Civil appeal recusal and nullity for failure to establish statutory illegality in tort claim

Şedinţa publică din data de 4 martie 2025

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă, la data de 25 octombrie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 50.000 euro (sau echivalentul în RON - curs B.N.R. la data rămânerii definitive a hotărârii).

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 15, art. 1353 şi art. 1357 alin. (1) C. civ.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 219 din data de 26 martie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Caraş-Severin a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. şi a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 238 din data de 3 octombrie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 219 din data de 26 martie 2024, pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimatul-pârât B..

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Împotriva deciziei civile nr. 238 din data de 3 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023, a declarat recurs reclamantul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 11 decembrie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 2.

II.2. Cererea de recurs

Invocând motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală.

Astfel, recurentul-reclamant a criticat cele reţinute de către instanţa de apel, în analiza primului motiv de apel, în sensul că, atâta vreme cât hotărârea judecătorească este supusă doar căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, în mod evident criticile sale vizând pretinse aspecte de nelegalitate desfăşurate într-un dosar nu pot fi invocate pe calea apelului într-un alt dosar.

În acest sens, a arătat că nu este vorba despre niciun fel de aspect de nelegalitate şi netemeinicie vizând vreo hotărâre judecătorească, în contextul în care afirmaţiile jignitoare ale părţii adverse la adresa sa au fost făcute la termenul de judecată din data de 11 octombrie 2023, în cauza nr. 3445/208/2022, în sala de judecată a judecătoriei Caransebeş, în încheierea de şedinţă de la acea dată fiind consemnată această împrejurare.

A subliniat recurentul-reclamant că împrejurarea că a fost insultat de către intimatul-pârât nu a făcut obiectul deliberării şi nu a pusă la îndoială printr-o hotărâre judecătorească ce ar putea fi supusă căilor de atac prevăzute de lege.

Totodată, a menţionat că, având în vedere dispoziţiile art. 204 alin. (1) C. proc. civ., în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Caransebeş, ar fi fost inadmisibilă o cerere prin care să învestească instanţa cu o solicitare de acordare de daune morale, îndreptată împotriva intimatului-pârât pentru insultele pe care i le-a adresat la termenul din data de 11 octombrie 2023.

Ca atare, a pretins că dreptul său de a formula o acţiune distinctă împotriva intimatului-pârât se fundamentează pe dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., art. 14 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., art. 30 alin. (1) C. proc. civ., art. 33 C. proc. civ., art. 72 alin. (1) şi (2) C. civ., art. 1357 alin. (1) C. civ., art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi art. 30 alin. (6) din Constituţie.

Recurentul-reclamant a susţinut că intimatul-pârât B. nu este reprezentant al soţiei sale (C.) în cauza nr. 3445/208/2022 şi nu are calitate procesuală, astfel că, pe cale de consecinţă, este inadmisibil ca acesta să ia cuvântul şi să formuleze cereri jignitoare la adresa sa, în timpul desfăşurării şedinţei de judecată.

A menţionat că, la termenul următor celui din data de 11 octombrie 2023, respectiv prin încheierea de şedinţă din data de 20 martie 2024, Judecătoria Caransebeş a reţinut că partea adversă nu a respectat dispoziţiile instanţei şi nu a depus o împuternicire într-o formă care să respecte prevederile legii civile, şi anume o traducere legalizată sau o procură specială.

Prin urmare, recurentul-reclamant a afirmat că instanţa de apel a nesocotit prevederile art. 9 alin. (3) C. civ., în opinia sa, fiind străină de obiectul cauzei motivarea instanţei de apel în sensul că "pretinsele aspecte de nelegalitate şi netemeinicie ale hotărârilor judecătoreşti pot fi valorificate doar într-un context legal", întrucât nu a invocat aspecte de netemeinicie şi nelegalitate ale unei hotărâri pronunţate de Judecătoria Caransebeş, ci a cerut, în cauza nr. 1978/115/2023, tragerea la răspundere civilă a intimatului-pârât B. pentru faptul că l-a insultat în cadrul şedinţei publice de judecată din data de 11 octombrie 2023, în sala de judecată a Judecătoriei Caransebeş, în timpul dezbaterilor din dosarul nr. x/2022, în condiţiile în care intimatul-pârât nu are calitate procesuală în respectiva cauză.

