Inadmissibility of revision based on newly discovered documents against a cassation decision that ordered caseation without evoking the merits

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2025

asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului

1. Decizia pronunţată de instanţa de recurs

Prin decizia nr. 478 din 15 februarie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, a fost admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1994/AP din 07 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

A fost casată decizia recurată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel, în ceea ce priveşte soluţia dată cererii formulate de reclamantă privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

2. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei civile nr. 478 din 15 februarie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, reclamanta A. a formulat cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a arătat că, după pronunţarea soluţiei, la 1 noiembrie 2024, în urma unor demersuri repetate, i-au fost comunicate de către notarul public B. mai multe înscrisuri, printre care şi procura autentificată sub nr. x, procură ce a stat la baza încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare şi care nu a putut fi avută în vedere de instanţe, la soluţionarea cauzei.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, sub aspectul admisibilităţii sale, prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În cauză, cererea de revizuire formulată de reclamanta A. a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ce dispun că revizuirea se poate cere "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor".

Indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează, prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire. Astfel cum dispune acest text legal, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict şi limitativ prevăzute de lege, iar condiţia de admisibilitate comună se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale.

Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire poate fi o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul."

Verificând motivul de revizuire invocat (art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.) în raport cu hotărârea atacată - decizia civilă nr. 478 din 15 februarie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se constată caracterul inadmisibil al cererii de revizuire, întrucât, potrivit textului legal anterior redat, această cale extraordinară de atac poate fi exercitată în cazul hotărârilor pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, putând face obiect al revizuirii hotărârile pronunţate în primă instanţă, în apel sau chiar şi în recurs, în fond după casare, în ipoteza în care este evocat fondul.

Se constată, aşadar, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia imperativă, preliminară, ca această instanţă să fi evocat fondul, cu excepţia cazurilor de revizuire înscrise la pct. 3 (în ipoteza judecătorului), pct. 4, pct. 7 - 11, când sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

Prin urmare, pentru a se putea cere revizuirea unei decizii definitive pronunţate în recurs, cum este cea de faţă, pentru motivul de revizuire înscris la pct. 5 al art. 509 C. proc. civ., o primă condiţie pe care trebuie să o îndeplinească hotărârea este aceea de a evoca fondul cauzei, situaţie ce nu se regăseşte în prezenta speţă.

În ceea ce priveşte "evocarea fondului" de către instanţa de recurs, s-a apreciat constant, în doctrină şi în jurisprudenţă, că aceasta implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, fie verificarea incidenţei dispoziţiilor legale la o stare de fapt reţinută, în oricare dintre aceste ipoteze urmând să se dea o dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.

Pot fi, aşadar, atacate cu revizuire hotărârile prin care instanţa de recurs admite recursul, casează hotărârea cu reţinere şi evocă fondul. O instanţă de recurs evocă fondul atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, reapreciază probele administrate de instanţele inferioare, reţine o altă situaţie de fapt şi pronunţă o soluţie cu totul diferită decât cea pronunţată de instanţele inferioare.

În cauză, prin decizia civilă nr. 478 din 15 februarie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, a fost admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1994/AP din 7 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a fost casată decizia recurată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Prin urmare, instanţa de recurs nu a evocat fondul cauzei (nu a reţinut cauza în rejudecare), ci a apreciat că este incident cazul de casare prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentă prin raportare la cele reţinute de instanţele de fond în sensul că atunci când clauza penală a fost prevăzută pentru neexecutarea obligaţiilor nu poate fi cumulată cu eventuale daune-interese moratorii de fond, Înalta Curte stabilind rejudecare cauzei în ceea ce priveşte soluţia dată cererii privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale.

O decizie a instanţei de recurs prin care se pronunţă soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare nu reprezintă o hotărâre prin care se evocă fondul, instanţa de rejudecare fiind cea care va realiza evocarea fondului, în funcţie de cele dezlegate cu valoare obligatorie de instanţa de casare şi cu privire la situaţia de fapt stabilită în circumstanţele relevante pentru speţă.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 509 alin. (1) coroborate cu prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 478 din 15 februarie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2025.