Appeal against judge's tort claim annulled for failure to state cassation grounds; lower decisions stand.

Şedinţa publică din data de 5 iunie 2025

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin sentinţa civilă nr. 501 din 11 aprilie 2024, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. împotriva pârâtului B.. A respins cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile, a formulat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 258 din 15 octombrie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 501 din 11 aprilie 2024, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu pârâtul B.. A respins cererea apelantului-reclamant având ca obiect cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei decizii, la data de 23 octombrie 2024, reclamantul a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei pe fond.

În susţinerea recursului, recurentul a invocat dispoziţiile art. 70, 72, 74-77, 252, 253, 427, 127, 129, 135, 178, 180, 1281 şi 1286 C. proc. civ., susţinând încălcarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, apreciind că instanţa nu a examinat şi nu a analizat în mod corespunzător toate motivele invocate, pronunţând astfel o hotărâre nelegală şi netemeinică.

De asemenea, a făcut referire la prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, subliniind obligaţia instanţei de a asigura un proces echitabil şi de a examina toate argumentele relevante prezentate în cursul judecăţii.

În şedinţa publică din 5 iunie 2025, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată din oficiu.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite şi va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Înalta Curte constată că, prin decizia civilă nr. 258 din 15 octombrie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 501 din 11 aprilie 2024, menţinând soluţia primei instanţe, întrucât nu a fost dovedită existenţa unei fapte ilicite imputabile pârâtului, judecătorului B., aptă să aducă atingere demnităţii, reputaţiei ori onoarei reclamantului. Solicitarea adresată reclamantului de a depune actele procesuale într-o formă lizibilă, tehnoredactată ori olografă clară, nu echivalează cu încălcarea libertăţii de exprimare şi nu aduce atingere reputaţiei ori onoarei. De asemenea, acţiunea nu putea fi îndreptată direct împotriva judecătorului pentru fapte îndeplinite în exercitarea funcţiei, cadrul procesual adecvat fiind acţiunea împotriva statului. În consecinţă, apelul a fost respins integral, inclusiv cererea privind cheltuielile de judecată.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că motivarea recursului presupune invocarea unor critici de nelegalitate care trebuie, pe de o parte, să privească soluţia atacată, iar, pe de altă parte, să se circumscrie motivelor de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Se constată că memoriul de recurs nu respectă aceste exigenţe legale, întrucât recurentul-reclamant nu formulează nicio critică care să privească soluţia instanţei de apel şi/sau raţionamentul juridic ce a stat la baza pronunţării acesteia.

Analizând criticile formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că invocarea dispoziţiilor articolelor 70, 72, 74-77, 252, 253, 427, 127, 129, 135, 178, 180, 1281 şi 1286 din C. proc. civ., precum şi invocarea încălcării principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare şi a dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, nu se circumscriu niciunuia dintre motivele limitativ enumerate în cuprinsul art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Simpla enumerare a unor articole din C. proc. civ. şi a unor principii generale, fără indicarea concretă şi clară a modalităţii în care instanţa de apel ar fi încălcat sau aplicat greşit normele respective, nu poate constitui o veritabilă critică de nelegalitate susceptibilă să determine reformarea deciziei atacate în recurs.

Mai mult, recurentul nu identifică în mod explicit care dintre cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. ar fi incidente în speţă, rezumându-se la exprimarea unei nemulţumiri generale referitoare la modul în care instanţa de apel a analizat argumentele sale, aspect care ţine exclusiv de aprecierea probelor şi de temeinicia hotărârii, ceea ce excede competenţei instanţei de recurs.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentului, astfel cum au fost formulate, nu pot fi încadrate în niciuna dintre ipotezele de casare strict şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi, drept urmare, nu pot conduce la casarea hotărârii atacate.

În consecinţă, criticile formulate se vădesc inadmisibile din perspectiva exigenţelor legale privind motivarea recursului.

O atare atitudine procesuală a recurentului-reclamant ignoră faptul că, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, nu pot fi invocate orice fel de nemulţumiri, ci doar acelea care privesc decizia recurată şi care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

În absenţa unor argumente care să reflecte critici ale deciziei recurate, instanţa de recurs nu poate decela aspectele de nelegalitate pe care partea urmăreşte a le invoca şi dacă acestea se circumscriu motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., context în care intervine sancţiunea nulităţii recursului, potrivit dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii, invocată din oficiu, şi va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 258/A din 15 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 iunie 2025.