Solidary liability of co-organizers for copyright licensing fees in public musical performances

Şedinţa publică din data de 13 mai 2025

ÎNALTA CURTE, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanta UCMR-ADA - Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor a solicitat ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtei Societatea Română de Televiziune la plata: sumei de 24.000 RON si a TVA-ului aferent în sumă de 4.560 RON, reprezentând daune egale cu valoarea triplului remuneraţiilor legale, estimate provizoriu, sumă datorată de pârâtă cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului denumit "Eurovision 2018" desfăşurat la Focşani în data de 21 ianuarie 2018, fără să fi încheiat în prealabil autorizaţie licenţă neexclusivă cu UCMR-ADA;

În subsidiar, obligarea pârâtei la plata: 1.1 sumei de 8.000 RON si TVA aferent de 1.520 RON, sumă datorată cu titlu de remuneraţii reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului denumit "Eurovision 2018", desfăşurat la Focşani în data de 21 ianuarie 2018; 1.2 sumei de 512 RON reprezentând penalităţi de întârziere datorate de pârâtă pentru întârzierea plăţii remuneraţiilor în cuantum de 8.000 RON prevăzute la capătul 1.1 al cererii de chemare în judecată, penalităţi calculate până la data de 10.05.2018; 1.3 la plata penalităţilor de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere a plăţii remuneraţiei în cuantum de 8.000 RON şi a TVA-ului aferent de 1.520 RON, începând cu data de 11.05.2018 şi până la plata efectivă a acestor sume; 2. la plata sumei de 22.800 RON si a TVA-ului aferent în sumă de 3.432 RON, reprezentând daune egale cu valoarea triplului remuneraţiilor legale, estimată provizoriu, sumă datorată de pârâtă cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului denumit "Eurovision 2018", desfăşurat la Timişoara în data de 28 ianuarie 2018, fără să fi încheiat în prealabil autorizaţie licenţă neexclusivă cu UCMR-ADA;

În subsidiar, obligarea pârâtei la plata: 2.1 sumei de 7.600 RON si TVA aferent de 1.444 RON, sumă datorată cu titlu de remuneraţii reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului denumit "Eurovision 2018", desfăşurat la Timişoara în data de 28 ianuarie 2018; 2.2 sumei de 433,20 RON reprezentând penalităţi de întârziere datorate de pârâtă pentru întârzierea plăţii remuneraţiilor în cuantum de 7.600 RON prevăzute la capătul 2.1 al cererii de chemare în judecată, penalităţi calculate până la data de 10.05.2018; 2.3 la plata penalităţilor de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere a plăţii remuneraţiei în cuantum de 7.600 RON şi a TVA-ului aferent de 1.444 RON, începând cu data de 11.05.2018 şi până la plata efectivă a acestor sume; 3. la plata sumei de 16.800 RON si a TVA-ului aferent în sumă de 3.192 RON, reprezentând daune egale cu valoarea triplului remuneraţiilor legale, estimată provizoriu, sumă datorată de pârâtă cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului denumit "Eurovision 2018", desfăşurat la Craiova în data de 04 februarie 2018, fără să fi încheiat în prealabil autorizaţie licenţă neexclusivă cu UCMR-ADA;

În subsidiar, obligarea pârâtei la plata: 3.1 sumei de 5.600 RON si TVA aferent de 1.064 RON, sumă datorată cu titlu de remuneraţii reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului denumit "Eurovision 2018", desfăşurat la Craiova în data de 04 februarie 2018; 3.2 sumei de 280 RON reprezentând penalităţi de întârziere datorate de pârâtă pentru întârzierea plăţii remuneraţiilor în cuantum de 5.600 RON prevăzute la capătul 3.1 al cererii de chemare în judecată, penalităţi calculate până la data de 10.05.2018; 3.3 la plata penalităţilor de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere a plăţii remuneraţiei în cuantum de 5.600 RON şi a TVA-ului aferent de 1.064 RON, începând cu data de 11.05.2018 şi până la plata efectivă a acestor sume; 4. la plata sumei de 18.720 RON şi a TVA-ului aferent în sumă de 3.556,80 RON, reprezentând daune egale cu valoarea triplului remuneraţiilor legale, estimată provizoriu, sumă datorată de pârâtă cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului denumit "Eurovision 2018", desfăşurat la Turda în data de 11 februarie 2018, fără să fi încheiat în prealabil autorizaţie licenţă neexclusiva cu UCMR-ADA;

În subsidiar, obligarea pârâtei la plata: 4.1 sumei de 6.240 RON si TVA aferent de 1.185,60 RON, datorată cu titlu de remuneraţii reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului denumit "Eurovision 2018" desfăşurat la Turda în data de 11 februarie 2018; 4.2 sumei de 268,32 RON reprezentând penalităţi de întârziere datorate de pârâtă pentru întârzierea plăţii remuneraţiilor în cuantum de 6.240 RON prevăzute la capătul 4.1 al cererii de chemare în judecată, penalităţi calculate până la data de 10.05.2018; 4.3 la plata penalităţilor de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere a plăţii remuneraţiei în cuantum de 6.240 RON şi a TVA-ului aferent de 1.185,60 RON, începând cu data de 11.05.2018 şi până la plata efectivă a acestor sume; 5. la plata sumei de 11.160 RON şi a TVA-ului aferent în sumă de 2.120,40 RON, sumă reprezentând daune egale cu valoarea triplului remuneraţiilor legale, estimată provizoriu, sumă datorată de pârâtă cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului denumit "Eurovision 2018", desfăşurat la Sighişoara în data de 11 februarie 2018, fără să fi încheiat în prealabil autorizaţie licenţă neexclusivă cu UCMR-ADA;

