Cassation appeal annulled for missing stamp duty, filing delay, and failure to state cassation grounds

Şedinţa publică din data de 14 mai 2025

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin acţiunea înregistrată la data de 17 martie 2022, sub nr. x/2022 pe rolul Judecătoriei Strehaia, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., pentru obligaţie de a face şi pretenţii.

Prin încheierea de şedinţă din 10.06.2022, reclamantul a precizat că solicită pretenţii în cuantum de 3000 RON pentru lipsa de folosinţă a terenului primit în arendă, pentru care a formulat cerere de acordare ajutor public judiciar.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Strehaia

Prin sentinţa civilă nr. 832 din 21 octombrie 2022, pronunţată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C., invocată de acesta prin întâmpinare.

A fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă precizată la data de 13 mai 2022 de reclamantul A., având ca obiect obligaţie de a face şi pretenţii, iar ajutorul public judiciar în cuantum de 215 RON acordat reclamantului prin încheierea de şedinţă din data de 23.09.2022 a rămas în sarcina statului.

3. Decizia pronunţată de Tribunalul Mehedinţi

Prin decizia civilă nr. 152/A din 13 martie 2023, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. x/2022, a fost respins apelul formulat de apelantul reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 832/21.10.2022, pronunţată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimatul pârât C., având ca obiect obligaţie de a face.

4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova

Prin încheierea de şedinţă din 23 ianuarie 2024, Curtea de Apel Craiova a suspendat judecarea recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere lipsa nejustificată a părţilor, precum şi faptul că niciuna dintre părţile care aveau calitate procesuală în prezentul litigiu nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin decizia nr. 701 din 05 noiembrie 2024, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a constatat perimată judecata recursului formulat de recurentul reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 152/A/13.03.2023, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. x/2022.

5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 701 din 05 noiembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A., prin care invocă aspecte de fapt din dosar.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport cu excepţiile procesuale invocate, Înalta Curte constată următoarele:

II.1. Cu privire la excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, invocată de instanţă, din oficiu.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (...) pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

De asemenea, art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează în sensul că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de aceasta şi de a transmite dovada achitării taxei în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speţă, prin rezoluţia din 09 decembrie 2024, de verificare şi regularizare a cererii de recurs, instanţa a stabilit în sarcina recurentului obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. De asemenea, prin aceeaşi rezoluţie, recurentului i s-a adus la cunoştinţă faptul că are posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, sau cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013.

Obligaţia privind achitarea taxei judiciare de timbru a fost comunicată recurentului, în data de 16 decembrie 2024, prin intermediul adresei emise în data de 11 decembrie 2024, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosar.

Recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru şi nici nu a formulat cerere de ajutor public judiciar, ori cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Întrucât recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanţă, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, coroborate cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este legal timbrat, astfel încât se impune sancţiunea anulării acestuia.

II. 2. Cu privire la excepţia tardivităţii, invocată de instanţă, din oficiu.

Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, având în vedere că se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

În speţă, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 701 a fost pronunţată în data de 05 noiembrie 2024, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului, iar calea de atac a fost înregistrată la Curtea de Apel Craiova în data de 18 noiembrie 2024, astfel cum reiese din dovada aflată la dosarul Înaltei Curţi. Or, raportat la datele menţionate, recursul a fost declarat cu depăşirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., calculat potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care s-a împlinit la 11 noiembrie 2024.

În cauza de faţă, se constată şi faptul că recurentul nu a invocat intervenită nicio împrejurare, temeinic justificată, care să îl fi pus în imposibilitate obiectivă pentru exercitarea căii de atac în termenul legal şi nici nu a formulat o cerere de repunere în termenul de exercitare a recursului.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Întrucât recursul pendinte a fost formulat cu nerespectarea termenului legal impus de dispoziţiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este declarat tardiv, astfel încât se impune sancţiunea anulării acestuia, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

II. 3. Cu privire la excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare, invocată de instanţă, din oficiu.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază acesta şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia nr. 701 din 05 noiembrie 2024, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a admis excepţia perimării şi a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 152/A/13.03.2023, pronunţate de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. x/2022.

Prin cererea de recurs, recurentul a reiterat motivele pentru care a învestit instanţa cu acţiunea ce face obiectul prezentului dosar.

Astfel, recurentul a făcut referire la situaţia de fapt a litigiului, fără a se raporta la soluţia de perimare pronunţată în cauză de curtea de apel.

Înalta Curte reţine, în acest sens, că recurentul nu a făcut trimitere la considerentele Curţii de Apel Craiova, la modalitatea în care a fost aplicată instituţia perimării recursului, şi nici nu a indicat vreo normă de drept încălcată de curtea de apel, ce ar putea atrage, prin ipoteză, casarea deciziei recurate.

Ca atare, invocarea de către recurent a unor aspecte de netemeinicie ale litigiului, care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, şi fără avea legătură cu raţionamentul curţii de apel, nu poate conduce la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecăţii.

Drept urmare, având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Având în vedere aceste excepţii, precum şi efectele pe care acestea le produc, aplicând art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite, ca fiind prioritară, excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare.

Pentru toate aceste considerente, făcând aplicarea art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 701/2024 din 05 noiembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 701/2024 din 05 noiembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.