Cassation appeal against damages claim for former mayor's budgetary liabilities annulled as inadmissible for raising statute of limitations defense for the first time

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2025

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia I civilă, sub nr. x/2021, la data de 12 august 2021, reclamanta Unitatea administrativ-teritorială Comuna Argetoaia l-a chemat în judecată pe pârâtul A., în calitate de fost primar al comunei Argetoaia, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, acesta să fie obligat la plata prejudiciului în valoare de 207.271 RON, stabilit de Curtea de Conturi prin Decizia nr. 64/2019.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei civile în raport de obiectul cauzei, competenţa aparţinând secţiei de contencios administrativ, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatului care a semnat cererea de chemare în judecată şi care a depus împuternicire la dosar, întrucât nu există o hotărâre a Consiliului Local Argetoaia pentru contractarea serviciilor unui apărător ales, excepţia lipsei calităţii procesuale active în raport de modul în care este formulată cererea de chemare în judecată, excepţia prematurităţii acţiunii faţă de inexistenţa unei HCL prin care să se aprobe promovarea prezentei acţiuni, lipsa avizului de legalitate din partea Instituţiei Prefectului, precum şi adresa de comunicare către pârât a respectivei hotărâri cu caracter individual şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune având în vedere că sumele menţionate în cererea de chemare în judecată au fost plătite în perioada 2016 - 2018, iar potrivit art. 499 lit. (a) şi art. 500 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, pentru recuperarea pagubelor de la funcţionarul public, se dispune emiterea de către conducătorul instituţiei publice a unei dispoziţii de impunere pe o perioadă de 30 de zile de la constatarea pagubei, dispoziţie ce nu a fost emisă.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin încheierea din data de 28 februarie 2022, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant, ca rămasă fără obiect, şi excepţia lipsei calităţii procesuale active, ca neîntemeiată, şi au fost unite cu fondul excepţia prematurităţii acţiunii şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Prin sentinţa civilă nr. 170 din data de 20 februarie 2023, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a respins excepţia prematurităţii acţiunii. A admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune privind cheltuielile avansate până la data de 11 august 2018, inclusiv, ca urmare a executării contractelor de prestări servicii încheiate de Comuna Argetoaia cu persoanele fizice pentru servicii de alimentare cu apă şi canalizare şi pentru sistemul de încălzire centrală a sediului primăriei. A admis, în parte, acţiunea reclamantei Unitatea administrativ-teritorială Comuna Argetoaia, în contradictoriu cu pârâtul A.. A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumelor avansate din bugetul unităţii administrativ teritoriale în executarea contractelor de prestări servicii încheiate de Comuna Argetoaia cu persoanele fizice pentru servicii de alimentare cu apă şi canalizare, începând cu data de 12 august 2018. A respins, în rest, acţiunea.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 148 din 30 aprilie 2024, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă Unitatea administrativ teritorială Comuna Argetoaia împotriva sentinţei civile nr. 170 din data de 20 februarie 2023 pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât A., având ca obiect acţiune în răspundere delictuală. A schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că l-a obligat pe pârâtul A. la plata către reclamanta Unitatea administrativ-teritorială Comuna Argetoaia şi a sumei de 48.301 RON, reprezentând contravaloarea cursurilor de pregătire, formare şi perfecţionare. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei civile nr. 170 din data de 20 februarie 2023 pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia I civilă. A obligat intimatul-pârât A. la plata sumei de 2.400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către apelanta-reclamantă Unitatea administrativ teritorială Comuna Argetoaia.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 148 din 30 aprilie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, a declarat recurs pârâtul A., solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate şi, rejudecând cauza, respingerea cererii de chemare în judecată.

În drept, şi-a fundamentat cererea pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivare, după o scurtă prezentare a istoricului litigiului, recurentul arătă că, deşi instanţei de apel i s-a părut întemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune privind cheltuielile avansate până la data de 11 august 2018, totuşi a obligat pârâtul la plata sumei de 48.301 RON, reprezentând contravaloarea cursurilor de pregătire, formare şi perfecţionare, care ar fi prescrise. În acest sens, înţelege să detalieze toate plăţile făcute pentru cursurile respective, grupate pe ani şi beneficiari, concluzionând că au fost anterioare datei de 11 august 2018.

Învederează că aceste cheltuieli au fost aprobate prin Hotărârea nr. 8/2016 a Consiliului Local Argetoaia. Ele au fost avute în vedere la proiectarea bugetului de venituri şi cheltuieli al fiecărui an.

În considerarea dispoziţiilor art. 211 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, restituirea sumelor care au făcut obiect al unor plăţi nedatorate, pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei. Or, prin acţiunea formulată în anul 2021, se solicită sume plătite în perioada 2016-2018.