În subsidiar, obligarea pârâtei la plata: 5.1 sumei de 3.720 RON si TVA aferent de 706,80 RON, datorată cu titlu de remuneraţii reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului denumit "Eurovision 2018", desfăşurat la Focşani în data de 21 ianuarie 2018; 5.2. sumei de 133,92 RON reprezentând penalităţi de întârziere datorate de pârâtă pentru întârzierea plăţii remuneraţiilor în cuantum de 3.720 RON prevăzute la capătul 5.1 al cererii de chemare în judecată, penalităţi calculate până la data de 10.05.2018; 5.3 la plata penalităţilor de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere a plăţii remuneraţiei în cuantum de 3.720 RON şi a TVA-ului aferent de 706,80 RON, începând cu data de 11.05.2018 şi până la plata efectivă a acestor sume; 6. la plata sumei de 120.000 RON şi a TVA-ului aferent în sumă de 22.800 RON, suma reprezentând daune egale cu valoarea triplului remuneraţiilor legale, estimată provizoriu, sumă datorată de pârâtă cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului denumit "Eurovision 2018", desfăşurat la Bucureşti la Sala Polivalenta în data de 25 februarie 2018, fără să fi încheiat în prealabil autorizaţie licenţă neexclusivă cu UCMR-ADA;

În subsidiar, obligarea pârâtei la plata: 6.1 sumei de 40.000 RON si TVA aferent de 7.600 RON, datorată cu titlu de remuneraţii reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului denumit "Eurovision 2018", desfăşurat la Bucureşti la Sala Polivalenta în data de 25 februarie 2018; 6.2 sumei de 1.160 RON reprezentând penalităţi de întârziere datorate de pârâtă pentru întârzierea plăţii remuneraţiilor în cuantum de 40.000 RON prevăzute la capătul 6.1 al cererii de chemare în judecată, penalităţi calculate până la data de 10.05.2018; 6.3 la plata penalităţilor de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere a plăţii remuneraţiei în cuantum de 40.000 RON şi a TVA-ului aferent de 7.600 RON, începând cu data de 11.05.2018 şi până la plata efectivă a acestor sume.

Pârâta Societatea Română de Televiziune a formulat cerere de chemare în garanţie a autorităţilor cu care a realizat programele TV, respectiv: Teatrul Municipal Focşani, Casa de Cultura a Municipiului Timisoara, Centrul de Cultura si Arta al Judeţului Timiş, Municipiul Turda, Municipiul Sighişoara, ARCUB-Centrul Cultural at Municipiului Bucureşti solicitând obligarea obligarea celor chemaţi în garanţie la plata sumelor solicitate de UCMR -ADA în acţiunea principală.

În drept, cererea de chemare în garanţie a fost formulată în baza dispoziţiilor art. 72-74 C. proc. civ., prevederile Legii nr. 8/1996, Legii nr. 41/1994, Decizia nr. 189 din 3 mai 2010.

Prin sentinţa civilă nr. 329 din 03 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucuresti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2018, s-a luat act de tranzacţia încheiată de reclamanta UCMR -ADA, Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor şi pârâta Societatea Română de Televiziune şi a fost consfinţită învoiala părţilor conform Contractului de Tranzacţie Judiciară UCMR-ADA nr. 32/24.11.2020.

A fost disjunsă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti, secţia a III-a civilă sub nr. de dosar x/2021

I.2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 1799 din 24 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins cererea de chemare în garanţie formulată de reclamanta Societatea Română de Televiziune în contradictoriu cu pârâţii Teatrul Municipal Focşani, Casa de Cultură a Municipiului Timişoara, Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Timiş, Municipiul Craiova prin Consiliul Local Craiova, Municipiul Sighişoara, Municipiul Turda, ARCUB - Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti, ca neîntemeiată.

I.3. Decizia pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 242A din 28 februarie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă Societatea Română de Televiziune împotriva sentinţei civile nr. 1799/24.11.2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

A obligat apelanta la plata către intimată a sumei de 5.950 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel către intimata ARCUB - Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 242A din 28 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta Societatea Română de Televiziune.

II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 30 mai 2024 şi repartizat aleatoriu completului filtru nr. 2, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

Prin rezoluţia din data de 04 iunie 2024 s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., stabilind în cadrul verificărilor că cererea de recurs îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c)-e) C. proc. civ. iar în ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) al aceluiaşi articol, s-a constatat că recurenta-reclamantă a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.. Prin aceeaşi rezoluţie s-a constatat că recurenta-reclamantă este scutită de obligaţia achitării taxei judiciare de timbru, în temeiul dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

II.2. Motivele de recurs

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de apel, invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Subsumat primului motiv de recurs, a arătat că decizia atacată cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei, aspect ce ar atrage casarea hotărârii, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, a arătat recurenta că, deşi în considerentele deciziei, la pagina 13, instanţa de apel a reţinut faptul că intimaţii chemaţi în garanţie "aveau calitatea de coorganizatori ai spectacolelor menţionate (spectacolele Eurovision 2018)" conform dispoziţiilor art. 21 din Decizia nr. 189 din 3 mai 2010 având ca obiect forma finală a Metodologiei privind remuneraţiile pentru comunicarea publică a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestări artistice, modificată prin Decizia ORDA nr. 203/2011, în contradicţie cu această motivare şi implicit în contradicţie cu norma legală amintită mai sus, a respins acţiunea formulată de SRTv, susţinând că "obligaţia a fost asumată de către SRTv".

