Competence of civil versus administrative section to hear appeal against administrative ruling pronounced by civil panel acting exceptionally due to judge recusal

Şedinţa camerei de consiliu de la 16 septembrie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 04.04.2017 sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Baroul Prahova şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, a solicitat anularea Adresei nr. x din 07.12.2016 a Baroului Prahova şi exonerarea de plată sumei de 200 RON stabilite prin această adresă; anularea Deciziei nr. 11 din 06.02.2017 a Consiliului Baroului Prahova; anularea Hotărârii nr. 50 din 12.12.2015 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, art. 28 lit. c) din Legea nr. 51/1995 şi art. 49 alin. (1) lit. c) din Statutul profesiei de avocat, art. 11 alin. (1) din Legea 24/2000.

Prin sentinţa nr. 4026/30.10.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei (prin aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. în considerarea calităţii de magistrat a reclamantului) şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 22.11.2017 sub nr. x/2017.

2. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 228/22.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte acţiunea formulată, s-a dispus anularea Adresei nr. x/07.12.2016 a Baroului Prahova, a Deciziei nr. 11/06.02.2017 a Consiliului Baroului Prahova şi exonerarea reclamantului de la plata sumei de 200 RON. A fost respinsă în rest acţiunea, a fost admisă în parte cererea reclamantului pricind acordarea cheltuielilor de judecată şi obligat pârâtul Baroul Prahova să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 200 RON reprezentând taxă de timbru şi cheltuieli transport, respingând în rest cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON, ca neîntemeiată. De asemenea, a fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 RON reprezentând onorariu avocat, către pârâtul UNBR.

3. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în primul ciclu procesual

Prin decizia nr. 6336/16.12.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au fost admise recursurile declarate împotriva sentinţei civile nr. 228/22.12.2017 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, a fost casată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Ca urmare a admiterii cererii de strămutare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din data de 23.06.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost admisă cererea de abţinere formulată de toţi judecătorii Curţii de Apel Galaţi şi cauza a fost trimisă spre soluţionare Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 25.07.2023 sub nr. x/2017*.

Urmare a incidentelor procedurale intervenite (admiterea cererilor de abţinere a tuturor judecătorilor din secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a celor din secţia a II-a Civilă), conform dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din ROI şi Deciziilor Preşedintelui Curţii de Apel Constanţa nr. 26/2023 şi nr. 29/2024, dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei I Civile a Curţii de Apel Constanţa sub nr. x/2017 la data de 08.10.2024.

4. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în al doilea ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 1/19.03.2025 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Baroul Prahova şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, s-a dispus anularea Adresei nr. x/07.12.2016 a Baroului Prahova şi a Deciziei nr. 11/06.02.2017 a Consiliului Baroului Prahova. Pârâtul Baroul Prahova a fost obligat la plata către reclamant a sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, precum şi pârâtul Uniunea Naţională a Barourilor din România la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.

5. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1/19.03.2025 şi a încheierilor de şedinţă din 19 februarie 2025 şi 5 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul secţiei I a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 14.05.2025, iar prin rezoluţia din data de 5.09.2025 s-a stabilit termen la data de 16.09.2025, Completul filtru nr. 5, în camera de consiliu, fără citare părţi, în vederea analizării competenţei funcţionale a secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind soluţionarea recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile şi a încheierilor de şedinţă anterior menţionate.

II. Asupra excepţiei de necompetenţă materială procesuală a secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată din oficiu, se constată următoarele:

Aşa cum rezultă din datele dosarului prezentate în cele de mai sus, în speţă se constată că secţia I civilă a ÎCCJ a fost învestită cu soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 1/19.03.2025 şi a încheierilor de şedinţă din 19 februarie 2025 şi 5 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, prin care s-a soluţionat în primă instanţă, o acţiune în contencios administrativ ce a avut ca obiect anularea unor acte administrative emise de Consiliul Baroului Prahova şi Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România.

Văzând circumstanţele particulare în care prezentul litigiu de contencios administrativ a ajuns să fie judecat de un complet al secţiei I civile a Curţii de apel Constanţa - urmare a unei prime decizii de casare pronunţate de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a încuviinţării cererii de strămutare cu consecinţa înaintării dosarului spre soluţionare Curţii de apel Constanţa, secţia contencios administrativ, urmată de admiterea cererilor de abţinere a tuturor judecătorilor din secţia contencios administrativ şi fiscal şi a celor din secţia a II-a civilă ale acestei din urmă instanţe - se constată că niciunul din toate aceste evenimente nu a fost de natură a schimba natura cauzei, care a rămas una de contencios administrativ, completul unic de judecător al secţiei I civile acţionând, în mod excepţional, ca instanţă de contencios administrativ atunci când a pronunţat sentinţa civilă nr. 1/19.03.2025 şi încheierile de şedinţă din 19 februarie 2025 şi 5 martie 2025 care fac obiectul prezentului recurs.

Având în vedere conţinutul dispoziţiilor legale date de art. 96 pct. 1 şi 97 pct. 1 din C. proc. civ. coroborate cu norma art. 23 alin. (1) din Legea nr. 304/2022 - potrivit căreia secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege - şi cu cea a art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care statuează că recursul împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, iar recursul împotriva sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel se judecă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel - apare ca o consecinţa logică faptul că recursul dedus judecăţii revine spre competentă soluţionare secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu unei secţii civile a acestei instanţe.

Aceleaşi circumstanţe particulare ale cauzei mai sus menţionate demonstrează şi că litigiul de faţă nu se înscrie în logica dezlegărilor oferite prin Decizia nr. 4/2023 a ÎCCJ - completul de recurs în interesul legii relativ la competenţa derivată a instanţei de control judiciar, în cauză pricina nefiind judecată de o secţie civilă de drept comun ca urmare a neobservării regulilor de competenţă material procesuală în primă instanţă, ci strict determinat de împrejurarea admiterii tuturor cererilor de abţinere formulate de judecătorii secţiei competentă funcţional să soluţioneze litigiul, respectiv cea de contencios administrativ şi fiscal şi, subsecvent, cei ai secţiei a II-a civile ale Curţii de apel Constanţa.

Prin urmare, întrucât hotărârea şi încheierile recurate au fost pronunţate de instanţa civilă care a acţionat în mod excepţional în soluţionarea unui litigiu de contencios administrativ, situaţie ce a fost generată în urma ivirii incidentelor procedurale relative la admiterea cererilor de abţinere a tuturor judecătorilor din cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Constanţa, conform dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din ROI şi Deciziilor Preşedintelui Curţii de Apel Constanţa nr. 26/2023 şi nr. 29/2024, dosarul fiind înregistrat pe rolul secţiei I Civile a Curţii de Apel Constanţa sub nr. x/2017 la data de 08.10.2024, şi cum această prorogarea de competenţă este una limitată la circumstanţele care au generat-o, dar care nu schimbă natura litigiului, aceea de contencios administrativ, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 apreciază că revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a ÎCCJ competenţa material procesuală de soluţionare a recursului, cauza urmând a fi scoasă de pe rolul secţiei I civilă şi trimisă, spre competentă soluţionare, secţiei anterior menţionate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Scoate cauza de pe rol şi o trimite spre competentă soluţionare secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2025.