Inadmissibility of appellate review against final reexamination decision for annulment of statement of claim

Şedinţa publică din data de 05 februarie 2025

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

I. 1 Circumstanţele cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la 18 aprilie 2024 sub nr. x/2024, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâţilor Ministerului Finanţelor, B. şi C., la plata sumei de 10.000 euro şi restabilirea situaţiei anterioare.

I. 2. Soluţia pronunţată în primă instanţă

Prin încheierea nr. 17/CF din 13 mai 2024, Curtea de Apel Târgu Mureş a dispus anularea cererii formulate de reclamanta A., în temeiul art. 200 alin. (4) din C. proc. civ.

I. 3. Soluţia pronunţată în reexaminare

Împotriva acestei încheieri, reclamanta a depus cerere de reexaminare, soluţionată de Curtea de Apel Târgu Mureş prin încheierea de şedinţă nr. 26/CF din 20 iunie 2024.

I. 4. Calea de atac formulată în cauză.

La 16 iulie 2024, reclamanta a exercitat recurs împotriva încheierii de şedinţă nr. 26/CF din 20 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 23 iulie 2024, repartizat aleatoriu spre competentă soluţionare completului nr. 10 noul C. proc. civ. care prin rezoluţia din 18 noiembrie 2024, după efectuarea procedurii prealabile reglementate de art. 490 alin. (2) coroborate cu art. 4711 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., a acordat termen la 05 februarie 2025, când a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii.

I. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Deliberând asupra recursului formulat împotriva încheierii de şedinţă nr. 26/CF din 20 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, Înalta Curte îl va respinge ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căii de atac prevăzute de art. 457 din C. proc. civ. şi care presupune că părţile nu pot uza în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime decât de mijloacele procesuale prevăzute de lege şi astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, text care prevede dreptul părţilor de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.

Legiuitorul a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice, dând eficienţă, astfel, principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesuale civile, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În speţă, obiectul prezentei căi de atac este reprezentat de încheierea de şedinţă nr. 26/CF din 20 iunie 2024, prin care Curtea de Apel Târgu Mureş a respins cererea de reexaminare formulată de reclamanta A.. împotriva încheierii de şedinţă nr. 17/CF din 13 mai 2024 a aceleiaşi instanţe, care a soluţionat cererea reexaminare, în temeiul art. 200 alin. (7) din C. proc. civ.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă, şi ca regulă, nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar privind conformitatea hotărârii cu normele de drept.

Conform art. 200 alin. (7) din C. proc. civ., cererea de reexaminare împotriva încheierii prin care a fost anulată cererea de chemare în judecată, se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie.

Cererea de reexaminare instituită de aceste prevederi legale reprezintă singura cale de atac îndreptată împotriva încheierii prin care s-a anulat cererea de chemare în judecată, concluzie care se desprinde dintr-o interpretare literală a textului de lege anterior redat, legiuitorul apelând la folosirea adverbului "numai" care exclude, în mod evident, orice alt remediu procesual împotriva soluţiei de anulare, altul decât cel prevăzut de alin. (7) a art. 200 din C. proc. civ.

Cum hotărârea prin care se soluţionează cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii prin care a fost anulată cererea de chemare în judecată este definitivă, considerentele care au condus la pronunţarea soluţiei nu pot forma obiect de critică, prin intermediul apelului sau recursului, legiuitorul reglementând o procedură specială în această materie, transpusă prin alin. (7) a art. 200 din C. proc. civ. anterior redată.

Prezenţa sintagmei "numai" exprimă intenţia expresă a legiuitorului de a impune numai calea de atac a reexaminării în cazul încheierilor prin care au fost anulate cererile de chemare în judecată, în cadrul procedurii de verificare şi regularizare prevăzute de art. 194-197 şi art. 200 din C. proc. civ. procedură, care vizează aspecte formale ale întocmirii actului de sesizare al instanţei şi nu antamează fondul dreptului dedus judecăţii.

Prin această reglementare, legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri, astfel încât sunt justificate, din considerente de celeritate, judecarea în camera de consiliu, cu citarea părţilor, şi inexistenţa căii de atac a recursului la o instanţă superioară. Examinând pricina şi din perspectivă convenţională, Înalta Curte reţine că respingerea recursului ca inadmisibil, nu încalcă dreptul părţii de acces la justiţie, consacrat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Constituţia României, în acest sens, în cauza Botten împotriva Norvegiei, Curtea a reamintit că modalitatea de aplicare a art. 6 in CEDO depinde de caractertisticile procedurii de justiţie, de întreaga procedură internă şi de rolul cuvenit instanţelor în ordinea juridică internă, urmând să se ţină seama de natura situaţiei de drept intern, de competenţa instanţelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse şi prezentate în faţa instanţei şi, în special, de natura problemei pe care acesta a trebuit să le soluţioneze.

Analizând jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României, Înalta Curte reţine că aceasta a fost învestită cu verificarea concordanţei prevederilor art. 200 alin. (7) din C. proc. civ. cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în Constituţie (art. 15, art. 16 alin. (1) şi (2) privind principiul egalităţii în drepturi şi preeminenţa legii, art. 21 alin. (2) şi (3) referitor la neîngrădirea prin lege a accesului liber la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică), pronunţându-se prin Decizia nr. 31 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 14 februarie 2014, Decizia nr. 97 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 28 aprilie 2014, Decizia nr. 410 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 30 iulie 2014, în sensul concordanţei soluţiei legislative supuse analizei cu prevederile constituţionale, reţinând că prin cererea de reexaminare se analizează inclusiv legalitatea măsurii prin prisma îndeplinirii condiţiilor de formă, iar faptul că împotriva încheierii de anulare, reclamantul poate face numai cerere de reexaminare, aceasta soluţionându-se de către un alt complet decât cel căruia i s-a repartizat cauza, prin încheiere definitivă, nu poate constitui o încălcare a vreunei prevederi constituţionale, întrucât instanţa nu soluţionează fondul litigiului şi există astfel posibilitatea de a reveni asupra măsurii anulării, reexaminarea apărând ca o cale specifică de retractare. Astfel, Curtea a reţinut că instanţa de judecată se pronunţă asupra unei probleme care priveşte exclusiv buna administrare a justiţiei, iar, în măsura în care cererea de reexaminare a fost respinsă, reclamantul are posibilitatea formulării unei noi cereri de chemare în judecată cu respectarea dispoziţiilor legale.

Prin urmare, încheierea prin care se soluţionează cererea de reexaminare împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată este o hotărâre definitivă, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În consecinţă, va fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii nr. 26/CF din 20 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii nr. 26/CF din 20 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 05 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.