Totodată, se susţine că, în mod eronat şi străin de prezenta cauză instanţa de apel a motivat respingerea apelului formulat întrucât "apelanta a încheiat contracte cu chematele în garanţie, acestea devenind coorganizatori al spectacolelor menţionate, însă obligaţia de obţinere a autorizaţiilor prevăzute de lege pentru radiodifuzarea şi comunicarea publică a operelor muzicale a fost asumată de către apelanta SRTv".

Susţine recurenta că instanţa de apel a motivat hotărârea din eroare pe dispoziţiile legale privind dreptul de radiodifuzare, susţinând că SRTv avea obligaţia legală de a obţine autorizaţii de la organismele de gestiune colectivă privind radiodifuzarea, deşi obiectul cererii de chemare în garanţie îl constituie plata remuneraţiilor aferente dreptului de comunicare publică.

În aceeaşi manieră, faţă de concluziile acesteia din pag. 14, alin. (6), instanţa de judecată a făcut o confuzie între "prestaţia muzicală" care, în concret, reprezintă interpretarea pe scena de către artişti a pieselor muzicale (drept conex) şi "utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică" (remuneraţii aferente dreptului de autor) şi, implicit, a motivat în mod greşit respingerea apelului formulat de SRTv.

De asemenea, se susţine că, în mod greşit, în considerentele hotărârii judecătoreşti recurate se reţine de către instanţa de apel că "apelanta a încheiat o autorizaţie licenţă neexclusivă cu UCMR -ADA pentru spectacolele Eurovision 2018 sau alte denumiri alternative, spectacole organizate în data de 21.01.2018 la Teatrul Municipal din Focşani, 28.01.2018 la Teatrul Mihai Eminescu din Timişoara, în data de 04.02.2018 la Teatrul Marin Sorescu din Craiova, 11.02.2018 la Turda, în data de 18.02.2018 la Sighişoara şi nu în cele din urmă în data de 25.02.2018 la Sala Polivalentă din Bucureşti - Gala Finală" dar în fapt, Societatea Română de Televiziune a încheiat Contractul de tranzacţie judiciară nr. 32 din 24.11.2020 şi nicidecum nu a fost încheiată o autorizaţie licenţă neexclusivă.

Prin tranzacţionarea litigiului cu UCMR ADA - Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, Societatea Română de Televiziune a achitat în integralitate contravaloarea sumelor datorate cu titlu de remuneraţii reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolelor, deşi aceste "spectacole au fost coorganizate" cu chemaţii în garanţie.

Or, prin toate contractele încheiate cu intimaţii-chemaţi în garanţie, aceştia şi-au asumat calitatea de organizatori ai spectacolelor pentru fiecare oraş în parte, au fost promovaţi de către SRTv în calitatea lor de organizatori/coproducatori ai spectacolelor şi au asigurat "bugetul de cheltuieli pentru comunicarea publică de opere muzicale în concerte, spectacole sau manifestări artistice".

Fiecare intimat-chemat în garanţie a asigurat, conform dispoziţiilor art. 5 lit. b) din Metodologia privind remuneraţiile pentru comunicarea publică a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestări artistice (publicată prin Decizia nr. 189/2010) - cheltuieli "cum sunt: cheltuieli cu onorariile, cazarea, transportul artiştilor interpreţi, al organizatorilor şi al colaboratorilor, cheltuieli pentru locaţia spaţiului de desfăşurare, cheltuieli de sonorizare, cheltuieli de publicitate şi promoţie, cheltuieli de regie şi orice alte cheltuieli necesare desfăşurării spectacolului, concertului sau manifestării artistice" etc. aşa cum reiese din clauzele celor 7 contracte încheiate, însă instanţa de apel a reţinut în mod greşit că apelanta SRTv ar avea obligaţia de a încheia şi plăti autorizaţia conform dispoziţiilor din Decizia nr. 189 din 2010, "art. 1272, alin. (1) C. civ., al legii şi în acord cu cele 7 contracte în care au fost evidenţiate obligaţiile fiecărei părţi, deoarece nu a fost stipulată în contracte şi astfel aceştia "nu pot fi obligaţi la plata remuneraţiilor cuvenite autorilor de opere".

Tot în considerente, la pagina 15, curtea de apel a motivat soluţia de respingere a apelului şi din perspectiva faptului că metodologia reglementează că sunt consideraţi organizatori ai spectacolului, printre altele, toţi aceia care vând bilete de acces la acel spectacol, cât şi faptul că aceştia răspund solidar", aspect care este străin prezentei cauze, având în vedere că la aceste spectacole nu au fost vândute bilete.

Subsumat celui de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine că hotărârea curţii de apel a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 din Decizia nr. 189 din 3 mai 2010 având ca obiect forma finală a Metodologiei privind remuneraţiile pentru comunicarea publică a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestări artistice, modificată prin Decizia ORDA nr. 203/2011, care stabileşte ca obligaţia de a încheia un contract în vederea obţinerii autorizaţiei licenţă neexclusivă cu UCMR - ADA incumbă în solidar coorganizatorilor.

Or, aşa cum s-a dovedit prin contractele încheiate de SRTv cu fiecare chemat în garanţie, spectacolele au fost organizate/coproduse cu aceştia, şi prin urmare sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 din Decizia nr. 189 din 3 mai 2010.