De asemenea, a apreciat că este netemeinică şi nelegală motivarea instanţei de apel prin care aceasta a apreciat că intimatul-pârât nu a depăşit limitele libertăţii de exprimare, iar afirmaţiile acestuia nu au fost făcute cu rea-credinţă, atunci când, într-un alt dosar aflat pe rolul Judecătoriei Caransebeş, acesta a solicitat instanţei să-i pună în vedere să prezinte acte din care să rezulte că nu este bolnav psihic, dat fiind numărul semnificativ al proceselor judiciare pe care le-ar fi iniţiat.

Sub acest aspect, a precizat că există un singur proces civil, ce face obiectul dosarului nr. x/2022 al Judecătoriei Caransebeş, în care se judecă în contradictoriu cu soţia intimatului-pârât B., aceasta fiind introdusă forţat în cauză de către instanţa de judecată în temeiul art. 78 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a subliniat că, în nicio împrejurare şi sub niciun motiv, într-un stat de drept nu este admisibil ca, în timpul dezbaterilor dintr-un proces, o persoană fără nicio calitate procesuală să se ridice în picioare în sala de judecată şi să facă afirmaţii "ironice" la adresa părţii care are calitate în speţa aflată pe rolul instanţei.

În opinia sa, libertatea de exprimare şi interpretarea afirmaţiilor intimatului-pârât ca fiind "mai cu seamă în sfera ironiei" nu sunt natură a justifica ceea ce a făcut acesta în sala de judecată la termenul din data de 11 octombrie 2023, în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Caransebeş, iar motivarea instanţei de apel, favorabilă părţii adverse, este în flagrantă contradicţie cu principiul legalităţii şi cu ordinea publică.

Totodată, recurentul-reclamant a arătat că afirmaţia intimatului-pârât, formulată prin întâmpinarea din apel, potrivit căreia acesta ar fi aflat că au existat persoane care i-ar fi dat sume de bani "doar ca să se scape de el", este neconformă cu realitatea şi îi încalcă grav demnitatea.

A precizat că, în raport cu această susţinere a părţii adverse, prin răspunsul la întâmpinare a solicitat lămurirea acestui aspect, însă instanţa i-a respins cererea, fiind netemeinic şi nelegal refuzul acesteia de a lămuri o chestiune ce derivă din chiar întâmpinarea depusă de intimatul-pârât în apel.

Recurentul-reclamant a afirmat că susţinerea instanţei de apel în sensul că rolul activ al judecătorului este facultativ în calea de atac nu a fost motivată în drept.

În plus, a subliniat că rolul activ al judecătorului nu este facultativ în calea de atac, iar, faţă de cele invocate de către partea adversă prin întâmpinare, normele de drept procesual legiferează obligaţia lămuririi acestei chestiuni, pentru stabilirea deplină a adevărului şi justa soluţionare a cauzei deduse judecăţii.

În susţinerea celor anterior arătate, recurentul-reclamant a invocat dispoziţiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., art. 12 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., art. 14 alin. (3), (4), (5) şi (6) C. proc. civ. şi art. 394 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, a apreciat recurentul-reclamant că este străină de obiectul cauzei motivarea instanţei de apel potrivit căreia părţile nu pot solicita în calea de atac alte probe dacă acestea nu au fost solicitate în faţa primei instanţe, în contextul în care afirmaţia intimatului-pârât nu a fost formulată în faţa primei instanţe, ci prin întâmpinarea depusă în apel.

Faţă de prevederile art. 5 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., art. 7 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi art. 478 alin. (2) C. proc. civ., a apreciat că aspectul susţinut de către partea adversă în apel, trebuia dezbătut şi lămurit în acea fază procesuală.

