Revision petition for conflicting judgments denied: Res judicata limited to building sale does not extend to land parcel or surface rights

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2025

ÎNALTA CURTE, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele dosarului nr. x/2021

1. Prin cererea înregistrată la data 20.09.2021 pe rolul Judecătoriei Timişoara, secţia a II-a civilă sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A., a solicitat instanţei: (i) să dispună obligarea pârâtei să vândă reclamantei la preţul stabilit prin expertiză judiciară evaluatorie, în termen de cel mult 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, terenul intravilan în suprafaţă de 455 m.p. aferent clădirii deţinute de reclamantă, teren înscris în CF nr. x Timişoara, nr. top./cad. x, iar în caz de neconformare, hotărârea pronunţată să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare cu privire la acest teren; (ii) să dispună obligarea pârâtei ca în termenul de 6 luni menţionat să facă şi să avizeze OCPI Timiş lucrările de dezmembrare asupra terenului intravilan menţionat la primul petit, în vederea constituirii unei noi cărţi funciare pentru terenul supus transferului de proprietate/realizării vânzării, cu încuviinţarea ca, în caz de neconformare, lucrările de dezmembrare şi avizare să poată fi efectuate de reclamantă; (iii) să constate întinderea şi existenţa în patrimoniul societăţii a unui drept de superficie gratuită asupra suprafeţei de 455 m.p. din terenul intravilan înscris în CF nr. x Timişoara, nr. top./cad. x, teren aferent clădirii reclamantei, încă de la data transferului în patrimoniul acesteia a dreptului de proprietate asupra clădirii înscrise în CF nr. x Timişoara, nr. top./cad. x-C3 şi până la consolidarea acestuia în dreptul deplin de proprietate asupra terenului ori pe toată durata existenţei construcţiei/clădirii; (iv) să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

În baza rezoluţiei din 18.11.20201 a preşedintelui secţiei a II-a civile a Judecătoriei Timişoara, s-a dispus repartizarea dosarului completului C4 din cadrul secţiei I civile a Judecătoriei Timişoara în vederea continuării etapei scrise, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2021*.

Prin sentinţa civilă nr. 1547/02.02.2022 pronunţată de Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Timişoara, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Timiş.

Prin sentinţa civilă nr. 249/PI din 02.03.2023, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. - Sucursala Timişoara.

Prin decizia nr. 36 din 14 februarie 2024 Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 249/PI/02.03.2023, pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2021.

A admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Societatea Naţională de Radiocomunicaţii Timişoara prin Sucursala Direcţia Radiocomunicaţii Timişoara împotriva încheierii interlocutorii pronunţată de Tribunalul Timiş la data de 10.11.2022, cât şi împotriva sentinţei civile nr. 249/02.03.2023 pronunţate în dosarul nr. x/2021.

A schimbat sentinţa apelată după cum urmează:

A admis excepţia autorităţii lucrului judecat invocată de către pârâta Societatea Naţională de Radiocomunicaţii Timişoara prin Sucursala Direcţia Radiocomunicaţii Timişoara cu privire la petitul principal având ca obiect - vânzarea terenului aferent clădirii deţinute de reclamantă, teren înscris în CF nr. x Timişoara, nr. top./cad. x.

A admis excepţia efectului pozitiv al lucrului judecat cu privire la petitul formulat în subsidiar având obiect constatarea întinderii şi existenţei în patrimoniul societăţii a unui drept de superficie gratuit asupra suprafeţei de 455 mp din terenul intravilan înscris în CF nr. x Timişoara, nr. top./cad. x, teren aferent clădirii, încă de la data transferului în patrimoniul lor a dreptului de proprietate asupra clădirii înscrise în CF nr. x Timişoara, nr. top/cad. x-C3.

A înlocuit considerentele primei instanţe cu cele ale instanţei de apel.

A păstrat soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată.

A obligat apelanta-reclamantă A. S.R.L. la plata către Societatea Naţională de Radiocomunicaţii Timişoara prin Sucursala Direcţia Radiocomunicaţii Timişoara, a sumei de 100 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru aferentă cererii de apel.

Prin decizia nr. 147 din 21 ianuarie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a respins excepţia nulităţii recursului şi a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 36 din 14 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

2. Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în data de 27.02.2025, sub nr. x/2025, revizuenta A. S.R.L. a solicitat anularea deciziei nr. 36 din 14 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, întrucât s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat stabilit prin: decizia nr. 1531/19 iunie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în dosar nr. x/2002, decizia nr. 103/2012 a ICCJ, pronunţată în dosar nr. x/2011 şi decizia nr. 1492/2012 a ICCJ, pronunţată în dosar nr. x/2011.