Arată recurenta că interesul Societăţii Romane de Televiziune a fost acela de a realiza emisiunile TV care urmau să fie radiodifuzate şi nu comunicarea publică într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depăşeşte cercul normal al membrilor unei familii, respectiv în săli de spectacole ale concursului EUROVISION 2018 în diferite zone ale României: Focşani, Timişoara, Craiova, Turda, Sighişoara şi Bucureşti. De aceea, a considerat că este pe deplin justificată, şi sub acest aspect, răspunderea solidară cu privire la plata sumelor solicitate de către SRTv deoarece această obligaţie nu a fost asumată unilateral de către SRTv.

În fine, se formulează critici şi cu privire la modul de calcul al sumelor ce fac obiectul cauzei, arătându-se că instanţa de apel a interpretat nelegal dispoziţiile contractelor încheiate de Societatea Română de Televiziune cu chemaţii în garanţie, cu încălcarea dispoziţiilor art. 1270 din C. civ. şi a articolelor din Decizia nr. 189 din 3 mai 2010 în defavoarea Societăţii Romane de Televiziune, motivând la pagina 16 din decizia recurată respingerea apelului SRTv, cu stabilirea nelegală, dar şi străină de prezenta cauză, că această obligaţie aparţine exclusiv SRTv, urmând a fi plătită din veniturile din bilete - în condiţiile în care nu s-au vândut bilete la nici unul din spectacolele Eurovision 2018, aşa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar.

II.3. Apărările formulate în cauză

La data de 03 iulie 2024, în termen legal, intimatul-pârât Teatrul Municipal Focşani a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, arătând că prin decizia recurată, curtea de apel a reţinut în mod corect faptul că obligaţiile stabilite prin contractele încheiate cu SRTv sunt clar delimitate, în sensul că nu există o obligaţie concurentă a chematelor în garanţie de a suporta contravaloarea remuneraţiei impuse de UCMR-ADA, care să fi fost asumată de acestea, motiv pentru care nu se poate antrena răspunderea instituţiei în raport cu recurenta-reclamantă din prezenta cauză.

Totodată, la data de 11 iulie 2024, în termen legal, a formulat întâmpinare şi intimatul-pârât Municipiul Sighişoara, solicitând respingerea recursului şi menţinerea deciziei Curţii de Apel Bucureşti ca fiind legală şi temeinică.

A susţinut intimatul, în esenţă, că rolul Municipiului Sighişoara, ca şi coorganizator, s-a rezumat doar la acordarea sprijinului financiar pentru cheltuieli de organizare şi punerea la dispoziţie a spaţiului, sens în care, în temeiul art. 1270 alin. (1) C. civ., în mod corect au fost respinse pretenţiile reclamantei în raport cu acesta.

De asemenea, la data de 12.07.2024, cu respectarea termenului legal, a formulat întâmpinare şi Municipiul Craiova, prin care a invocat excepţia netimbrării cererii de recurs, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, având în vedere că în contractul de parteneriat încheiat de acesta cu recurenta există prevedere expresă în sensul că obţinerea de la toate instituţiile specializate şi de profil a autorizaţiilor şi licenţelor necesare bunei desfăşurări a evenimentului, precum şi obligaţia de achitare a acestora revine exclusiv organizatorului/producătorului, adică SRTv.

La data de 19.07.2024 a formulat întâmpinare şi intimatul-chemat înb garanţie Municipiul Turda, care a solicitat respingerea recursului declarat în cauză, cu menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de apel, care a constatat în mod corect că în niciuna dintre hotărârile de Consiliu local şi nici în celelalte convenţii încheiate nu au fost asumate obligaţii privind onorariile datorate către UCMR-ADA.

La data de 7 august 2024 intimatul-chemat în garanţie ARCUB - Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti a formulat note scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea dispoziţiilor deciziei recurate.

La data de 12 mai 2025 intimata-chemată în garanţie Casa de Cultură a Municipiului Timişoara, a depus concluzii scrise.

II.4. Răspunsul la întâmpinări

Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinările formulate.

II.5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 11 februarie 2025, completul de filtru a fost admis în principiu recursul formulat şi a fost fixat primul termen de judecată la data de 13 mai 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării pe fond acestuia.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului.

Examinând decizia recurată, precum şi actele şi lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte constată caracterul nefondat al recursului, faţă de următoarele considerente:

Din situaţia de fapt reţinută de instanţele de fond rezultă că prin cererea de chemare în garanţie recurenta-pârâtă Societatea Română de Televiziune a solicitat obligarea chemaţilor în garanţie la plata pretenţiilor băneşti deduse judecăţii ce au format obiectul dosarului nr. x/2018, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 329/03.03.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă prin care s-a luat act de tranzacţia încheiată de reclamanta UCMR -ADA, Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor şi recurenta Societatea Română de Televiziune fiind consfinţită învoiala acestora potrivit Contractului de Tranzacţie Judiciară UCMR-ADA nr. 32/24.11.2020.

Prin tranzacţia încheiată recurenta s-a obligat să achite reclamantei UCMR -ADA suma de 41.027,05 RON inclusiv TVA, reprezentând remuneraţie datorată cu titlu de drepturi de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolelor din cadrul evenimentului "Eurovision 2018" ce au avut loc în datele de 21 ianuarie 2018 la Teatrul Municipal din Focşani, de 23 ianuarie 2018 la Teatrul Mihai Eminescu din Timişoara, de 04 februarie 2018 la Teatrul Marin Sorescu din Craiova, de 11 februarie 2018 în Turda, de 18 februarie 2018 în Sighişoara şi în data de 25 februarie 2018 la Sala Polivalentă din Bucureşti, Gala Finală, precum şi suma de 120 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

La data de 05.05.2021, în faţa primei instanţe, recurenta şi-a precizat cuantumul pretenţiilor solicitate la suma de 41.147,05 RON, ce a fost achitată de către recurentă în baza tranzacţiei mai sus menţionate. .

