Appeal against revision ruling annulled for failure to invoke valid cassation grounds; land restitution claim rejected.

Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, la data de 10.04.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâta să fie obligată să îi plătească, la valoarea de piaţă, contravaloarea suprafeţei de teren de 1.193 mp, pe care aceasta o ocupă în mod ilegal şi abuziv.

Prin sentinţa civilă nr. 553 din 3 februarie 2021, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată prin întâmpinare. A fost respinsă, de asemenea, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 998 din 5 iulie 2022, Tribunalul Gorj a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis acţiunea, astfel cum a fost precizată, şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3.558 euro, în echivalent RON la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de despăgubiri. Totodată, a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 1.994,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, şi 4.504 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Prin decizia civilă nr. 897 din 25 octombrie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a admis recursul formulat de recurenta-pârâtă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, împotriva deciziei civile nr. 998 din 5 iulie 2022, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., având ca obiect revendicare imobiliară.

A casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.

I.2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în rejudecarea apelului

Prin sentinţa civilă nr. 215 din 23 februarie 2023, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A., prin procurator B., împotriva sentinţei civile nr. 553 din 3 februarie 2021, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în acelaşi dosar, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, după casarea cu trimitere spre rejudecare.

A schimbat sentinţa civilă nr. 553 din 3 februarie 2021, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2019, în sensul că a admis cererea formulată de reclamanta A..

A obligat pârâtul să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 1.186 mp, identificat prin Schiţa Anexă 3 la raportul de expertiză întocmit de experţii C., D. şi E..

A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.994,50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la prima instanţă şi 4.504 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 215 din 23 februarie 2023, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, au declarat recurs atât pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, cât şi reclamanta A..

I.3. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 639 din 19 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost admis recursul declarat de recurentul-pârât Statul Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, împotriva deciziei civile nr. 215 din 23 februarie 2023, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în contradictoriu cu recurenta-reclamantă A..

A fost casată decizia recurată, în sensul că a fost respins apelul formulat de apelanta-reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 553 din 3 februarie 2021, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

A fost respinsă cererea accesorie formulată de apelanta-reclamantă privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate la fond şi în apel.

A fost respins recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 562 din 18 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, ca nefondat.

La data de 23.10.2023, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 639 din 19 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, solicitând, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire şi schimbarea în tot sau în parte a deciziei atacate.

I.4. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în rejudecare

Prin decizia civilă nr. 9 din 16 ianuarie 2024, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, astfel cum a fost precizată, formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 639 din 19 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova.

Hotărârea este definitivă în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 6 C. proc. civ.

I.5. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 9 din 16 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, recurenta A. a declarat recurs, solicitând constatarea caracterului ilegal, abuziv şi nefondat al acestei hotărâri.

Prin cererea de recurs, recurenta a susţinut că instanţele inferioare, respectiv Curtea de Apel Craiova şi Judecătoria Târgu-Jiu, nu au analizat în mod efectiv cererea sa sub toate capetele invocate, respectiv atât sub aspectul revendicării terenului, prin lăsarea acestuia liber, cât şi sub aspectul obligării la plata contravalorii terenului ocupat definitiv.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că, potrivit procesului-verbal nr. x din 11 aprilie 2023, întocmit ulterior soluţionării cauzei de către Judecătoria Târgu-Jiu şi Tribunalul Gorj, Statul Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, a recunoscut la faţa locului, în prezenţa constructorului, faptul real şi fizic al ocupării definitive a suprafeţei de 1193 mp din proprietatea sa. Recurenta a susţinut că, în aceste condiţii, hotărârile instanţelor de fond şi de apel, precum şi motivarea deciziei recurate, sunt contrare realităţii faptice din teren şi nu reflectă situaţia recunoscută de către partea adversă.

De asemenea, a învederat, că motivarea deciziei nr. 9/2024, raportat la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 6 C. proc. civ., este, în opinia sa, nelegală şi tendenţioasă, întrucât nu analizează în substanţă argumentele şi probele depuse la dosar.

Totodată, a criticat faptul că, deşi Statul Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., a recunoscut, inclusiv în propriul recurs împotriva deciziei nr. 998/2022, imposibilitatea lăsării libere a terenului, instanţa nu a dispus obligarea la plata contravalorii suprafeţei de teren ocupate, aşa cum s-a solicitat în cererea introductivă şi cum a fost reţinut prin decizia Tribunalului Gorj nr. 998/2022.