În dezvoltarea cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat că decizia a cărei revizuire este în contradicţie cu aceste hotărâri menţionate.

Susţine că prin respingerea apelului instanţa a refuzat să observe că există o hotărâre judecătorească prin care pârâta a fost obligată să îi vândă imobilul la un preţ negociat, fără a stabili şi preţul vânzării, ceea ce a condus la necesitatea unui nou litigiu care să statueze şi cu privire la acest aspect.

Ulterior, prin deciziile ICCJ menţionate s-a arătat că pârâta nu mai poate pretinde chirii asupra imobilului ulterior datei de 19.06.2003, tocmai datorită faptului că era obligată la negocierea preţului, urmată de vânzarea imobilului.

Arată că acesta este motivul demarării prezentului litigiu, respectiv pentru a se înfăptui ceea ce pârâta a fost obligată prin hotărârile anterioare.

Menţionează că părţile, în raporturile contractuale dintre ele, au avut în vedere exact suprafaţa de teren pe care era realizată o construcţie, care a fost utilizată în regim de asociere în participaţiune, alături de terenul pe care este edificată, necesar exploatării acesteia.

Consideră că prin decizia a cărei revizuire o solicită nu a fost tranşată problema litigioasă, în acord cu deciziile menţionate.

Intimata Societatea Naţională de Radiocomunicaţii Timişoara prin Sucursala Direcţia Radiocomunicaţii Timişoara a formulat întâmpinare, în termenul legal, prin care a invocat nulitatea cererii de revizuire, pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea căii extraordinare de atac, arătând că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a revizuirii prin prisma motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În şedinţa publică din 10 iunie 2025, Înalta Curte a respins excepţia de nulitate a cererii de revizuire pentru nemotivare, instanţa apreciind că criticile pot fi încadrate în motivele de revizuire prevăzute de lege.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia atacată, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Fundamentul cererii de revizuire întemeiate pe aceste dispoziţii legale este reprezentat de necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat, atât sub forma manifestării sale negative, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, care privesc aceeaşi pricină (având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi), situaţie în care remediul procedural constă în anularea celui din urmă act jurisdicţional, cât şi din perspectiva manifestării sale pozitive (în privinţa acelor litigii născute ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018), când prin hotărârea ulterioară s-a nesocotit existenţa unei dezlegări anterioare, date într-o pricină anterioară, purtată între aceleaşi părţi, care are legătură cu soluţionarea celui din urmă litigiu, ipoteză în care instanţa de revizuire poate dispune anularea ultimei hotărâri judecătoreşti şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Aşadar, în analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se impune să se verifice existenţa unei contrarietăţi între dezlegările înzestrate cu autoritate de lucru de judecat din cuprinsul hotărârilor pretins a fi opuse, atât din perspectiva efectului pozitiv, cât şi a celui negativ.

În speţă, se reţine că decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată în dosarul nr. x/2021, ce a avut ca obiect cererea reclamantei A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A., prin care a solicitat instanţei: să dispună obligarea pârâtei să vândă reclamantei la preţul stabilit prin expertiză judiciară evaluatorie, în termen de cel mult 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, terenul intravilan în suprafaţă de 455 m.p. aferent clădirii deţinute de reclamantă, teren înscris în CF nr. x Timişoara, nr. top./cad. x, iar în caz de neconformare, hotărârea pronunţată să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare cu privire la acest teren; să dispună obligarea pârâtei ca în termenul de 6 luni menţionat să facă şi să avizeze OCPI Timiş lucrările de dezmembrare asupra terenului intravilan menţionat la primul petit, în vederea constituirii unei noi cărţi funciare pentru terenul supus transferului de proprietate/realizării vânzării, cu încuviinţarea ca, în caz de conformare, lucrările de dezmembrare şi avizare să poată fi efectuate de reclamantă; să constate întinderea şi existenţa în patrimoniul societăţii a unui drept de superficie gratuită asupra suprafeţei de 455 m.p. din terenul intravilan înscris în CF nr. x Timişoara, nr. top./cad. x, teren aferent clădirii reclamantei, încă de la data transferului în patrimoniul acesteia a dreptului de proprietate asupra clădirii înscrise în CF nr. x Timişoara, nr. top./cad. x-C3 şi până la consolidarea acestuia în dreptul deplin de proprietate asupra terenului ori pe toată durata existenţei construcţiei/clădirii; cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 1531/19 iunie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în dosar nr. x/2002, pretins contradictorie deciziei a cărei revizuire se solicită, s-a admis recursul declarat de S.N. Radiocomunicaţii S.A. Direcţia Radio Televiziune Timişoara împotriva deciziei civile nr. 345/A/13.03.2002 pronunţate în apel de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2001 cu consecinţa modificării în parte a hotărârii recurate, în sensul obligării pârâtei "SN Radiocomunicaţii S.A. să încheie cu reclamanta S.C. A. S.R.L. contract de vânzare - cumpărare pentru imobilul situat în Timişoara, Calea x A, în prezent str. x, la preţ negociat, pornind de la preţul stabilit de expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză în sumă de 426.601.056 RON".

