Motion to annul transfer-denial order ruled inadmissible; prior order stands.

Şedinţa publică din data de 5 iunie 2025

Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Împotriva încheierii nr. 817 din 26 martie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2025, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare, susţinând în esenţă că soluţia de respingere a cererii sale de strămutare ca "fără obiect" este profund nelegală şi rezultatul unei situaţii procedurale create artificial şi abuziv de către instanţele inferioare.

Contestatorul a arătat că Înalta Curte a omis să efectueze o analiză temeinică a cererii de strămutare, ignorând obligaţia instanţelor inferioare de a suspenda judecarea cauzei până la soluţionarea cererii de strămutare, conform dispoziţiilor art. 145 din C. proc. civ.. Mai mult, contestatorul susţine că, prin respingerea formală a cererii de strămutare, Înalta Curte a încălcat drepturile sale fundamentale consacrate de art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţia României şi de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, respectiv dreptul la un proces echitabil şi dreptul la o instanţă imparţială.

În susţinerea contestaţiei în anulare, A. a invocat şi precedentul judiciar stabilit în dosarul nr. x/2024, unde o cerere de strămutare similară a fost admisă, într-un context identic de abţineri colective şi suspiciuni rezonabile de imparţialitate.

Astfel, contestatorul consideră că soluţia pronunţată de Înalta Curte reprezintă o încălcare gravă şi discriminatorie a principiului egalităţii în faţa legii, prevăzut de art. 16 din Constituţia României şi art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În concluzie, contestatorul solicită reanalizarea legalităţii procedurii urmate, subliniind necesitatea respectării garanţiilor procedurale prevăzute de lege şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie de imparţialitate şi echitate procedurală.

La termenul din şedinţa publică din 23 noiembrie 2023, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Având a soluţiona cu prioritate, în conformitate cu art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente de drept:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată exclusiv pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., texte ce sunt de strictă interpretare şi aplicare.

În ceea ce priveşte contestaţia în anulare de drept comun, dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că "hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Cu referire la contestaţia în anulare specială, art. 503 alin. (2) din C. proc. civ. dispune că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate atunci când:

"1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză."

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că, deşi contestatorul A. invocă formal dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., motivele indicate nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele expres prevăzute de legiuitor. Astfel, contestatorul reclamă faptul că instanţa de recurs nu a efectuat o analiză corespunzătoare a cererii sale de strămutare, invocând, în esenţă, că hotărârea atacată ar fi rezultatul unei aprecieri eronate şi a unei încălcări de drepturi garantate constituţional şi convenţional.

Or, potrivit jurisprudenţei constante şi clare a Înaltei Curţi, eroarea materială în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. presupune existenţa unor greşeli evidente, rezultate din omisiunea instanţei de a constata elemente materiale clar stabilite (spre exemplu: plata efectuată a unei taxe judiciare, existenţa unei procuri în dosar, respectarea termenului procedural dovedită prin plicul poştal etc.).

În speţă, contestatorul nu invocă o astfel de eroare materială evidentă, ci face referire exclusiv la pretinse greşeli în analiza şi interpretarea elementelor de fapt şi de drept, inclusiv în evaluarea imparţialităţii instanţelor implicate, chestiuni ce ţin de aprecierea instanţei şi nu pot fi remediate pe calea contestaţiei în anulare.

Înalta Curte reiterează faptul că prin intermediul contestaţiei în anulare nu se efectuează o reexaminare pe fond a raţionamentului logico-juridic al instanţei de recurs şi nici nu se realizează un control de legalitate suplimentar asupra deciziei atacate. Obiectul contestaţiei în anulare constă exclusiv în constatarea şi remedierea unor erori de procedură expres prevăzute de lege, nicidecum în reevaluarea situaţiei de fapt sau a interpretării date normelor juridice aplicabile.

De asemenea, motivele invocate de contestator conduc la inadmisibilitatea contestaţiei în anulare, deoarece contestaţia în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac limitată la remedierea unor erori procedurale strict determinate de lege. Criticile contestatorului se referă, în esenţă, la aprecierea şi interpretarea realizată de instanţa care a soluţionat cererea de strămutare, iar nu la existenţa vreunei erori materiale sau procedurale evidente, strict prevăzute de dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ.. Astfel, contestaţia în anulare nu poate servi ca mijloc de reevaluare a raţionamentului logico-juridic sau a interpretării situaţiei de fapt şi de drept adoptate de instanţă.

Prin urmare, constatând că motivele invocate de contestator nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 817 din 26 martie 2025 pronunţate în dosarul nr. x/2025.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., împotriva încheierii nr. 817 din data de 26 martie 2025 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2025.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 iunie 2025.