Recurenta a mai arătat că instanţele nu au analizat corect capetele de cerere, în sensul că nu s-au pronunţat asupra cererii de obligare la plata contravalorii terenului, deşi acest capăt de cerere a fost formulat şi timbrat corespunzător. S-a susţinut că motivarea respingerii revizuirii, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 6 C. proc. civ., este neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea dispoziţiilor legale incidente şi fără a ţine cont de ansamblul probelor administrate.

Totodată, recurenta a criticat motivarea instanţelor de fond şi de apel în ceea ce priveşte raportarea la dispoziţiile Legii nr. 255/2010, susţinând că suprafaţa de teren de 1193 mp nu este cuprinsă în deciziile de expropriere şi, pe cale de consecinţă, instanţa era obligată să analizeze şi să dispună plata contravalorii terenului pentru această suprafaţă.

În plus, recurenta a subliniat faptul că invocarea, de către partea adversă, a motivelor de recurs întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat la aplicarea Legii nr. 255/2010 pentru suprafaţa de teren în litigiu, nu este justificată în speţă, întrucât acest teren nu a făcut obiectul unei decizii de expropriere emise de Statul Român.

De asemenea, recurenta a arătat că motivarea instanţei de apel este greşită şi sub aspectul în care s-a reţinut că în cererea de chemare în judecată ar fi solicitat doar revendicarea terenului, nu şi contravaloarea acestuia, menţionând că a solicitat, în mod expres, inclusiv plata valorii terenului, iar acest aspect rezultă din înscrisurile aflate la dosar. În opinia recurentei, instanţele de fond şi de apel nu s-au pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere, iar soluţia adoptată reprezintă o pronunţare minus petita, în condiţiile în care a solicitat atât lăsarea liberă a terenului, cât şi plata contravalorii suprafeţei ocupate de 1193 mp.

Referitor la susţinerile părţii adverse privind autoritatea de lucru judecat, recurenta a arătat că nu sunt incidente în cauză, întrucât litigiul anterior a avut ca obiect o altă suprafaţă de teren şi s-a întemeiat pe dipoziţiile Legii nr. 255/2010, pe când prezenta acţiune este una distinctă, întemeiată pe dispoziţiile art. 563, art. 566 şi art. 584 C. civ., având ca obiect revendicarea şi plata contravalorii terenului ocupat fără titlu.

Recurenta a mai invocat faptul că motivarea deciziei nr. 639/2023, pronunţate în dosarul nr. x/2019, este contradictorie cu alte hotărâri rămase definitive, inclusiv cu decizia nr. 98/2019 a Tribunalului Gorj, în care s-a stabilit că terenul în suprafaţă de 1193 mp nu poate fi analizat în temeiul Legii nr. 255/2010, precum şi cu sentinţa civilă nr. 6347/2023 a Judecătoriei Craiova, care a reţinut că lucrările efectuate pe terenul reclamantei reprezintă o expropriere de fapt, cu caracter abuziv, raportat la art. 553 alin. (1) C. civ.

Pe fondul cauzei, recurenta a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea deciziei atacate şi obligarea Statului Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., la plata contravalorii terenului ocupat ilegal, conform celor reţinute de Tribunalul Gorj prin sentinţa nr. 998/2022.

Nu a fost motivată în drept, iar în probaţiune s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

I.5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-revizuentă A. şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei nr. 9/2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2023, arătând că nu sunt incidente în cauză motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Intimata a invocat cu titlu principal excepţia nulităţii cererii de recurs, susţinând că aceasta nu conţine critici de nelegalitate, ci exprimă simple nemulţumiri faţă de hotărârile pronunţate în prezenta cauză şi în dosarele conexe.

S-a arătat că, potrivit art. 489 C. proc. civ., lipsa motivării sau formularea unor critici care nu se încadrează în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. atrage nulitatea recursului, sancţiune care poate fi constatată inclusiv din oficiu de către instanţă

În susţinerea acestei excepţii, intimata a invocat şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv decizia nr. 2521 din 18 noiembrie 2021, reţinându-se că motivarea recursului nu presupune doar exprimarea unei nemulţumiri, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, în opinia părţii, hotărârea atacată ar fi nelegală, cu indicarea clară a textului de lege pretins încălcat. S-a subliniat că cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, respectiv o clarificare a criticilor circumscrise motivelor permise de lege, capabile să evidenţieze nelegalitatea hotărârii recurate.

