Peremption of civil appeal: validity of suspension for pending third-party data and impossibility to prosecute

Şedinţa publică din data de 7 mai 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 25.05.2021, sub numărul x/2021, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului A. la plata sumei de 315.127,50 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate în Marea Britanie, în perioadele 03.03-11.07.2016/24.02.2016/25.02-07.03.2016/01.03-07.03.2016.

Prin sentinţa nr. 10024/4.10.2021, Judecătoria Iaşi, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei ce are ca obiect pretenţii, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2021.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Iaşi

Prin sentinţa nr. 1106 din 06 mai 2022, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi în contradictoriu cu pârâtul A., a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 69.723,97 RON reprezentând debit principal şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi

Prin decizia nr. 433 din data de 11 noiembrie 2024, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a constatat perimată cererea de apel formulată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 1106/2022 din 06 mai 2022, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei 433 din data de 11 noiembrie 2024 a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi.

Făcând trimitere la prevederile art. 416 C. proc. civ., recurenta a arătat că perimarea operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Susţine recurenta că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 418 alin. (3) C. proc. civ. întrucât nu a ţinut cont de faptul că, din motive temeinic justificate, Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi se află în imposibilitatea de a stărui în judecata prezentei cauze din motive independente de voinţa sa, încâlcând dispoziţiile de drept substanţial amintite, fapt ce se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

Astfel cum a reiterat şi prin cererea precizatoare formulată şi depusă la termenul de judecată din data de 11.11.2024, Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi a transmis în repetate rânduri solicitări către The Pension Service - Department for Work and Pensions Overseas Healthcare -instituţia corespondentă din Marea Britanie, pentru a preciza care sunt costurile serviciilor medicale acordate pârâtului în perioada 22.06.2016 - 11.07.2016.

Astfel, au fost transmise solicitări la data de 28 iulie 2022, 21 noiembrie 2022, 10 februarie 2023, 25 mai 2023, 06 august 2023 atât prin intermediul oficiului poştal, cât si prin intermediul Formularului H001, utilizând sistemul EESS1 (Schimbul Electronic de Informaţii privind Securitatea Socială) prin punctele unice de acces acreditate - RINA, însă fară să fi primit vreun răspuns, nici până în prezent, de la aceasta.

De asemenea, tot în spiritul diligenţelor ce incumbă recurentei, la de 27.09.2024 a transmis către DWP (Department of Work and Pensions) Caxton House, Tothill St, London SW1H9NA, Marea Britanie, o nouă solicitare privind costurile serviciilor medicale acordate pârâtului A. în perioada 22.06.2016- 11.07.2016, prin adresa nr. x, prin intermediul oficiului postal. Nici la aceasta adresă nu a primit răspuns, motiv pentru care a solicitat instanţei de apel, în exercitarea rolului activ al acesteia, conferit de legiuitor prin dispoziţiile art. 22 C. proc. civ., emiterea unei adrese către pârât şi către DWP (Department of Work and Pensions), lst Floor, Caxton House, Tothill St London SW1H9NA, Marea Britanie, tocmai pentru a utiliza toate pârghiile necesare soluţionării cauzei, dar nici instanţa de apel nu a luat în considerare solicitarea recurentei.

Prin urmare, arată că s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a prezenta instanţei de apel argumente noi, de natură să susţină o eventuală cerere de repunere pe rol a cauzei, fiind în imposibilitatea obiectivă de a stărui în judecarea pricinii, motivele de nelucrare a acesteia neputând fi imputabile reclamantei.