În motivarea cererii sale, recurenta a susţinut faptul că există o răspundere solidară între aceasta şi chematele în garanţie pentru pretenţiile ce formau obiectul cererii de chemare în judecată atâta timp cât spectacolele de preselecţie "Eurovision 2018" au fost organizate împreună cu acestea din urmă.

Cererea de chemare în garanţie a fost respinsă de Tribunalul Bucureşti prin prisma faptului că, neexistând o obligaţie concurentă a chematelor în garanţie de a suporta contravaloarea remuneraţiei cuvenite autorilor de opere muzicale care să fi fost asumată prin contractele încheiate cu SRTV, nu poate fi angajata răspunderea acestora în raport cu reclamanta din litigiul principal şi cererea de chemare în garanţie.

În acelaşi mod, instanţa de apel a reţinut că intimatele chemate în garanţie, deşi sunt coorganizatoare ale spectacolului, acestea nu datorează despăgubiri în contextul în care niciuna dintre hotărârile de Consiliu Local şi nici în celelalte convenţii încheiate nu au fost asumate obligaţii privind onorariile datorate către UCMR-ADA.

Printr-o primă critică, subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea recurată conţine motive contradictorii şi străine de cauză.

Criticile, încadrabile în motivul de casare indicat de recurentă, sunt nefondate pentru următoarele considerente.

Potrivit temeiului legal pe care au fost întemeiate aceste argumente, casarea hotărârii se poate dispune când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Caracterul contradictoriu al considerentelor, în ipoteza posibilă a acestui caz de casare, poate fi invocat atunci când, prin maniera în care ele au fost formulate, se anihilează reciproc, echivalând, în esenţă, cu o nemotivare, care este cenzurabilă pe calea recursului.

De asemenea, în temeiul aceluiaşi motiv de casare, poate fi invocat caracterul cu totul străin de natura pricinii a cvasitotalităţii considerentelor în contextul în care textul de lege dispune, în mod expres faptul că hotărârea va fi casată dacă conţine "numai" considerente străine de natura pricinii.

Prin urmare, nu orice viciu, nu orice carenţă a motivării duce inexorabil la casare hotărârii recurate, iar pentru a putea fi primit recurentul trebuie să indice, în concret care este contradicţia sau motivul străin de obiectul cauzei.

În ceea ce priveşte motivul de casare invocat, se constată şi faptul că recurentul nu a indicat, în concret, în ce constă contradicţia dintre considerentele hotărârii, simpla indicare a unor pasaje din cuprinsul hotărârii recurate nu respectă exigenţa motivării recursului în vederea exercitării controlului judiciar.

Or, pentru a putea fi analizate, este necesară dezvoltarea motivelor de recurs într-o manieră suficient de precisă pentru a permite înţelegerea şi verificarea acestora, deopotrivă în principiul enunţat, cât şi în aplicarea lor corectă în speţă. Această exigenţă a fost judecată în mod corect a fi conformă cu art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană statuând că, pentru a-şi îndeplini misiunea, instanţele judecătoreşti trebuie să beneficieze de concursul părţilor, care sunt ţinute ca, în măsura posibilului, să-şi expună pretenţiile într-o manieră clară, lipsită de ambiguitate şi structurate într-o manieră rezonabilă.

În raport de aceste considerente, nu pot fi primite criticile potrivit cărora ar exista o contradicţie între considerentele prin care instanţa de apel reţine calitatea de coorganizatori ai spectacolelor a chemaţilor în garanţie şi cele prin care s-a reţinut că obligaţia de plată a fost asumată de către recurentă.

Calitatea de coorganizatori ai spectacolelor nu presupune, în mod automat, şi asumarea obligaţiei acestora de a suporta toate cheltuielile organizării evenimentelor, printre care şi cele aferente drepturilor de autor datorate reclamantei din cererea de chemare în judecată principală, ci răspunderea acestora se va stabili în baza circumstanţelor fiecărei cauze, motiv pentru care nu se poate considera că există o contradicţie între considerente şi soluţia instanţei de apel cu privire la această chestiune.

Pentru aceleaşi motive, nu se poate reţine o motivare contradictorie pentru faptul că instanţa de apel, respingând calea de atac a reţinut faptul că obligaţia de obţinere a autorizaţiilor prevăzute de lege pentru radiodifuzarea şi comunicarea publică a operelor muzicale a fost asumată de către recurentă în contextul în care a reţinut calitatea de coorganizatori ai chemaţilor în garanţie.

Examinând hotărârea recurată se constată că instanţa de apel a reţinut în mod clar şi concis faptul că deşi intimaţii au calitatea de coorganizatori ai evenimentelor obligaţia de a obţine autorizaţiile a fost asumată doar de către recurentă, în mod expres, în timp ce obligaţiile chemaţilor în garanţie au fost delimitate prin convenţiile încheiate între aceştia şi recurenta SRTv.

