Competence for forced execution when debtor's registered domicile is marked as terminated: application of last known domicile under Civil Code Art. 90

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 18.12.2024 pe rolul Judecătoriei Adjud sub număr x/2024, petentul executor judecătoresc A. din cadrul S.P.E.J. B., a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x din data de 27.11.2023, pentru suma de 3.538,68 RON, reprezentând debit restant, la care se vor adăuga cheltuieli de executare silită, privind pe creditorul Banca Comercială Română S.A. şi pe debitorul C..

Prin Sentinţa Civilă nr. 1634/19.12.2024, pronunţată de Judecătoria Adjud s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Simleu Silvaniei, reţinându-se că domiciliul debitorului urmărit se află pe raza comunei Măerişte, jud. Sălaj.

2. Hotărârile care au generat conflictul

2.1. Sentinţa Judecătoriei Simleu Silvaniei

Prin încheierea civilă nr. 498/17.03.2025 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Simleu Silvaniei invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ. şi ţinând cont că din fişa D.E.P.A.B.D. a debitorului urmărit, precum şi verificările efectuate în baza de date a Autorităţii Naţionale a Penitenciarelor, a rezultat că C. figurează cu domiciliul încetat valabilitate de la 05.12.2024, pe motiv că nu locuieşte la adresă. Drept urmare, a apreciat că debitorul urmărit figurează în baza de date cu domiciliu necunoscut pe teritoriul României şi, pe cale de consecinţă, a stabilit că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul creditorului urmăritor Banca Comercială Română S.A, respectiv Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

2.2. Sentinţa Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a pronunţat sentinţa nr. 4330/30.05.2025 prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Simleu Silvaniei, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că din interpretarea art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., competenţa instanţei de la sediul creditorului este justificată doar în situaţia în care domiciliul debitorului nu se află în România. Faptul că valabilitatea domiciliului debitorului C. a încetat, nu conduce automat la concluzia că debitorul nu mai are domiciliul în România, în această situaţie fiind incidente dispoziţiile art. 90 alin. (2) C. civ. care prevăd că în lipsa unui domiciliu sau a unei reşedinţe cunoscute, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu cunoscut.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie solicitarea de încuviinţare executare silită, formulată de petentul S.P.E.J. B., la cererea creditorului Banca Comercială Română, în contradictoriu cu debitorul C..

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Simleu Silvaniei şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

Problema care a generat ivirea prezentului conflict de competenţă a fost determinată de aprecierea diferită, a celor două instanţe în conflict, cu privire la domiciliul debitorului, la care se face referire în dispoziţiile art. 651 C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Simleu Silvaniei s-a raportat la faptul că din răspunsul comunicat de Serviciul Public Comunitar Evidenţa Populaţiei, debitorul figurează cu domiciliul încetat valabilitate de la 05.12.2024, pe motiv că nu locuieşte la adresă, drept urmare la data sesizării organului de executare silită, debitorul nu are un domiciliu cunoscut pe teritoriul României, instanţa făcând aplicarea art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportându-se la judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul creditorului urmăritor.

La rândul său, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a avut în vedere ultimul domiciliu al debitorului astfel cum reiese din bazele de date D.E.P.A.B.D situat în sat Măerişte, com. Măerişte, nr. 89, jud. Sălaj, motivat de faptul că deşi valabilitatea acestui domiciliu a încetat, acest aspect nu poate conduce automat la concluzia că debitorul nu mai are domiciliul în România, drept urmare art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. nu poate fi reţinut.

Dispoziţiile cuprinse în C. civ. cu privire la domiciliu şi reşedinţă au următorul conţinut:

Art. 87:

"Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală.". Art. 88:

"Reşedinţa persoanei fizice este în locul unde îşi are locuinţa secundară."

Art. 90 alin. (1):

"Reşedinţa va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut. (2) În lipsă de reşedinţă, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaşte, la locul unde acea persoană se găseşte."

Art. 91:

"(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor menţiuni, sau când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

Raportat la situaţia de fapt, astfel cum rezultă aceasta din înscrisurile aflate la dosar (extrasul DEPABD - dosar Judecătoria Simleu Silvaniei), se constată că, ultimul domiciliu al debitorului se află în sat Măerişte, com. Măerişte, nr. 89, jud. Sălaj. Astfel cum rezultă din menţiunea din cadrul acestui document "încetat valabilitate domiciliu", împrejurarea că valabilitatea acestuia a încetat, acest aspect nu echivalează cu lipsa unui domiciliu în ţară.

De asemenea, la data de 05.12.2024 s-a înregistrat cererea de executare silită la S.P.E.J. B., constituindu-se dosarul execuţional nr. x/2024, dată care coincide cu data încetării valabilităţii domiciliului debitorului, drept urmare, în această ipoteză, pot fi valorificate prevederile art. 90 alin. (1) şi (2) C. civ., care stabileşte faptul că atunci când nici domiciliul şi nici reşedinţa nu sunt cunoscute, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, respectiv cel de pe raza Judecătoriei Simleu Silvaniei.

Scopul normei cu caracter imperativ prevăzute la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care stabileşte competenţa în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, are - printre altele - rolul de a asigura debitorului posibilitatea de a-şi exercita drepturile procesuale prin intermediul instanţei de judecată aflat în proximitatea domiciliului său real, aceasta cu atât mai mult cu cât, încă din momentul încuviinţării silite este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere că ultimul domiciliu cunoscut al debitorului se afla în sat Măerişte, com. Măerişte, nr. 89, jud. Sălaj, după cum rezultă din Fişa de evidenţă din baza de date administrată de Direcţia Pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, din coroborarea textelor legale menţionate anterior, rezultă că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea este Judecătoria Simleu Silvaniei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea având ca obiect încuviinţare executare silită este Judecătoria Simleu Silvaniei, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Simleu Silvaniei.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.