Pe fond, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că motivele invocate de recurentă nu reprezintă critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în art. 488 C. proc. civ.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205-208 C. proc. civ., iar în probaţiune s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta A. a precizat că prin cererea de recurs formulată îndeplineşte prevederile art. 486, 487 şi 488 C. proc. civ. şi, în consecinţă, solicită desfiinţarea deciziei civile nr. 9/2024 a Curţii de Apel Craiova şi a deciziei civile nr. 639 din 19 octombrie 2023, precum şi obligarea la plată pentru suprafaţa de 1.193 mp, conform celor statuate prin sentinţa civilă pronuţată de Tribunalul Gorj.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Tot cu nulitatea sancţionează şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Simpla încadrare în drept de către parte a unui sau mai multor motive de casare nu este suficientă pentru motivarea căii de atac. Criticile de netemeinicie sau simplele nemulţumiri ale părţii faţă de modul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare nu constituie motive de recurs şi nu sunt suficiente pentru casarea hotărârii, iar instanţa de recurs nu poate să facă o verificare de ansamblu a acesteia, chiar dacă numai în ce priveşte nelegalitatea, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, criticile trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Astfel, pentru considerentele reţinute şi de Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte subliniază că, în materia revizuirii formulate împotriva unei decizii pronunţate în recurs, hotărârea asupra cererii de revizuire poate fi atacată prin recurs exclusiv în situaţia prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (hotărâri definitive potrivnice) şi numai în măsura în care legea permite expres exercitarea acestei căi de atac.

În speţă, cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 6 C. proc. civ. a fost soluţionată definitiv de instanţa de recurs, astfel că exercitarea recursului împotriva deciziei nr. 9 din 16 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Craiova este inadmisibilă cu privire la aceste motive, nefiind îndeplinite cerinţele legale necesare pentru promovarea unei noi căi de atac.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva aceleiaşi decizii nr. 9 din 16 ianuarie 2024, cu referire la soluţionarea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Analizând conţinutul cererii de recurs, se observă că recurenta nu indică norme de drept care să fi fost încălcate sau greşit aplicate de către instanţa de apel, ci formulează aprecieri subiective asupra probelor şi asupra modului de soluţionare a cauzei. Simpla caracterizare a motivării ca fiind "abuzivă, tendenţioasă şi nelegală" nu reprezintă o critică de nelegalitate în sensul art. 488 C. proc. civ., iar o eventuală invocare a art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ar presupune indicarea unor lipsuri reale ale motivării sau existenţa unor contradicţii flagrante, ceea ce nu se poate reţine în prezenta cauză, câtă vreme instanţele au analizat şi au motivat soluţia adoptată, chiar dacă nu în sensul dorit de recurentă.

Susţinerile recurentei potrivit cărora motivarea deciziei nr. 639/2023, pronunţate în dosarul nr. x/2019, ar fi contradictorie cu decizia nr. 98/2019 a Tribunalului Gorj pronunţată în dosarul nr. x/2019 în care s-a reţinut că terenul în suprafaţă de 1193 mp nu poate fi analizat în temeiul Legii nr. 255/2010, precum şi cu sentinţa civilă nr. 6347/2023 a Judecătoriei Craiova în dosarul nr. x/2015, care a reţinut că lucrările efectuate pe terenul reclamantei reprezintă o expropriere de fapt cu caracter abuziv, raportat la art. 553 alin. (1) C. civ., nu constituie critici de nelegalitate, ci exprimă doar nemulţumirea recurentei faţă de modul de interpretare a dispoziţiilor legale de către instanţe diferite.

De asemenea, în ceea ce priveşte invocarea erorilor de aplicare a normelor de drept material privind exproprierea sau despăgubirea pentru terenul ocupat, nu se regăseşte în cererea de recurs o argumentare de natură să evidenţieze încălcarea unei norme juridice incidente, ci doar reluarea poziţiei procesuale şi a dezacordului faţă de interpretarea dată de instanţă cadrului legal.

Or, conform art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesară o explicitare clară a normei pretins încălcate şi a consecinţelor juridice asupra soluţiei, aspect inexistent în prezenta cauză.

Recurenta a mai susţinut că instanţele inferioare nu au analizat efectiv cererea introductivă sub toate capetele invocate, respectiv revendicarea terenului şi plata contravalorii terenului ocupat definitiv. Acest motiv invocat de recurentă se referă la modul în care instanţele inferioare au stabilit situaţia de fapt şi au analizat probele administrate.

Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară destinată exclusiv controlului legalităţii hotărârilor atacate şi nu poate fi folosit pentru a reexamina sau reinterpreta probele administrate şi situaţia factuală.