Printr-o altă critică, recurenta a susţinut că instanţa de apel a făcut o confuzie între "prestaţia muzicală" şi "utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică" precum şi faptul că hotărârea recurată a fost motivată, în mod eronat, pe dispoziţiile legale privind dreptul la radiodifuzare, reţinând că recurenta avea obligaţia legală de a obţine autorizaţii de la organismele de gestiune colectivă privind radiodifuzarea, deşi obiectul cererii de chemare în garanţie îl constituie plata remuneraţiilor aferente dreptului de comunicare publică.

Criticile, ce urmează a fi analizate şi prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât se invocă aplicarea greşită a dispoziţiilor de drept material, sunt nefondate.

Considerentele indicate de recurentă sunt scoase, de fapt, din contextul motivării, fiindu-le atribuit un alt sens decât cel avut în vedere de instanţa de apel, or, această manieră de prezentare a situaţiei nu poate justifica concluzia pe care recurenta încearcă să o acrediteze.

În concret, instanţa de apel nu şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile legale privind dreptul la radiodifuziune, în contextul în care a reţinut că "obligaţia de obţinere a autorizaţiilor prevăzute de lege pentru radiodifuzarea şi comunicarea publică a operelor muzicale a fost asumată de către apelanta SRTv", făcând referire, într-o manieră generală, la două tipuri de autorizaţii, inclusiv cea pentru plata remuneraţiilor aferente dreptului de comunicare publică, ce face obiectul cererii de chemare în garanţie, critica fiind din acest motiv vădit nefondată.

Pentru aceleaşi motive nu poate fi primită critica privind confuzia termenilor în contextul în care, în paragraful indicat de recurentă instanţa de apel a reţinut, cu referire la sumele datorate autorilor de opere muzicale colectate de către UCMR ADA, că "aceasta obligaţie a fost asumată unilateral de către SRTv" fără ca aceasta să reţină şi o obligaţie a recurentei pentru prestaţii muzicale în sensul pretins de către aceasta din urmă.

Referitor la critica prin care se susţine că instanţa de apel în mod greşit a reţinut încheierea de către recurentă a unei autorizaţii de licenţă neexclusivă cu UCMR-ADA pentru spectacolele Eurovision 2018 întrucât, în fapt, a fost încheiat Contractul de tranzacţie judiciară nr. 32 din 24.11.2020, se reţine că aceasta nu atrage incidenţa motivului de casare invocat în contextul în care menţiunile referitoare la încheierea autorizaţiei de licenţă neexclusivă nu reprezintă considerente decisive care sprijină dispozitivul hotărârii recurate.

Din considerentele deciziei de apel, (redate, în parte, anterior), rezultă că argumentele decisive pentru care a fost menţinută sentinţa primei instanţe au fost acelea potrivit cărora obligaţia de obţinere a autorizaţiilor prevăzute de lege pentru comunicarea publică a operelor muzicale îi revenea exclusiv recurentei, iar chemaţii în garanţie nu şi-au asumat obligaţii privind remuneraţiile datorate către UCMR-ADA pentru comunicările publice efectuate în cauză.

Pe cale de consecinţă, menţiunea instanţei de apel nu conturează temeinicia susţinerilor recurentei de vreme ce, din analiza deciziei recurate, rezultă că instanţa de control devolutiv a motivat într-o manieră coerentă şi în acord cu exigenţele unui proces echitabil fondului pretenţiilor formulate.

Printr-o altă critică, subsumată aceluiaşi motiv de casare, recurenta a susţinut existenţa unei motivări străine de obiectul cauzei, în sensul că instanţa de apel a reţinut în mod eronat argumente privind vânzarea de bilete de acces în contextul în care la spectacolele organizate nu au fost vândute bilete.

Critica este nefondată.

Astfel cum s-a arătat, se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nemotivarea hotărârii, motivarea sa contradictorie sau prezentarea, de către instanţa a cărei hotărâre este recurată, numai a motivelor străine de natura pricinii.

Aşadar, o hotărâre nu poate fi casată în recurs dacă, pe lângă motive adecvate, care explică sistematic şi logic raţionamentul instanţei care a pronunţat soluţia, aceasta cuprinde aprecieri de circumstanţă care nu reprezintă cauza principală sau relevantă a hotărârii prin care s-a soluţionat procesul.

Pe cale de consecinţă, nu reprezintă motive străine de natura pricinii în sensul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., considerentele instanţei de apel prin care menţionează, într-o manieră generală, obligaţia reglementată de Metodologia ORDA nr. 189/2010, făcându-se referire şi la determinarea valorii remuneraţiilor în raport cu valoarea biletelor de acces vândute, aspecte care sunt însă nerelevante şi nu reprezintă cauza principală a soluţiei pronunţate de instanţa de apel.

Printr-un alt set de critici subsumate aceluiaşi motiv de casare, recurenta a susţinut că în mod greşit a reţinut instanţa de apel că aceasta avea obligaţia de a încheia şi plăti autorizaţia conform dispoziţiilor din Decizia nr. 189/2010, art. 1272 alin. (1) C. civ. şi în acord cu cele 7 contracte în care au fost evidenţiate obligaţiile fiecărei părţi deoarece nu a fost stipulată în contracte şi astfel aceştia "nu pot fi obligaţi la plata remuneraţiilor cuvenite autorilor de opere."

Deşi recurenta invocă o greşită aplicare a dispoziţiilor de drept material, ce ar atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de aspectele expuse, în cauză nu se decelează o critică concretă care să indice în ce constă aplicarea eronată a dispoziţiilor legale.

