţată în calea de atac a recursului, nu poate face obiectul verificării judiciare a unui nou recurs.
În acest sens, se constată că legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.
Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie, aşadar, atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Ca atare, nu este permisă învestirea instanţelor judecătoreşti cu soluţionarea unor căi de atac exercitate în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege.
Această soluţie este, de altfel, în deplină concordanţă şi cu principiul liberului acces la justiţie, care nu impune accesul la căile de atac pe care legea nu le prevede, aspect consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dezvoltată în aplicarea art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Pe cale de consecinţă, constatând că decizia atacată este o hotărâre definitivă, pronunţată în recurs şi, ca atare, nesusceptibilă a fi atacată pe calea unui alt recurs, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul C. împotriva deciziei civile nr. 38 din data de 8 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, împrejurare faţă de care nu se mai impune analizarea celorlalte aspecte invocate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul C. împotriva deciziei civile nr. 38 din data de 8 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 martie 2025.