Subliniind că niciodată nu a cerut unor persoane sume de bani ca să scape de el, recurentul-reclamant a susţinut că refuzul netemeinic şi injust al instanţei de apel de a lămuri această afirmaţie i-a vătămat demnitatea/onoarea, constituind o gravă şi neîndoielnică încălcare de către judecători a prevederilor art. 8 C. proc. civ.

Totodată, a solicitat, în ipoteza în care se va ajunge în ipoteza reglementată de art. 520 C. proc. civ., să fie lămurite două chestiuni de drept: o persoană fără calitate procesuală nu poate să ia cuvântul în timpul desfăşurării unei şedinţe de judecată într-un proces civil şi să formuleze cereri [vor fi avute în vedere art. 23 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 37 C. proc. civ..]; rolul activ al judecătorului nu este facultativ în calea de atac [vor fi avute în vedere art. 14 alin. (5) C. proc. civ., art. 22 alin. (2) C. proc. civ., art. 4711 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. şi art. 478 alin. (2) C. proc. civ..].

II.3. Apărările formulate în cauză

II.3.1. Întâmpinarea formulată de intimatul-pârât B.

În termen legal, intimatul-pârât B. a depus întâmpinare, prin care a susţinut că recurentul-reclamant a iniţiat un număr mare de procese, iar afirmaţia acestuia în sensul că nu ar avea calitatea de reprezentant al soţiei sale nu este reală, având în vedere că are împuternicire notarială încheiată în Germania, împuternicire care a fost apreciată a fi valabilă de instanţele din Caraş-Severin şi Timiş.

Totodată, a precizat că a formulat cererile cu bună-credinţă, cu scopul de a se apăra, şi nu pentru a păta imaginea recurentului-reclamant şi nici pentru a fi ironic.

II.3.2. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinarea formulată de partea adversă susţinând, în esenţă, că apărările intimatului-pârât nu au nicio legătură cu cauza, precum şi că acesta nu are nici, până în prezent, calitate de reprezentant al soţiei sale.

II.4. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 16 ianuarie 2025, în temeiul art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte a fixat termen de judecată la data de 4 martie 2025, când, din oficiu, a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., şi a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate, asupra acestei excepţii.

II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În condiţiile art. 248 alin. (1) şi ale art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului declarat de reclamantul A., în raport cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

În plus, art. 488 alin. (2) C. proc. civ. prevede că motivele prevăzute la alin. (1) al aceluiaşi articol nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, deşi recurentul-reclamant a pretins incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., această invocare este una formală, în contextul în care partea nu a adus deciziei atacate critici concrete de nelegalitate.

În speţă, instanţa de apel a reţinut că reclamantul a criticat soluţia primei instanţe sub două aspecte: pe de o parte susţinând că pârâtul nu avea dreptul să emită "judecăţi de valoare", referindu-se la pretinsele injurii adresate în timpul şedinţei de judecată din data de 11 octombrie 2023, în cadrul dosarului cu nr. x/2022, aflat pe rolul Judecătoriei Caransebeş, întrucât nu avea calitate procesuală în respectivul dosar, iar, pe de altă parte, susţinând că în mod greşit prima instanţă a apreciat că afirmaţiile pârâtului au fost făcute cu bună-credinţă.

Validând soluţia şi raţionamentul primei instanţe, curtea de apel, cu privire la primul motiv de apel, a reţinut că recurentul-reclamant a pus în discuţie aspecte de ordin procedural desfăşurate într-o altă cauză, susţinând că prima instanţă nu a verificat dacă intimatul-pârât avea dreptul să pună concluzii în numele soţiei acestuia în cadrul dosarului nr. x/2022, aflat pe rolul Judecătoriei Caransebeş, aspecte care nu pot fi invocate pe calea apelului într-un alt dosar.

