Prisoner civil liability claim for detention conditions and funeral attendance barred by lack of cassation grounds in extraordinary appeal

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2025

După deliberare, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Poarta Albă, prin Ministerul Finanţelor, despăgubiri în cuantum de 50.000 de euro pentru condiţiile necorespunzătoare de cazare şi hrană de la locul de detenţie (suprapopularea din celula în care a fost cazat, dotarea insuficientă a camerei de detenţie, lipsa mobilierului, a accesului la lumină naturală, condiţiile precare de igienă, calitatea necorespunzătoare a hranei), datorită cărora i-au fost puse în pericol viaţa şi sănătatea.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 7 din 11 ianuarie 2022, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a respins acţiunea formulată de reclamantul A., deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, ca nefondată.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia nr. 239 din 27 octombrie 2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 7 din data de 11 ianuarie 2022 pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 3.000 euro, în RON, la cursul de referinţă al Băncii Naţionale a României, reprezentând daune morale. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

4. Hotărârea pronunţată în recurs

Prin decizia civilă nr. 1855 din 31 octombrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de recurentul Penitenciarul Poarta Albă împotriva deciziei nr. 239 din 27 octombrie 2022 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

5. Hotărârea pronunţată în apel, în rejudecare

Prin decizia civilă nr. 119C din 12 iunie 2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins apelul formulat de apelantul A., împotriva sentinţei civile nr. 7 din data de 11 ianuarie 2022 pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul Penitenciarul Poarta Albă, ca nefondat.

6. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 119C din 12 iunie 2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă a declarat apel reclamantul A.. În cuprinsul cererii, acesta arată că la momentul învestirii instanţei de judecată, pentru perioadele 4 septembrie 2013-19 mai 2015 şi 20 octombrie 2019-25 mai 2021, i-a fost revocat recursul recompensatoriu şi nu a mai beneficiat de cele 324 zile. De asemenea, învederează că penitenciarul face demersurile sesizate de către instanţă doar în acte, nu şi în realitate. Mai mult, nu respectă, în totalitate, Ordinul nr. 27721/2017 şi nici art. 345 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013. Intimatul nu face lucrări de reparaţii şi igienizare decât în alte locaţii şi oferă condiţii precare de trai. Nu a asigurat apa caldă necesară igienei curente o perioadă de 90 de zile consecutiv.

Recurentul arată că, la înmormântarea tatălui său, a fost escortat la cimitir, dar a fost ţinut 90 de minute în maşină şi maxim 10 minute la slujba de la mormânt, aspect pe care îl pot declara cei care l-au însoţit. În acest sens, penitenciarul i-a încălcat dreptul de la participa la serviciul religios şi libertatea religioasă. Neparticiparea la funeralii l-a prejudiciat în mod grav, mai ales că i s-a încălcat şi dreptul la viaţă privată prevăzut de dispoziţiile art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea, afirmă că sancţiunea de care se prevalează intimatul a fost abuzivă, pentru că a solicitat nişte răspunsuri. I s-a suspendat dreptul de a participa la activităţile culturale, artistice din penitenciar, pentru o perioadă de o lună.

Fiind privat de libertate, nu poate să facă dovada afirmaţiilor sale, sens în care solicită instanţei să facă verificările necesare, să ia declaraţii de la deţinuţi şi cei care asigură escorta, pentru a constata încălcarea drepturilor.

În consecinţă, recurentul solicită să i se admită calea de atac, să se caseze decizia pe care a supus-o controlului judiciar şi să se rejudece cauza. De asemenea, solicită instanţei să facă demersuri pentru a obţine declaraţiile şi filmările care-i susţin punctul de vedere.

7. Apărări formulate în cauză

La data de 23 septembrie 2024, intimatul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării căii extraordinare de atac şi excepţia nulităţii acesteia, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În esenţă, a arătat că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru a se antrena răspunderea sa, întrucât a luat măsuri, potrivit competenţelor proprii, pentru a efectua lucrări de igienizare şi reparaţii curente. În ceea ce priveşte criticile referitoare la participarea limitată a recurentului la înmormântarea tatălui său, susţine că nu sunt fondate, faţă de faptul că a fost însoţit la cimitir, părăsirea penitenciarului fără escortă nefiind posibilă întrucât nu îndeplinea condiţiile legale în acest sens.

8. Procedura în faţa instanţei de recurs

Calea de atac a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca fiind recurs. Prin rezoluţie, s-a stabilit termen pentru soluţionarea acestuia la data de 6 februarie 2025.

