Cassation inadmissible for re-litigating factual findings of ingratitude in donation revocation

Şedinţa publică din data de 28 mai 2025

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti în data de 30.06.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat să se dispună: revocarea contractului de donaţie autentificat sub nr. x din data de 07.10.2020 de BIN C. din Bucureşti, având ca obiect apartamentul nr. x din Bucureşti, strada x nr. 23, cu număr cadastral x, înscris în Cartea funciară nr. x a Mun. Bucureşti, pentru cauza de ingratitudine prevăzută de art. 1.023 lit. b) C. civ. repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de donaţie în sensul restituirii bunului donat, conform prevederilor art. 1029 C. civ. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1022 din 22 septembrie 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., ca neîntemeiată, şi a obligat reclamanta să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în sumă de 2800 RON, reprezentând onorariu de avocat.

3. Decizia pronunţată în apel

Prin decizia nr. 554A din 15 mai 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul declarat apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 1022/22.09.2023 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2022, ca nefondat, şi a obligat apelanta-reclamantă la 3000 RON cheltuieli de judecată în apel către intimatul-pârât.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 554A din 15 mai 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a formulat recurs reclamanta A., ce a fost înregistrat pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin cererea de recurs formulată, şi întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în principal, instanţei de apel care a pronunţat hotărârea atacată, în vederea reaprecierii şi readministrării probatoriului iar, în subsidiar, la o altă instanţă de acelaşi grad.

După expunerea situaţiei de fapt din dosar, arată recurenta că instanţa de apel a apreciat greşit gravitatea faptelor pârâtului, considerând că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă săvârşirea de cruzimi de către intimat la adresa acesteia, în ciuda faptului că ambele instanţe ale fondului au definit faptele de cruzime ca fiind reprezentate de un comportament lipsit de milă, şi care provoacă victimei suferinţe fizice şi psihice de o intensitate ridicată.

Consideră recurenta că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 1023 lit. b) din C. civ., şi că nu pot fi decelate motive de ingratitudine din partea intimatului faţă de aceasta, cu toate că aceste motive au existat şi au fost dovedite.

Mai susţine recurenta că instanţa ar fi încălcat şi dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., atunci când a reţinut, în mod eronat, că intimatul a luat legătura cu aceasta şi a încercat să îi ofere sprijin material, aspect ce nu a fost probat prin alte mijloace de probă, distinct de luarea declaraţiei martorei D., a cărei depoziţie nu ar fi fost lămuritoare. Susţine că instanţa trebuia să stăruiască prin orice mijloace legale pentru aflarea adevărului, iar nu să se limiteze la probatoriul administrat în faţa primei instanţe a fondului.

Conchizând, pretinde reinterpretarea comportamentului intimatului ca fiind un act de cruzime, nepăsarea, lipsa de compasiune şi de milă a acestuia la adresa sa neputând fi calificate de o altă manieră.

5. Apărările formulate în cauză

În data de 16 ianuarie 2025, cu respectarea termenului legal, intimatul din prezenta cauză a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei în data de 29 ianuarie 2025, fiind formulat răspuns la aceasta la 08 februarie 2025.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul declarat de recurenta A., în raport cu posibilitatea încadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., verificare care este prioritară, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că părţile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situaţiei de fapt.

Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanţele de fond, în timp ce instanţa de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că nu rejudecă tot dosarul, ci verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanţa de apel, normele de drept procesual şi/sau de drept material situaţiei de fapt deja stabilite.

Scopul recursului transcede interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent şi unitar, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii materiale şi/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele şi le poate aprecia (în primă instanţă) sau, după caz, reaprecia şi completa (în apel).

În acest context, nu se poate pretinde instanţei de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanţă de fond, în mod vădit contrar rolului şi funcţiilor căii extraordinare de atac a recursului.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, verificând cererea de recurs, deşi criticile formulate au fost subsumate de către recurentă pct. 8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., totuşi se constată că acesta a fost invocat doar formal, din moment ce nu au fost învederate argumente prin care să se demonstreze că decizia recurată a fost pronunţată în urma interpretării şi/sau aplicării greşite a normelor de drept material.