Or, atunci când se invocă greşita aplicare a regulilor de drept material, recurentul trebuie să indice regulile de drept încălcate, interpretarea pe care o consideră corectă şi discordanţa acestei interpretări cu ceea ce a făcut instanţa a cărei hotărâre se atacă; totodată, va argumenta caracterul cauzal al încălcării sau aplicării greşite a regulilor de drept respective asupra soluţiei pronunţate, precum şi modul în care, în aprecierea recurentului, principiile şi regulile de drept invocate trebuie aplicate în cauza dedusă judecăţii.

În contextul în care recurenta se rezumă a invoca greşita aplicare a Deciziei ORD şi a dispoziţiilor art. 1272 C. civ., fără a arată motivele pentru care hotărârea este greşită, nu se poate exercita controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Prin cel de-al doilea motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut încălcarea, respectiv aplicarea greşită a dispoziţiilor Deciziei nr. 189/2010 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii arbitrale din data de 12 aprilie 2010 având ca obiect forma finală a Metodologiei privind remuneraţiile pentru comunicarea publică a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestări artistice precum şi prevederi ale Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe.

Criticile pot fi analizate prin prisma motivului de casare invocat de către recurentă însă sunt nefondate.

Din situaţia de fapt stabilită de către instanţele de fond rezultă că recurenta a organizat spectacolele intitulate "Eurovision 2018" sau alte denumiri alternative, spectacole în care au fost comunicate public opere muzicale, fără să fi încheiat în prealabil autorizaţie licenţa neexclusivă cu UCMR-ADA privind autorizarea utilizării operelor muzicale prin comunicare publică în spectacolele în litigiu.

Litigiul având ca obiect obligarea recurentei la plata remuneraţiilor aferente comunicărilor publice efectuate în cadrul respectivelor spectacole a fost stins prin încheierea unei tranzacţii, recurenta îndreptându-se, prin formularea cererii ce face obiectul prezentei cauze, împotriva chemaţilor în garanţie în vederea recuperării sumelor achitate în baza tranzacţiei către UCMR-ADA.

Prin primul set de critici subsumate motivului de casare invocat, recurenta a susţinut faptul că spectacolele mai sus menţionate au fost realizate cu aportul chemaţilor în garanţie, ce au avut calitatea de coproprietari, motiv pentru care hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea art. 2 din Decizia ORDA nr. 189/2010, privind răspunderea solidară a utilizatorilor.

Susţinerile sunt nefondate.

Dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Decizia ORDA nr. 189/2010 prevăd că "Este utilizator, în sensul prezentei metodologii, oricare persoană juridică sau fizică autorizată care organizează concerte, spectacole ori manifestări artistice în cadrul cărora sunt utilizate opere muzicale" iar la alin. (2) "În cazul în care activităţile de organizare a unui concert, spectacol ori a unei manifestări artistice se realizează de două sau mai multe persoane, acestea răspund solidar pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezenta metodologie."

De asemenea art. 3 din aceeaşi decizie prevede că "Utilizatorii au obligaţia să solicite organismului de gestiune colectivă încheierea autorizaţiei licenţă neexclusivă cu cel puţin 10 zile înainte de data la care urmează a avea loc concertul, spectacolul ori manifestarea artistică."

Deşi prevederile Metodologiei consacră, o formă de solidaritate legală, fie în coordonatele răspunderii civile contractuale între persoanele care îşi asumă toate calitatea de organizatori şi încheie autorizaţie licenţă cu organismul de gestiune, fie în coordonatele răspunderii civile delictuale între organizatorii unui concert, spectacol ori a unei manifestări artistice care nu încheie autorizaţia de licenţă cu organismul de gestiune colectivă, calitatea de coorganizator nu poate conduce, în mod automat, la antrenarea răspunderii, în contextul în care, în prezenta cauză, raportat la circumstanţele de fapt stabilite de instanţele de fond, recurenta şi-a asumat, în mod exclusiv obligaţia de obţinere a autorizaţiei licenţă.

Astfel, din analiza probelor administrate în cauză, instanţele de fond au stabilit că nu există o obligaţie concurentă a chematelor în garanţia de a suporta contravaloarea remuneraţiei cuvenite autorilor de opere muzicale care să fi fost asumată prin contractele încheiate cu SRTV, motiv pentru care nu poate fi angajată răspunderea acestora în raport cu reclamanta din litigiul principal şi cererea de chemare în garanţie.

Totodată, instanţa de apel, în considerentele hotărârii, în urma examinării cuprinsului contractelor încheiate între recurentă şi Teatrul Municipal Focşani, Casa de Cultură a Municipiului Timişoara, Centrul de Cultură şi Artă al judeţului Timiş şi ARCUB a stabilit că obligaţia de obţinere a autorizaţiilor prevăzute de lege pentru radiodifuzarea şi comunicarea publică a operelor muzicale a fost asumată expres de către recurentă. Cu referire la contractul încheiat cu Teatrul Municipal Focşani, instanţa de apel a reţinut existenţa obligaţiei acestuia din urmă de a achita în mod direct contravaloarea onorariilor datorate unor anumiţi artişti interpreţi, fără vreo referire însă la autorii de opere muzicale. De asemenea, din contractul încheiat cu intimata ARCUB, a rezultat că acesta din urmă şi-a asumat doar obligaţia de a garanta plata artiştilor interpreţi şi executanţi pentru prestaţiile artistice fixate în recitalurile din eveniment conform contractelor de cesiune exclusivă ce urmau a fi încheiate cu aceştia.