La termenul din data de 6 februarie 2025, Înalta Curte a respins excepţia netimbrării, invocată de intimatul Penitenciarul Poarta Albă, prin întâmpinare, şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii căii extraordinare de atac, invocată de acelaşi intimat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Analizând, cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii căii extraordinare de atac, invocată de intimatul Penitenciarul Poarta Albă, prin întâmpinare, Înalta Curte urmează a o admite, pentru următoarele argumente:

Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită numai pentru motivele de nelegalitate şi în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate; b) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiaşi articol dispune că "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate susţinute.

În cauza pendinte, procedând la analizarea cererii de recurs, Înalta Curte reţine că nu este invocat niciun motiv de casare şi nici nu este posibilă încadrarea criticilor în motivele de nelegalitate reglementate expres şi limitativ de lege.

Astfel, recurentul prezintă câteva detalii referitoare la condiţiile de detenţie şi la participarea, sub escortă, la înmormântarea tatălui său, aspecte care l-ar fi afectat profund, determinându-l să învestească instanţa de judecată.

Acestea nu reprezintă critici de nelegalitate a deciziei recurate, ci simple reluări, identice, ale apărărilor formulate în actele de procedură depuse în faţa instanţelor devolutive. Prin declararea prezentei căi de atac, recurentul era ţinut a invoca o eventuală deficienţă a raţionamentului instanţei de prim control judiciar, iar nu doar de a reitera argumentele invocate în fazele procesuale anterioare, indiferent de concluzia instanţei de apel.

Mai mult, criticile referitoare la lucrările de igienizare şi reparaţii, lipsa apei calde şi neparticiparea la slujba religioasă de la biserică sunt aspecte factuale, care se plasează în afara controlului judiciar al instanţei de recurs.

Recurentul susţine, totodată, nerespectarea, de către intimatul Penitenciarul Poarta Albă, a obligaţiilor cuprinse în Ordinul nr. 27721/2017 pentru aprobarea Normelor minime obligatorii privind condiţiile de cazare a persoanelor private de libertate şi în art. 345 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin H.G. nr. 157/2016. De asemenea, afirmă incidenţa în cauză, a dispoziţiilor art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Înalta Curte constată că nici invocarea acestor prevederi legale nu deduce spre analiză veritabile elemente de nelegalitate a actului jurisdicţional atacat, cât timp ele nu se grefează pe considerentele acestuia, ci constituie doar o simplă reiterare a apărărilor formulate prin cererea de chemare în judecată şi care au primit deja dezlegare prin decizia atacată.

Astfel, deşi recurentul pretinde că acţiunea sa trebuia admisă, întrucât a fost prejudiciat prin conduita intimatului, omite că aceste susţineri au făcut deja obiectul judecăţii în calea de atac anterioară, neînţelegând să se raporteze, în mod punctual, la silogismul logico-juridic al instanţei de apel cu privire la chestiunile antamate.

Aceasta se impunea cu atât mai mult cu cât, verificând apelul, instanţa de apel a analizat, în detaliu, susţinerile reclamantului A., considerentele expuse fiind ample, cu trimitere la normele de drept intern şi european.

Şi criticile recurentului referitoare la probatorii, modalitatea de administrare a acestora, respectiv imposibilitatea obţinerii unor dovezi, raportat la situaţia sa particulară de a fi lipsit de libertate, importanţa declaraţiilor şi filmărilor se plasează în afara controlului judiciar al instanţei de recurs. Analiza necesităţii administrării probelor reprezintă un element ce se circumscrie exclusiv competenţei instanţelor devolutive (cărora le incumbă îndatorirea de a stabili situaţia de fapt a cauzei), motiv pentru care nu poate constitui obiect al verificării jurisdicţionale în această fază procesuală, nefiind, oricum, subsumabilă motivelor de recurs consacrate expres prin prevederile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În prezenta cale extraordinară de atac, controlul judiciar trebuie să se limiteze la legalitatea soluţiei Curţii de Apel Constanţa, instanţă care a analizat conduita intimatului Penitenciarul Poarta Albă şi a reţinut că nu a aplicat un tratament degradant apelantului şi nu a restrâns nejustificat exerciţiul dreptului de a participa la înmormântarea tatălui său, care să constituie fapte ilicite, astfel că nu a constatat încălcarea art. 3 şi art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar memoriul de recurs nu conţine critici propriu-zise prin care să se determine greşelile imputate instanţei a cărei hotărâre este supusă controlului judiciar, sancţiunea care intervine este nulitatea căii de atac exercitate.

În concluzie, reţinând că prin cererea de recurs nu s-a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate, din oficiu, de către instanţă, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condiţiile art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 119 C din 12 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată, astăzi 6 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.