Or, criticând aceste considerente ale instanţei de apel, recurentul-reclamant nu a arătat care sunt aspectele de nelegalitate ce rezultă din motivarea instanţei, ci a pus în discuţie elemente ale situaţiei de fapt, exprimându-şi propria opinie cu privire la modalitatea în care trebuiau valorificate criticile sale, dezvoltate sub acest aspect prin cererea de apel, şi reluând afirmaţiile formulate pe parcursul procesului, prin care a contestat calitatea de reprezentant al soţiei sale a intimatului-pârât, despre care a pretins că, deşi era terţ faţă de litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2022 al Judecătoriei Caransebeş, i-a adus injurii în şedinţa din data de 11 octombrie 2023.

Prin urmare, cum recurentul-reclamant, deşi face trimitere la mai multe dispoziţii procesuale şi de drept material, nu indică în ce mod acestea au fost nesocotite de către instanţa de apel, ci, aşa cum s-a arătat, pune în discuţie situaţia de fapt, relevând cele petrecute la şedinţa de judecată ce a avut loc în data de 11 octombrie 2023, în dosarul nr. x/2022, în faţa Judecătoriei Caransebeş, şi contestând calitatea de reprezentant în acel dosar a părţii adverse, susţinerile părţii nu sunt apte a fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nici afirmaţia potrivit căreia nu a susţinut nelegalitatea şi netemeinicia vreunei hotărâri judecătoreşti, cum în mod greşit, în opinia sa, a reţinut instanţa de apel, nu poate fi convertită într-un motiv de casare prevăzut de lege, susţinerea recurentului-reclamant reprezentând doar opinia acestuia cu privire la modul în care trebuiau interpretate şi analizate susţinerile sale, formulate prin cererea de apel, şi nu argumente privind nelegalitatea considerentelor instanţei de apel care au dus la reţinerea caracterului nefondat al căii de atac îndreptate împotriva sentinţei tribunalului.

Recurentul-reclamant a criticat şi argumentele curţii de apel prin care au fost înlăturate susţinerile sale referitoare la greşita apreciere de către instanţa de fond asupra bunei credinţe cu care pârâtul a făcut afirmaţiile contestate.

Astfel, analizând dacă în cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale, printre care şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat, instanţa de apel, în raport cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia reglementată de art. 8 şi de art. 10 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a validat aprecierea tribunalului în sensul că intimatul-pârât nu a depăşit limitele libertăţii de exprimare, ceea ce a dus la concluzia neîndeplinirii condiţiilor impuse de art. 1357 alin. (1) C. civ.

Or, nu pot face obiectul analizei în faza procesuală a recursului criticile prin care recurentul-reclamant a pretins că motivarea instanţei de apel, prin care s-a reţinut că afirmaţiile intimatului-pârât nu au fost făcute cu rea-credinţă, încalcă principiul legalităţii şi ordinea publică, având în vedere că acestea, astfel cum au fost formulate de parte, reprezintă critici ce tind a demonstra netemeinicia deciziei recurate şi nu nelegalitatea acesteia, punând în discuţie aprecierea instanţei de apel asupra probelor administrate în cauză, nefiind, astfel, compatibile cu judecata ce se realizează în calea extraordinară de atac a recursului, ce presupune verificarea legalităţii şi nu a temeiniciei judecăţii finalizate prin decizia recurată.

Totodată, aprecierea unei cereri formulate de parte reprezintă tot un aspect de temeinicie a judecăţii, astfel că nici critica prin care partea a afirmat nesocotirea rolului activ al judecătorului prin respingerea solicitării sale de lămurire a unui aspect menţionat de intimatul-pârât prin întâmpinarea depusă în apel nu poate fi încadrată în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de lege şi, ca atare, nu poate face obiect al analizei în prezentul recurs.

Instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză şi stabilirea situaţiei de fapt, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor şi nici la stabilirea unei alte situaţii de fapt faţă de cea reţinută de instanţa de apel, în recurs neputând fi analizate decât criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate. Aceste limite ale judecăţii în calea extraordinară de atac rezultă din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, precum şi din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Ca atare, o astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

Astfel, nu se poate proceda la o încadrare a susţinerilor formulate de către parte, prin cererea de recurs, în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a determina incidenţa sancţiunii nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurentul-reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ. teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza pe fond a criticilor formulate prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 238 din data de 3 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 martie 2025.