Înalta Curte constată că această decizie invocată de către revizuentă nu are autoritate de lucru judecat în cauza de faţă - care priveşte terenul intravilan în suprafaţă de 455 m.p. aferent clădirii deţinute de S.C. A. S.R.L., întrucât dosarul nr. x/2002 a avut ca obiect vânzarea clădirii, aspect ce rezultă implicit din cele reţinute prin hotărârile pronunţate în acel litigiu, în sensul că între părţi asocierea în participaţiune şi închirierea au privit spaţiul din Timişoara, Calea x A, în prezent str. x.

De altfel, în considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită, instanţa a menţionat decizia nr. 1531/19 iunie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în dosar nr. x/2002, reţinând că, "prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. x/2004, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în esenţă obligarea pârâtei B. S.A. - Sucursala Timişoara la vânzarea activelor compuse din clădire şi terenul aferent, acţiunea fiindu-i admisă iniţial, prin sentinţa civilă nr. 649/PI/11.04.2005. Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut autoritatea lucrului judecat din decizia civilă nr. 1531/19.06.2003, în ceea ce priveşte vânzarea clădirii, dar şi că activul ar cuprinde atât clădirea cât şi terenul aferent, prin raportare la dispoziţiile art. 12 şi 13 din legea 133/1999, invocată de reclamantă şi în prezentul litigiu.

După mai multe cicluri procesuale sentinţa a fost desfiinţată/anulată cu consecinţa trimiterii cauzei spre competentă soluţionare secţiei Comerciale a Tribunalului Timiş, formându-se dosarul cu nr. x/2007 Prin sentinţa civilă cu nr. 1458/11.12.2007, tribunalul a admis acţiunea reclamantei doar pentru clădire, excluzând în mod expres terenul aferent, pe considerentul că nu s-ar fi formulat şi o cerere privind vânzarea terenului instanţa nefiind sesizată cu un aşa petit. Prin decizia civilă nr. 118/A/9.06.2008, Curtea de Apel a admis apelul reclamantei şi a obligat pârâta să vândă şi terenul aferent, necesar desfăşurării activităţii, în întindere cantitativă de 1453 m.p., întemeindu-se pe aceleaşi dispoziţii ale legii cu nr. 133/1999, apreciind că acesta este un element component al activului disponibil. Această hotărâre a fost reformată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia civilă nr. 1226/8.04.2009, prin care s-a admis recursul pârâtei şi, în rejudecare, s-a respins apelul reclamantei".

În litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în care a fost pronunţată decizia civilă nr. 103/19.012012, a fost supus judecăţii instanţei supreme recursul declarat de intimata de faţă împotriva deciziei nr. 172/19.10.2010 pronuntate în apel de Curtea de Apel Timişoara, secţia Comercială, în cauza având ca obiect pretenţii constând în chirii şi penalităţi de întârziere ale SN Radiocomunicaţii S.A. împotriva societăţii A. S.R.L., contravaloarea lipsei de folosinţă a mansardei şi evacuarea pârâtei ca urmare a expirării contractului de închiriere.

Prin urmare, nici decizia civilă nr. 103/19.012012 a instanţei supreme nu are autoritate de lucru judecat în raport cu decizia a cărei anulare se solicită, întrucât litigiul în care a fost pronunţată a privit raporturile contractuale dintre părţi (facturi pentru chirie, utilităţi) şi despăgubiri rezultând din folosirea mansardei construcţiei, în motivarea hotărârii făcându-se trimitere la limitarea creanţei până la momentul obligării SN Radiocomunicaţii S.A. la vânzarea spaţiului, în raport cu decizia nr. 1531/19 iunie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în dosar nr. x/2002.

De asemenea, prin decizia civilă nr. 1492/15.03.2012, pronunţată în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, s-a respins ca nefondat recursul formulat de revizuenta SN Radiocomunicaţii S.A. împotriva deciziei civile a secţiei comerciale a Curţii de Apel Timişoara nr. 147 din 30 mai 2011, prin care se respinsese cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 172 din 19 octombrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, cauza având ca obiect pretenţii constând în chirii şi penalităţi de întârziere în legătură cu imobilul din Timişoara, str. x A.

