Recusal challenge for unstamped filing: cassation annulled for failure to formulate valid illegality grounds

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2025

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Hotărârea atacată:

Prin încheierea nr. 96 din 23 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a fost anulată, ca netimbrată, cererea de recuzare a doamnei judecător A., formulată de petentul B..

2. Recursul exercitat în cauză:

Împotriva acestei încheieri, petentul B. a declarat recurs, indicând dispoziţiile art. 53 şi art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

După redarea unor împrejurări legate de fondul litigiului, recurentul-petent a arătat că cererea de recuzare a fost greşit respinsă, la fel cum greşit respinsă a fost şi recuzarea preşedintelui C4CIV din primăvara 2024, preşedintele care este tocmai judecătorul recuzat în cauză, motivul fiind acelaşi, la dosar existând chitanţă de 100 RON, în original .

Făcând trimitere la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurentul a arătat că revine Înaltei Curţi competenţa de soluţionare a chestiunilor de drept, cum soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate este a Curţii Constituţionale.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, fiind anulate abuziv cererea de recuzare ce avea anexată chitanţa de 100 RON.

Indicând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a precizat că au fost încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, deoarece a fost citat electronic în data de 19 septembrie 2024 pentru 23 septembrie 2024 pentru a depune chitanţa de achitare a taxei judiciar de timbru în original.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a reluat aspectele legate de achitarea taxei de timbru, respectiv a sumei de 100 RON ataşată cererii trimise electronic.

În finalul cererii de recurs a redat prevederile mai multor texte din Legea nr. 196/2018, expunându-şi nemulţumirile în legătură cu neconstituţionalitatea acestor prevederilor şi asupra unor aspecte ce ţin de fondul litigiului.

3. Apărările formulate în cauză:

La dosar nu a fost depusă întâmpinare.

4. Cererea de conexare:

La 26 aprilie 2025 recurentul-petent a transmis prin e-mail cerere de conexare a dosarelor nr. x înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Asupra cererii de conexare, se constată următoarele:

În cauză, recurentul-petent B. a solicitat conexarea, la dosarul nr. x/2022, a dosarului nr. x/2022, având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii nr. 74 din 27 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, prin care s-a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de acelaşi petent la 16 mai 2024, respectiv a dosarului nr. x/2023, având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 672 din 24 octombrie 2024 CA Craiova, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva unei încheieri prin care Tribunalul Gorj a respins cererea de recuzare.

Potrivit dispoziţiilor art. 139 alin. (1) C. proc. civ., "pentru asigurarea unei bune judecăţi, în primă instanţă este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură."

Printre condiţiile conexării ce se desprind chiar textul legal anterior redat, este şi aceea a existenţei a două ori mai multe procese între aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi, sub condiţia ca respectivele acţiuni să fie caracterizate printr-o strânsă legătură în ceea ce priveşte cauza şi obiectul acestora.

Strânsa legătură prevăzută de normele de procedură nu poate fi apreciată ca fiind îndeplinită prin faptul că aceeaşi parte formulează cereri de recuzare distincte, vizând membri diferiţi din completul de judecată, cereri soluţionate prin încheieri pronunţate la date diferite, supuse căii de atac a recursului, în termenele şi condiţiile prevăzute de lege.

Tocmai pentru a evidenţia unicitatea fiecărei cereri de recuzare, Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti a prevăzut posibilitatea creării unor dosare asociate, partea interesată având posibilitatea de a ataca, în mod separat, soluţia pronunţată în fiecare dintre aceste cauze.

Aşadar, faptul că recurentul-petent B. a înţeles să exercite calea de atac a recursului împotriva unor hotărâri distincte (două încheieri şi o decizie), prin care au fost soluţionate cereri de recuzare formulate împotriva unor judecători diferiţi, nu justifică dispunerea măsurii procedurale a conexării acestor cauze în faţa instanţei de recurs.

Pentru considerente expuse, cererea de conexare formulată de recurentul-petent B. urmează a fi respinsă.

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară faţă de prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Rezultă, aşadar, din conţinutul acestor prevederi, că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca motivele formulate să fie subsumabile cazurilor de casare expres şi limitativ reglementate de lege. În măsura în care aspectele învederate în cererea de recurs nu se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac este sancţionată cu nulitatea.

Aceasta întrucât motivarea recursului presupune nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci şi expunerea criticilor care, din punct de vedere legal, să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres reglementate potrivit dispoziţiilor menţionate anterior.

Analizând cererea de recurs depusă de recurentul-petent B., Înalta Curte constată că aspectele evidenţiate, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a unei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să se circumscrie ipotezelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la considerentele hotărârii atacate, pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Recurentul a supus recursului încheierea nr. 96 din 23 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin care a fost anulată, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată împotriva unuia dintre membrii completului de judecată din apel.

Memoriul de recurs prezintă, în mare măsură, susţineri cu caracter teoretic, general, ce fac ample trimiteri la fondul litigiului, aspecte care nu constituie motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac.

Recurentul nu a realizat o argumentare juridică susceptibilă de încadrare în drept şi aptă de cenzură de legalitate, ci s-a limitat doar la a reproşa faptul că instanţa i-a pus în vedere să depună, cu puţin timp înaintea termenului de soluţionare a cererii de recuzare, dovada în original a achitării taxei judiciare de timbrul, reiterând contextul factual al cauzei, asupra căruia solicită o altă dezlegare.

Această manieră de formulare a criticilor nu este aptă să răspundă cerinţelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., partea nereuşind să formuleze veritabile critici de nelegalitate a dezlegărilor instanţei de apel de natură a forma obiectul analizei instanţei de recurs.

Procedând astfel, nu este posibilă conturarea limitelor de exercitare a controlului judiciar din prezenta etapă procesuală, circumscris strict aspectelor de nelegalitate, aceasta întrucât, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de recurs verifică doar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Faptul că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de recuzare a pus în vedere petentului să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de recuzare formulate, cu puţin timp înaintea termenului de soluţionare, nu relevă vreun aspect de nelegalitate, având în vedere dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2031 ce prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege", dovada achitării taxei impunându-se a fi alăturată cererilor adresate instanţelor încă de la momentul înregistrării acestora.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3, pct. 4, pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, deşi recurentul le-a indicat în cuprinsul cererii de recurs, în dezvoltarea acestora nu au fost aduse critici de natură a fi încadrate în vreunul din motivele de recurs expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci a fost expusă o succesiune de afirmaţii nestructurate din punct de vedere juridic, fără relevanţă în raport cu soluţia de anulare ca netimbrată a cererii de recuzare.

O atare atitudine procesuală nesocoteşte limitele în cadrul cărora are loc judecata în faţa instanţei de recurs, al cărei obiect este determinat strict de cercetarea conformităţii cu regulile legale a hotărârii atacate, spre deosebire de calea devolutivă de atac, care presupune o nouă judecată atât în fapt, cât şi în drept. Exigenţele procedurale determinate de motivele de casare invocate de recurent impuneau expunerea considerentelor pentru care încheierea pronunţată de curtea de apel în soluţionarea cererii de recuzare este apreciată de recurent ca fiind nelegală, fără a avea relevanţă situaţia factuală reţinută pentru soluţionarea fondului litigiului.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs verifică, pe baza unor critici circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Drept urmare, această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligaţie care revine, sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Cum susţinerile recurentului-petent nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, aşa cum deja s-a menţionat, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, în condiţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de conexare formulată de recurentul-petent B..

Anulează recursul declarat de petentul B. împotriva încheierii nr. 96 din 23 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 iunie 2025.