Această critică nu vizează însă o încălcare a normelor de drept material sau procedural, ci reflectă exclusiv nemulţumirea faţă de aprecierea probatoriului şi situaţia factuală stabilită de instanţele inferioare, aspect ce excede limitelor recursului prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, critica recurentei privind caracterul ilegal, abuziv şi tendenţios al motivării deciziei recurate priveşte exclusiv aprecierea probelor şi raţionamentul logico-juridic al instanţei inferioare.

Or, recursul nu poate constitui o cale de reexaminare a temeiniciei soluţiilor adoptate, nefiind incident niciunul dintre motivele limitative ale art. 488 C. proc. civ.. Aceste afirmaţii privesc modul în care instanţele au interpretat şi au apreciat probatoriul administrat, fiind vizată astfel temeinicia deciziilor anterioare.

Astfel, recursul nu este o cale de atac ce permite reevaluarea temeiniciei sau aspectelor factuale ale cauzei. Astfel, nici această critica a recurentei nu se regăseşte printre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În privinţa criticii legate de interpretarea greşită a cererii privind contravaloarea terenului, aceasta se referă strict la modul în care instanţele inferioare au interpretat cererile formulate. Interpretarea cererilor nu poate constitui obiectul recursului, întrucât nu reflectă încălcări evidente ale normelor procedurale prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ.

Cu privire la critica privind greşita analiză a dispoziţiilor Legii nr. 255/2010 priveşte exclusiv modul în care instanţele inferioare au apreciat situaţia factuală şi documentaţia existentă, Înalta Curte apreciază că această critică priveşte direct situaţia factuală şi modul în care instanţele inferioare au interpretat şi aplicat circumstanţele legate de expropriere. Aspectele legate de aplicarea eronată a unor dispoziţii legale pot constitui motiv de recurs numai dacă sunt incidente explicit dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("aplicarea greşită a normelor de drept material"), însă recurenta critică în fapt aprecierea situaţiei de fapt (excluderea terenului din documentaţia de expropriere), şi nu direct interpretarea unei norme de drept material aplicate greşit. Ca atare, critica nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Referitor la invocarea greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste prevederi vizează exclusiv calea extraordinară a revizuirii şi nu pot constitui motive de recurs în sensul art. 488 C. proc. civ., deoarece acestea au fost sau puteau fi invocate exclusiv pe calea revizuirii, cale procedurală distinctă şi separată de recurs.

În consecinţă, această critică nu este admisibilă în cadrul prezentei căi de atac.

O altă critică formulată de recurentă priveşte autoritatea de lucru judecat şi implică o evaluare factuală şi procedurală referitoare la identitatea de părţi, obiect şi cauză dintre litigii distincte, fără a constitui însă o încălcare evidentă a normelor procedurale prevăzute expres şi limitativ de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, susţinerea recurentei privind presupusa contradicţie dintre decizia atacată şi alte hotărâri definitive, respectiv decizia nr. 639/2023 pronunţată în dosarul nr. x/2019, sentinţa civilă nr. 6347/2023 din dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Craiova şi decizia nr. 98/2019 din dosarul nr. x/2019, reflectă în realitate o nemulţumire legată de modul în care jurisprudenţa a fost aplicată de instanţe diferite. Această nemulţumire poate constitui eventual temei al unei cereri de revizuire sau al unei solicitări de unificare a practicii judiciare, însă nu se circumscrie motivelor strict reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Recurenta formulează o apreciere subiectivă privind caracterul discriminatoriu şi abuziv al soluţiei pronunţate. În contextul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel de afirmaţii generale privind pretinse discriminări sau abuzuri ale instanţelor inferioare nu se încadrează în niciunul dintre motivele expres şi limitativ prevăzute, deoarece nu se identifică o încălcare clară a normelor de drept material sau procedural.

Toate criticile invocate de recurenta A. privesc reevaluarea probelor, interpretarea situaţiei factuale şi procedurale, ori aplicarea unor prevederi care sunt specifice revizuirii şi nu recursului. Niciuna dintre aceste critici nu se circumscrie motivelor limitative prevăzute în mod expres de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care recursul este nul, în condiţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate de recurenta-revizuentă nu se circumscriu cerinţelor de legalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., acestea vizând, în realitate, aspecte ce ţin de fondul cauzei, de apreciere a probatoriului şi de modul în care instanţele anterioare au interpretat şi calificat cererile părţilor.

În consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., instanţa urmează să constate nul recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 9 din 16 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei nr. 9 din 16 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii S.A. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 decembrie 2024.