Învedereză recurenta că la dosar sunt depuse extrasele individuale privind cheltuielile efective, eliberate în 2017 de The Pension Service din cadrul Department for Work and Pensions, Overseas Healthcare, Durham House, din care rezultă că s-au acordat pârâtului servicii medicale în perioada februarie- iulie 2016, într-un stat membru UE, precum şi ordinul de plată care dovedeşte faptul că toate costurile serviciilor medicale din străinătate au fost suportate de instituţiile din statul în care au fost prestate serviciile medicale, respectiv: (i) extrasul individual privind cheltuielile efective, eliberat la data de 27.04.2017 de The Pension Service din cadrul Department for Work and Pensions, Overseas Healthcare, Durham House, prin care s-au acordat pârâtului la data de 24.02.2016 servicii medicale în valoare de 522,13 euro, (ii) extrasul individual privind cheltuielile efective, eliberat la data de 27.04.2017 de The Pension Service din cadrul Department for Work and Pensions, Overseas Healthcare, Durham House, prin care s-au acordat pârâtului în intervalul 25.02.2016-07.03.2016 servicii medicale în valoare de 8876,50 euro, (iii) extrasul individual privind cheltuielile efective, eliberat la data de 27.04.2017 de The Pension Service din cadrul Department for Work and Pensions, Overseas Healthcare, Durham House, prin care s-au acordat pârâtului în intervalul 01.03.2016-07.03.2016, servicii medicale în valoare de 3869,49 euro, (iv) extrasul individual privind cheltuielile efective, eliberat la data de 13.10.2016 de The Pension Service din cadrul Department for Work and Pensions, Overseas Healthcare, Durham House, prin care s-au acordat pârâtului în intervalul 03.03.2016-11.07.2016, servicii medicale în valoare de 46085,17 euro, (v) ordinul de plată nr. x din 24.05.2018, prin care CAS Iaşi a achitat suma totală de 584.402,79 RON, în componenţa acestei sume regăsindu-se şi sumele de 245.403,53 RON echivalentul a 46.085,17 euro, suma de 2743,79 RON echivalentul sumei de 522,13 euro, suma de 46.646,01 RON echivalentul sumei de 8876,50 euro, suma de 20.334,17 RON echivalentul sumei de 3.869,49 euro reprezentând servicii medicale UE - Marea Britanie acordate pârâtului.

Din totalul aceastor sume, Tribunalul Iaşi a admis cererea privind recuperarea sumei de 69.723,97 RON aferentă primelor 3 extrase emise pentru serviciile medicale prestate în străinătate la data de 24.02.2016 în valoare de 522,13 euro, pentru serviciile medicale prestate în perioada 25.02.2016-07.03.2016 în valoare de 8876,50 euro şi pentru serviciile medicale prestate în perioada 01.03.2016-07.03.2016 în valoare de 3869,49 euro.

Pentru serviciile medicale prestate pârâtului în Marea Britanie în perioada 03.03.2016-11.07.2016 în valoare de 46.085,17 euro, instanţa nu a dispus restituirea acestora, deoarece nu s-a cunoscut care este contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat pârâtul în perioada 22.06.2016-11.07.2016. Aceste informaţii nu pot fi cunoscute decât de pârât şi de instituţia din Marea Britanie emitentă a extraselor de cheltuieli, către care recurenta a transmis mai multe cereri de clarificări.

Învedereză recurenta că în ciuda diligentelor şi stăruinţelor Casei de Asigurări de Sănătate Iaşi, prin greşita aplicare a legii şi constatarea perimării cererii de apel pe care a formulat-o, instanţa de apel a lipsit în mod nelegal recurenta de posibilitatea de a recupera suma de 46.085,17 euro, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de care pârâtul A. a beneficiat în mod nelegal în perioada 22.06.2016-11.07.2016, punând reclamanta în imposibilitatea de a readuce la bugetul Casei de Asigurări de Sănătate Iaşi şi implicit la bugetul statului, această sumă importantă de bani.

Apărările formulate în cauză

În cauză nu a fost formulată întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerentele:

Cu titlu preliminar, se reţine că sunt invocate, în concret, neregularităţi de ordin procedural, motiv pentru care controlul de legalitate specific instanţei de recurs este posibil în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. iar nu în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., greşit invocat de recurentă.

Prin argumentele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea recursului se critică soluţia de constatare a perimării pronunţată de către instanţa de apel întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile reglementate de prevederile art. 416 C. proc. civ., iar instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu încălcarea prevederilor art. 418 alin. (3) din acelaşi cod, în contextul în care Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi s-a aflat în imposibilitatea de a stărui în judecata cauzei din motive independente de voinţa sa.

Anume, recurenta arată că a transmis solicitări către The Pension Service - Department for Work and Pensions Overseas Healthcare (la data de 28 iulie 2022, la 21 noiembrie 2022, la 10 februarie 2023, la 25 mai 2023, la 6 august 2023 şi la 27 septembrie 2024) în vederea comunicării costurilor serviciilor medicale acordate pârâtului în perioada 22.06.2016 - 11.07.2016, fără a i se furniza informaţiile solicitate, astfel încât s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a formula o eventuală cerere de repunere pe rol, motiv pentru care rămânerea în nelucrare a cauzei nu poate fi imputată reclamantei.

Criticile sunt nefondate.

Perimarea este definită drept sancţiunea procedurală care determină stingerea procesului în faza în care se găseşte, dacă acesta a rămas în nelucrare, din vina părţii, în intervalul de timp prevăzut de lege. Totodată, perimarea are o natură juridică mixtă, ea reprezentând, în acelaşi timp, o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului stabilit de lege, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei, vreme îndelungată în judecată.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.’’