Instanţa de apel a reţinut şi faptul nu au fost asumate obligaţii privind onorariile datorate către UCMR-ADA prin hotărârile de Consiliu Local, iar din anexa nr. 1 la Hotărârea Consiliului Local al municipiului Craiova nr. 6/22.01.2018 a reieşit că recurenta îşi asumă exclusiv obligaţia de a încheia autorizaţii licenţă neexclusivă, acest lucru presupunând şi plata drepturilor rezultând din acestea.

Aşadar, în raport de situaţia de fapt reţinută în apel, ce nu poate fi reevaluată de către instanţa de control judiciar, întrucât o asemenea operaţiune ar presupune o nouă analiză şi interpretare a probelor administrate şi nu o verificare a legalei aplicări a normelor de drept material, chestiune incompatibilă cu calea de atac a recursului, Înalta Curte reţine că, în cauză, nu au fost încălcate dispoziţiile art. 2 din Decizia ORDA nr. 189/2010 în contextul în care din probele administrate a rezultat faptul că intimaţii nu şi-au asumat obligaţia de a obţine respectiva autorizaţie licenţă.

Printr-un alt set de critici formulate în cadrul aceluiaşi motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta a susţinut, în esenţă, faptul că în mod greşit s-a reţinut în sarcina sa obligaţia exclusivă de obţinere a autorizaţiei licenţă neexclusivă în contextul în care recurenta a avut, în toate spectacolele realizate calitatea de coproducător iar interesul acesteia a fost acela de a obţine programe audiovizuale de calitate şi nu comunicarea publică a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestări artistice, context în care obligaţia nu a fost asumată unilateral de către recurentă.

În susţinerea acestor motive, recurenta a invocat dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe susţinând şi încălcarea art. 1-9 din Decizia nr. 189/2010 motivat de faptul că în mod greşit instanţa de apel a asimilat obligaţia de plată a artiştilor prezenţi pe scena de spectacole cu obligaţia de plată a acestei autorizaţii care se achită separat pentru opere.

Criticile nu pot fi primite în contextul în care prin tranzacţia încheiată cu UCMR-ADA recurenta şi-a asumat, în mod expres obligaţia de a achita remuneraţia datorată cu titlul de drepturi de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolelor din cadrul evenimentului "Eurovision 2018" şi, astfel cum a reţinut şi instanţa de apel, obiectul acţiunii l-a reprezentat chiar plata acestei remuneraţii conform Metodologiei prevăzută de Decizia ORDA nr. 189/2010 şi pentru care recurenta a formulat cererea de chemare în garanţie ce face obiectul prezentului dosar.

Cererea de chemare în garanţie se fundamentează pe existenţa unui raport juridic preexistent sesizării instanţei de judecată, încheiat între una din părţile procesului ce are ca obiect cererea principală şi terţul care ar putea fi atras în litigiu prin acest mijloc procedural, în vederea obligării acestuia din urmă la plata despăgubirilor pe care le-ar avea de suportat cel obligat în litigiul principal.

Prin urmare, criticile recurentei excedează cadrului procesual întrucât aceasta nu poate invoca, faţă de obiectul cererii de chemare în garanţie, (determinat de obiectul cererii principale de chemare în judecată) faptul că nu a urmărit să realizeze o comunicare publică a operelor muzicale (comunicare ce a fost recunoscută prin intermediul tranzacţiei) ci a avut interesul să obţină programe audiovizuale în contextul în care, prin tranzacţia încheiată cu UCMR-ADA s-a obligat să achite contravaloarea drepturilor de autor aferente respectivelor comunicări publice şi nu alte tipuri de remuneraţii.

Pentru aceleaşi motive nu pot fi primite susţinerile potrivit cărora instanţa de judecată a asimilat obligaţia de plată a artiştilor cu obligaţia de plată a autorizaţiei în contextul în care, astfel cum s-a arătat în cuprinsul prezentei hotărâri, obiectul cererii de chemare în garanţie a fost determinat de recurentă prin prisma obiectului cererii principale de chemare în judecată, şi care, de altfel, a fost precizat în urma tranzacţiei încheiate de recurentă cu reclamanta UCMR-ADA. Pe cale de consecinţă, instanţele de fond au analizat, în mod corect, cererea formulată de recurentă, în acord cu obiectul şi temeiurile invocate, în limitele investirii.

În legătură cu aspectele evocate în susţinerea celui din urmă set de critici privind modul de calcul al sumelor ce fac obiectul cauzei, se constată că recurenta procedează doar la reiterarea afirmaţiilor deja analizate privind reţinerea, de către instanţa de apel, a obligaţiei exclusive a recurentei de plată a remuneraţiei către UCMR-ADA. Totodată, criticile referitoare la menţiunea instanţei de apel privind veniturile din bilete pe care recurenta o consideră străină de obiectul cauzei, au fost analizate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele ce preced recursul urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

Reţinând culpa procesuală a recurentei în prezenta cale extraordinară de atac, în acord cu dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. se va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.140 RON către intimata-pârâtă Casa de Cultură a Municipiului Timişoara şi în cuantum de 5.950 RON către intimatul-pârât ARCUB - Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti. reprezentând onorariu de avocat aferent fazei procesuale a recursului, dovedite prin facturile şi achitate prin ordinele de plată aflate la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Societatea Română de Televiziune împotriva deciziei civile nr. 242A din 28 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă Societatea Română de Televiziune la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 7.140 RON către intimata-pârâtă Casa de Cultură a Municipiului Timişoara şi în cuantum de 5.950 RON către intimatul-pârât ARCUB - Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 mai 2025.