Dimpotrivă, argumentele invocate în memoriul de recurs privesc exclusiv temeinicia deciziei civile recurate, iar nu nelegalitatea acesteia, din moment ce recurenta susţine că instanţa de apel a interpretat greşit probatoriul administrat în cauză, solicitând să se constate în legătură cu faptele şi atitudinea intimatului, că acestea corespund unor acte de cruzime.

Or, în ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia instanţa de apel ar fi apreciat eronat că solicitarea de evacuare din apartamentul ce face obiectul contractului de donaţie a cărui anulare se pretinde, formulată de către intimat, a fost realizată în scop de protecţie, iar nu pentru a-i produce suferinţe fizice sau psihice recurentei, distinct de faptul că reprezintă o critică de netemeinicie, care nu poate fi supusă controlului în calea extraordinară de atac a recursului, curtea de apel a răspuns deja acestei apărări, apreciind că o atare atitudine nu poate fi calificată drept act de cruzime în sensul art. 1023 lit. b) din C. civ.

Astfel, curtea de apel a menţionat şi faptul că respectiva evacuare din imobilul donat a survenit ca urmare a violenţelor exercitate de către recurentă asuprea intimatului, iar nu invers, aspect care reiese din cuprinsul sentinţei civile nr. 7252 din 03.06.2022, pronunţate de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, prin care a fost admisă cererea de emitere a ordinului de protecţie formulată de intimatul din prezenta cauză împotriva mamei sale.

Mai mult, a constatat curtea de apel că nu se poate reţine nici o indiferenţă totală a intimatului faţă de situaţia mamei sale, acesta încercând să-i ofere sprijin material, sume de bani pentru cumpărarea de alimente, astfel cum reiese din probatoriul administrat în dosar.

În ceea ce priveşte susţinerea din recurs în sensul lipsei de stăruinţă a instanţei de apel în aflarea adevărului, prin aceea că nu a dispus completarea probatoriului şi cu alte mijloace de probă, dând valenţă doar celor relatate de martora D., Înalta Curte reţine că sarcina solicitării de refacere ori de completare a probatoriului revine părţilor din dosar, în conformitate cu prevederile art. 249 din C. proc. civ.. Or, astfel cu reiese din practicaua deciziei atacate, recurenta nu a solicitat administrarea altor probe noi în apel, sens în care lipsa dovedirii celor afirmate în proces îi este imputabilă chiar acesteia.

Faţă de acestea, Înalta Curte, constată că indicarea formală a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu poate avea nicio relevanţă, în condiţiile în care recurenta, prin modul de formulare al recursului, tinde la reinterpretarea probatoriului, invocând doar critici prin care urmăreşte, în realitate, ca instanţa de recurs să reanalizeze mijloacele de probă administrate şi să reevalueze situaţia de fapt, ce a fost stabilită în mod definitiv de către instanţele fondului.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

Ca atare, cum criticile formulate de recurentă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei nulităţii recursului, precum şi efectele pe care aceasta le produce, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de instanţă din oficiu, şi va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 554A din 15 mai 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Cât priveşte solicitarea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, aceasta urmează a fi respinsă, având în vedere că la dosar nu a fost depusă dovada calităţii de reprezentant a doamnei avocat E., ce trebuia realizată inclusiv pentru reprezentarea părţii în faţa instanţei de recurs, precum şi faptul că dovezile de achitare a onorariului de avocat de către intimat nu au fost depuse la dosar anterior închiderii dezbaterilor, cu respectarea prevederilor art. 394 alin. (3) C. proc. civ.. Astfel cum reiese din dovada de transmiterii e-mailului, aflată la dosar, înscrisurile ce atestă achitarea onorariului de avocat au fost transmise instanţei la ora 17:07, după finalizarea şedinţei de judecată şi rămânerea în pronunţare asupra cauzei, sens în care nu mai puteau fi avute în vedere la deliberări.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 554A din 15 mai 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimatul-pârât B..

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.