Recurentul susţine că ambele instanţe devolutive au reţinut, în mod corect, incidenţa deciziei civile nr. 19 din 24 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie potrivit cu care actul de control al Curţii de Conturi nu marchează începutul termenului de prescripţie a acţiunii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului. Singurul moment al începerii cursului termenului de prescripţie este cel al producerii pagubei.

Pentru aceste motive, recurentul solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi respingerea cererii de chemare în judecată.

5. Apărări formulate în cauză

La data de 23 august 2024, intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii căii extraordinare de atac, întrucât criticile formulate nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea acesteia, ca nefondată. În aprecierea sa, soluţia instanţei de apel este corectă în ceea ce priveşte suma imputată recurentului.

6. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin rezoluţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit termen la data de 6 februarie 2025, pentru soluţionarea recursului declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 148 din 30 aprilie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

La termenul din data de 6 februarie 2025, Înalta Curte a rămas în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată de intimată, iar, în subsidiar, asupra fondului acestuia.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de nulitate a căii extraordinare de atac, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită numai pentru motivele de nelegalitate şi în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate; b) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiaşi articol dispune că "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate susţinute.

Obiectul prezentei căi extraordinare de atac este reprezentat de decizia civilă nr. 148 din 30 aprilie 2024 a Curţii de Apel Craiova, prin care a fost admis apelul formulat de apelanta-reclamantă Unitatea administrativ-teritorială Comuna Argetoaia împotriva sentinţei civile nr. 170 din data de 20 februarie 2023 pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât A., având ca obiect acţiune în răspundere delictuală. A fost schimbată, în parte, sentinţa apelată, în sensul că a fost obligat pârâtul A. la plata către reclamanta Unitatea administrativ-teritorială Comuna Argetoaia a sumei de 48.301 RON, reprezentând contravaloarea cursurilor de pregătire, formare şi perfecţionare. A fost menţinut restul dispoziţiilor sentinţei civile nr. 170 din data de 20 februarie 2023 pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia I civilă. A fost obligat intimatul-pârât A. la plata sumei de 2.400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către apelanta-reclamantă Unitatea administrativ-teritorială Comuna Argetoaia.

Recurentul înţelege să critice hotărârea menţionată exclusiv sub aspectul instituirii obligaţiei sale de plată a sumei de 48.301 RON, reprezentând contravaloarea cursurilor de pregătire, formare şi perfecţionare. În aprecierea sa, soluţia este nelegală, fiind incidente motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., faţă de faptul că şi această creanţă este prescrisă.

În acest sens, recurentul prezintă, în detaliu, toate plăţile efectuate cu cursurile de pregătire, formare şi perfecţionare, grupându-le pe ani şi pe beneficiari, concluzionând că sunt anterioare datei de 11 august 2018 şi că s-au prescris. De asemenea, expune câteva aspecte teoretice referitoare la instituţia prescripţiei extinctive şi incidenţa sa în cauză, insistând asupra particularităţilor speţei.

Înalta Curte constată, însă, că aceste argumente referitoare la probatoriile administrate în cauză se plasează în afara controlului judiciar al instanţei de recurs. Verificarea înscrisurilor reprezintă o chestiune de fapt, ce se circumscrie exclusiv prerogativelor instanţelor devolutive (cărora le incumbă îndatorirea de a stabili situaţia de fapt a cauzei pe baza probelor dosarului). Criticile vizând acest aspect nu pot fi examinate în această fază procesuală, nefiind, oricum, subsumabile motivelor de recurs consacrate expres prin prevederile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Totodată, se constată că argumentele referitoare la faptul că şi aceste cheltuieli în sumă de 48.301 RON, reprezentând contravaloarea cursurilor de pregătire, formare şi perfecţionare, sunt prescrise, sunt formulate omisso medio.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată, cu care a învestit instanţa, reclamanta Unitatea administrativ-teritorială Comuna Argetoaia a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 207.271 RON, reprezentând prejudiciul constatat de Curtea de Conturi. În suma totală, ce face obiect al cererii de chemare în judecată, este cuprinsă şi suma de 48.301 RON, reprezentând cheltuielile aferente cursurilor de pregătire, formare, perfecţionare.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru toate sumele care alcătuiesc prejudiciul pretins.

Prin sentinţa civilă nr. 170 din 20 februarie 2023, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune privind cheltuielile avansate până la data de 11 august 2018, ca urmare a executării contractelor de prestări servicii încheiate de autoritatea administrativă cu persoanele fizice pentru serviciile de alimentare cu apă şi canalizare şi pentru sistemul de încălzire centrală a sediului primăriei. A dispus obligarea pârâtului la plata sumelor achitate în considerarea contractelor menţionate, începând cu 12 august 2018. Pretenţiile ce aveau ca obiect restul cheltuielilor reţinute de Curtea de Conturi, inclusiv cele ce vizau cursurile de pregătire, formare şi perfecţionare au fost respinse, ca neîntemeiate.