Aşadar, prin decizia nr. 1492/2012 a instanţei supreme s-a soluţionat un recurs declarat împotriva unei decizii prin care o cerere de revizuire a fost respinsă, nefiind tranşată astfel existenţa vreunor drepturi asupra terenului.

Prin urmare, toate cele trei hotărâri invocate de către revizuentă, pretins contradictorii deciziei a cărei anulare se solicită, privesc imobilul-clădire, care se află în patrimoniul acesteia în baza deciziei civile nr. 118/A/15.05.2012, pronunţate în apel de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2008 - hotărâre rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 289/2013 a ICCJ, pronunţată în recurs, litigiu în care s-a stabilit că pretenţia privitoare la teren "excede cadrului juridic obligaţional impus de hotărârea judecătorească prin care s-a determinat expres obiectul obligaţiei de vânzare impus pârâtei".

De altfel, prin decizia nr. 147 din 21 ianuarie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 36 din 14 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă - obiect al cererii de revizuire pendinte, instanţa supremă a constatat că în mod just Curtea de Apel a reţinut autoritatea de lucru judecat în raport de dosarul nr. x/2007, ce a avut ca obiect cererea A. S.R.L. de vânzare a activelor Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii S.A., precum şi în raport de dosarul nr. x/2016 (ulterior 5910/30/2016), ce a avut ca obiect cererea Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii S.A. de obligare a societăţii A. S.R.L. la plata unei sume de bani pentru lipsa de folosinţă a terenului de 659 m.p. ocupat de aceasta din urmă.

Sunt relevante în direcţia cercetată, argumentele instanţei supreme în sensul că, prin considerentele deciziei nr. 1226/8.04.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţate în dosarul nr. x/2007 ce viza o suprafaţă de teren mai mare, de 659 m.p. (din care însă face parte suprafaţa de teren de 455 m.p. solicitată în acţiunea pendinte), "s-a statuat cu titlu irevocabil între părţi că nici contractul de asociere în participaţiune şi nici cel de închiriere nu reglementează situaţia terenului pe care se află clădirea. Totodată, s-a dezlegat că noţiunea de activ disponibil nu poate fi interpretată extensiv, după cum procedase instanţa de apel, şi nu poate cuprinde alte elemente decât cel pe care prevederile legale le-au avut în vedere - lucrul închiriat sau adus în asociere", iar "problema existenţei unui drept de superficie asupra terenului aferent construcţiei deţinute de către reclamanta din prezenta cauză, fără a reprezenta un capăt de cerere al litigiului preexistent, a fost dezbătută în dosarul nr. x/2016".

Ca atare, se constată că actele jurisdicţionale anterioare (decizia nr. 1531/19 iunie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în dosar nr. x/2002, decizia nr. 103/2012 a ICCJ, pronunţată în dosar nr. x/2011 şi decizia nr. 1492/2012 la ICCJ, pronunţată în dosar nr. x/2011) nu sunt în măsură să opună deciziei a cărei revizuire se solicită o autoritate de lucru judecat în privinţa terenului aferent construcţiei deţinute de către revizuentă, pentru ca, în această manieră, să poată fi incidentă o eventuală contrarietate în raport cu dezlegările anterioare, intrate în sfera puterii de lucru judecat şi care, astfel, nu ar mai putea fi contrazise.

Soluţia este una firească, din moment ce acest aspect rezultă inclusiv din observarea obiectelor şi a soluţiilor pronunţate în pricinile anterioare, cu referire la deciziile invocate de către revizuentă.

Prin urmare, cum nu pot fi decelate dezlegări date în cele trei pricini anterioare, care să aibă legătură cu soluţionarea celui din urmă litigiu, deciziile pronunţate în acele dosare continuă să producă depline efecte juridice, nefiind anihilate ori contrazise, cu aceeaşi valoare a autorităţii de lucru judecat, de judecata ulterioară, finalizată cu decizia a cărei revizuire se solicită; astfel, Înalta Curte constată că lipseşte în cauză situaţia premisă ori raţiunea promovării căii extraordinare de atac a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, respectiv aceea a nevoii de restabilire a ordinii şi stabilităţii juridice (prin ipoteză afectate ca urmare a presupusei existenţe, în circuitul civil, a unor hotărâri judecătoreşti ce ar cuprinde dezlegări contrare şi care s-ar impune părţilor, deopotrivă, cu autoritate de lucru judecat).

În concluzie, din moment ce nu se verifică existenţa unei contrarietăţi între actele jurisdicţionale deduse judecăţii, în acord cu prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 36 din 14 februarie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 36 din 14 februarie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Societatea Naţională de Radiocumunicaţii S.A. prin Sucursala Direcţia Radiocomunicaţii Timişoara.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 iunie 2025.