Crime victim compensation claim appeal inadmissible for lack of legal remedy against final Court of Appeal ruling.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant's appeal as inadmissible, affirming the finality of the appellate decision that had rejected the challenge to the denial of a financial compensation claim (18,000 RON voucher) under Law No. 211/2004 on victim support. The claimant sought compensation from the Commission for Financial Compensation for Crime Victims after both the Tribunal and the Court of Appeal ruled against him. The Court held that under Article 31(6) of Law No. 211/2004, the only available remedy against the Commission's decision was a contestation to the Court of Appeal, whose decision is final and not subject to further appeal; since the claimant had already used that remedy, the present recourse was not provided by law and was inadmissible under Articles 457(1) and 483(1) of the Civil Procedure Code, meaning no other procedural means could be used to challenge the final ruling.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 31 din Legea nr. 211/2004, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Crime victim compensation claim appeal inadmissible for lack of legal remedy against final Court of Appeal ruling: 211/2004 on victim support. The claimant sought compensation from the Commission for Financial Compensation for Crime Victims after both the Tribunal and the Court of Appeal ruled against him. The Court held that under Article 31(6) of Law No. 211/2004, the only available remedy against the Commission's decision was a contestation to the Court of Appeal, whose decision is final and not subject to further appeal; since the claimant had already used that remedy, the present recourse was not provided by law and was inadmissible under Articles 457(1) and 483(1) of the Civil Procedure Code, meaning no other procedural means could be used to challenge the final ruling.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 4 martie 2025
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare, la data de 7 august 2024, sub nr. x/2024, petentul A. a solicitat instanţei, ca, prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză, în conformitate cu prevederile Legii nr. 211/2004, să dispună acordarea unei compensaţii financiare în cuantum de 18.000 RON, stabilite în limita a cinci salarii de bază minime brute pe ţară.
I.2. Hotărârea pronunţată de Tribunalului Hunedoara, Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare
Prin încheierea nr. 4/CC din data de 20 august 2024, Tribunalului Hunedoara, Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare a respins, ca nefondată, cererea de acordare a unei compensaţii financiare formulată de petentul A., constând în acordarea voucherului pentru acoperirea nevoilor urgente, în cuantum de 18.000 RON.
I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă
Prin decizia civilă nr. 299 din data de 17 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 4/C/2024, pronunţate de Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor din cadrul Tribunalului Hunedoara, în dosarul nr. x/2024.
II. Calea de atac exercitată în cauză
II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Împotriva deciziei civile nr. 299 din data de 17 octombrie 2024, pronunţate în dosarul nr. x/2024 de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a formulat recurs contestatorul A..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 18 noiembrie 2024, sub nr. x/2024, şi a fost repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 2.
II.2. Cererea de recurs
În motivarea recursului, în esenţă, recurentul-contestator a arătat că a înţeles să formuleze prezenta cale de atac, întrucât nu este mulţumit de niciuna dintre soluţiile pronunţate în cauză până la acest moment şi a subliniat că este îndreptăţit să primească compensaţia financiară solicitată.
II.3. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Prin rezoluţia din data de 25 noiembrie 2024, în cauză a fost fixat termen de judecată la data de 4 martie 2025, când Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului şi a reţinut cauza în pronunţare prin prisma acestei excepţii.
II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte constată următoarele:
Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti iar, în final, remedierea erorilor săvârşite, constituind, astfel, pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor lor fundamentale.
Astfel, împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Potrivit prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, iar art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului
În speţă, decizia nr. 229 din data de 17 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 4/C/2024, pronunţate de Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor din cadrul Tribunalului Hunedoara, în dosarul nr. x/2024, este definitivă.
Astfel, decizia atacată, ca de altfel şi hotărârea primei instanţe, au fost pronunţate în soluţionarea unei cereri formulate în baza Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor.
Art. 31 din legea menţionată reglementează procedura soluţionării cererii de compensaţie financiară şi a cererii privind acordarea unui avans din compensaţia financiară de către Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor.
Conform alin. (6) al art. 31 din Legea nr. 211/2004, hotărârea prin care s-a soluţionat cererea de compensaţie financiară sau cererea privind acordarea unui avans poate fi atacată cu contestaţie la curtea de apel, în termen de 15 zile de la comunicare.
Or, în speţă, recurentul-contestator a uzitat de calea de atac prevăzută de lege, formulând contestaţia soluţionată de curtea de apel prin decizia atacată cu recurs.
Dată fiind materia specifică pe care se grefează litigiul dedus judecăţii, regimul căilor de atac este cel prevăzut de legea specială - Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor - fără posibilitatea completării sau adăugării altor căi de atac.
Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.
În consecinţă, având în vedere cele anterior reţinute, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil, împrejurare faţă de care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 229 din data de 17 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 martie 2025.