Reclamanta Unitatea administrativ-teritorială Comuna Argetoaia a formulat apel, criticând hotărârea instanţei de fond inclusiv sub aspectul cheltuielilor referitoare la cursurile de pregătire, formare şi perfecţionare, susţinând că aceste pretenţii sunt fondate.

Pârâtul nu a înţeles, însă, să uzeze de instituţia apelului incident, reglementat de dispoziţiile art. 472 din C. proc. civ., cu privire la aceste cheltuieli, prin care să susţină că sunt prescrise.

Dispoziţia legală menţionată vizează ipoteza în care intimatul din apelul principal nu are un interes pregnant de a formula el însuşi apelul principal, având câştig de cauză în faţa primei instanţe, însă, observând că partea adversă a procedat la declararea căii de atac şi luând la cunoştinţă de motivele invocate şi de limitele devoluţiunii fixate prin apel, poate constata că apărarea poziţiei sale necesită formularea unui apel, printr-o cerere proprie.

Din interpretarea logico-gramaticală şi literală a art. 472 din C. proc. civ. se desprinde concluzia că nu există o limitare a apelului incident în raport de obiectul apelului principal. Dimpotrivă, legiuitorul a reglementat prin această normă posibilitatea intimatului din apelul principal de a formula, la rândul său, o cerere de apel prin care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe, fără a restrânge devoluţiunea doar la acea parte din hotărârea primei instanţe care a fost atacată prin apelul principal. În interpretarea doctrinară relevantă s-a arătat că instituţia apelului incident este chemată să rezolve o problemă de natură procedurală în care se află partea intimată al cărei interes de a declara apel s-a născut după ce reclamanta a declarat apel principal, întrucât soluţia finală pronunţată în primă instanţă i-a fost favorabilă. Din această perspectivă, interesul părţii intimate de a exercita apel incident ia naştere abia din momentul în care ia cunoştinţă de apelul şi limitele apelului principal, existând astfel posibilitatea să declare apel incident prin care să obţină schimbarea soluţiei primei instanţe, în mod evident, tot într-o soluţie favorabilă.

În speţă, dat fiind însă faptul că reclamanta a formulat apel principal urmărind admiterea pe fond şi a pretenţiilor referitoare la cheltuielile efectuate cu cursurile de pregătire, formare şi perfecţionare, atunci s-a născut interesul pârâtului de a formula apel incident, pentru a se admite excepţia prescripţiei, cu consecinţa respingerii şi a acestei cereri ca prescrisă (deci o altă soluţie decât cea pronunţată de prima instanţă). Se constată astfel că interesul recurentului de a ataca soluţia de respingere a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune a luat naştere la momentul luării la cunoştinţă a motivelor din apelul principal.

Or, în condiţiile în care recurentul nu a invocat, printr-un apel incident, nicio critică referitoare la modul de soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la cheltuielile referitoare la cursurile de pregătire, formare şi perfecţionare, aceasta neputând fi invocată din oficiu, nu se poate plânge instanţei de recurs în legătură cu această chestiune întrucât motivele de recurs trebuie să vizeze hotărârea judecătorească atacată, respectiv decizia instanţei de apel, şi nu chestiuni soluţionate în primă instanţă şi care nu au fost criticate şi în apel.

Recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut obiectul analizei instanţei anterioare şi care, implicit, au fost cuprinse în motivele de apel. Aceasta este una din aplicaţiile principiului legalităţii căilor de atac şi se explică prin aceea că, efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost supuse judecăţii în apel.

Astfel, numai în acest fel se respectă principiul dublului grad de jurisdicţie, deoarece în ipoteza contrară, s-ar ajunge la situaţia ca anumite apărări, susţineri ale părţilor să fie analizate pentru prima oară de instanţa învestită cu soluţionarea căii extraordinare de atac a recursului.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

În consecinţă, se reţine, pe de o parte, că memoriul de recurs cuprinde critici ommiso medio, iar, pe de altă parte, că nu există motive care să poată fi examinate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conţinutul deciziei supuse acestei căi extraordinare de atac sau vizează elemente de temeinicie, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului, întrucât aspectele invocate fie sunt străine problemelor rezolvate prin hotărârea instanţei de apel, fie nu reprezintă motive de nelegalitate.

În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să anuleze recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 148 din 30 aprilie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din acelaşi act normativ, îl va obliga pe recurent, aflat în culpă procesuală, la plata către intimată a sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, reţinând că dovada efectuării acestora a fost făcută prin chitanţa emisă de domnul avocat B., aflată la fila x bis, în dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 148 din 30 aprilie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Obligă recurentul la plata sumei de 3.000 RON către intimată, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată, astăzi 6 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.