Criminal sentence suspension: failure to prove special circumstances with grave consequences for imprisonment execution

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința nr. 626 din 11 mai 2004, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul M.L. cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În motivarea cererii sale, întemeiată pe dispozițiile art. 455 C. proc. pen., raportate la art. 453 alin. (1) lit. c) din același cod, condamnatul a menționat că se află în executarea unei pedepse rezultante de 4 ani închisoare cu consecințe materiale grave pentru el, întrucât imobilul proprietate personală se află într-o stare de degradare avansată, fiind folosit în mod abuziv de către chiriași.

În cauză s-au dispus și efectuat două anchete sociale: una la adresa indicată de inculpat, și anume str. Căderea Bastiliei și una la domiciliul condamnatului în comuna Aninoasa, județul Dâmbovița.

Din relațiile comunicate, rezultă că la adresa din str. Căderea Bastiliei nu locuiește familia condamnatului, în imobil funcționând de mai mulți ani o secție a I.P.B., iar în comuna Aninoasa, locuiesc părinții condamnatului, pensionari, care au probleme grave de sănătate, dar se întrețin cu pensiile pe care le au (3.200.000 lei împreună lunar).

M.L. are doi copii minori, care locuiesc împreună cu mama lor, V.E., concubina inculpatului, profesoară de limba și literatura română, în comuna Bălțești (lângă Ploiești).

În raport cu datele menționate, instanța a constatat că nu se poate reține existența unor împrejurări speciale, în sensul legii „pentru a conduce la concluzia necesității întreruperii executării pedepsei”.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 449 din 15 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul M.L., care a criticat sentința primei instanțe pentru netemeinicie, cu referire la problemele grave cu care se confruntă familia sa, apreciind că „problemele invocate de petent nu pot fi rezolvate într-un timp relativ scurt (de maxim 3 luni, cât prevede legea), iar acestea erau preexistente încarcerării petentului”.

În termen legal, cu invocarea aceluiași caz de netemeinicie, condamnatul a declarat recurs, solicitând ca, prin admiterea acestuia și casarea hotărârilor, să se dispună întreruperea executării pedepsei rezultante de 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și trafic de influență.

Examinând hotărârile atacate în raport de cazul de casare invocat, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.

În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., la care fa trimitere cele ale art. 455 din același cod, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă „când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează”. În acest caz, executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni și numai o singură dată.

Revenind la cauză se constată, din datele puse la dispoziția instanței că nu rezultă în mod clar problemele pe care le-ar ridica pentru condamnat, imobilul din str. Căderea Bastiliei, ocupat de o instituție, așa cum nici din examinarea condițiilor în care trăiește familia sa nu rezultă niște împrejurări speciale, în sensul legii penale, care să genereze consecințele grave pentru condamnat dacă continuă să-și execute pedeapsa.

Așa fiind, instanțele nu au comis „o eroare gravă de fapt”, în aprecierea situației reale în care se află familia condamnatului, aceasta rezultând din probele complet analizate și just apreciate.

În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând neîndeplinite cerințele cazului de recurs invocat, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.L. și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.L. împotriva deciziei penale nr. 449 din 15 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 din același cod, obligă condamnatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2004.