Pentru a interveni perimarea este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, de desistare, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Termenul de perimare începe să curgă, aşadar, de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei.

Raportând aceste considerente la circumstanţele particulare ale cauzei, Înalta Curte constată că încheierea de şedinţă din data de 11 martie 2024 prin care s-a dispus suspendarea judecăţii apelului -în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., urmare a neîndeplinirii obligaţiei apelantei de a depune la dosar răspunsul autorităţii competente din Regatul Unit al Marii Britanii, vizând situaţia în detaliu a cheltuielilor medicale efectuate pentru pârât, în perioada pentru care se solicită plata debitului- reprezintă ultimul act de procedură efectuat, de la această dată începând să curgă termenul de perimare de 6 luni, prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 11 septembrie 2024.

Se constată, astfel, că părţile nu au formulat, înăuntrul termenului de perimare nicio cerere de reluare a judecăţii apelului şi nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare, potrivit prevederilor art. 417 - 418 din acelaşi cod.

Criticile formulate prin memoriul de recurs supun atenţiei aspecte relative la motivul suspendării cauzei, în condiţiile invocării demersurilor efectuate de parte în vederea aducerii la îndeplinire a obligaţiei stabilite de instanţa de apel în sarcina sa (de a indica valoarea costurilor serviciilor medicale acordate pârâtului în perioada 22.06.2016 - 11.07.2016), aspecte ce se repercutează strict în privinţa măsurii suspendării judecăţii cauzei (încheierea din data de 11 martie 2024 nefiind atacată cu recurs).

Cum însă, obiectul verificării jurisdicţionale din prezenta cale extraordinară de atac este limitat la cercetarea legalităţii deciziei prin care s-a constatat perimarea cererii de apel, criticile ce tind la reformarea încheierii din 11 martie 2024 a curţii de apel nu pot forma obiect de analiză în prezenta cale extraordinară de atac.

Aşa fiind, lipsa comunicării de către instituţiile abilitate a unui răspuns la cererile formulate de Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi nu reprezintă un motiv justificat care a împiedicat partea să stăruie în judecata apelului în sensul prevederilor art. 418 alin. (3) C. proc. civ. şi care ar înlătura culpa părţii cu privire la rămânerea în nelucrare a cauzei.

Aceasta întrucât cererile din data de 28 iulie 2022, din data de 21 noiembrie 2022, din data de 10 februarie 2023, din data de 25 mai 2023 şi din data de 6 august 2023 sunt anterioare suspendării cauzei (din 11 martie 2024), astfel că argumentele cu privire la respectivele solicitări nu pot fi valorificate în prezenta cale de atac (cum s-a arătat), iar pretinsul demers efectuat la data de 27 septembrie 2024 (deci, ulterior împlinirii termenului de perimare de 6 luni) nu are valenţa unui act de procedură de natură a suspenda cursul perimării.

Aşadar, recurenta avea posibilitatea să îndeplinească acte de procedură în scopul reluării judecăţii, fiind răspunzătoare de modalitatea în care gestionează demersurile proprii, cu implicaţii directe în soluţionarea cererii de apel.

A accepta teza recurentei ar echivala cu inaplicabilitatea perpetuă a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., ignorându-se astfel o instituţie de ordin procedural, fără nicio justificare în drept. Or, perimarea sancţionează tocmai lipsa prelungită (adică pe o durată de cel puţin 6 luni) de stăruinţă a părţii în derularea procesului.

Susţinerea recurentei în sensul că s-a aflat "în imposibilitatea obiectivă de a stărui în judecarea pricinii" este contrazisă chiar de conduita procesuală a părţii care, la data de 5 noiembrie 2024 (după împlinirea termenului de perimare) a depus la dosar cererea intitulată "Precizări", prin care a solicitat "să respingeţi excepţia perimării cererii de apel şi să menţineţi suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 413 C. proc. civ..", iar "în eventualitatea în care apreciaţi că nu se impune menţinerea suspendării, vă rugăm să repuneţi cauza pe rol şi să emiteţi adresă către pârât şi către DWP…".

Cererea de repunere pe rol a cauzei (prin aceeaşi cerere apelanta solicitând şi concursul curţii de apel în vederea obţinerii informaţiilor cu privire la care demersurile părţii au rămas fără răspuns) se depune la instanţa care a dispus măsura suspendării, însă înainte de împlinirea termenului de perimare prevăzut de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Cum perimarea operează de drept, prin simpla împlinire a termenului de perimare, odată împlinit acest termen, constatând îndeplinite şi celelalte condiţii legale, instanţa era obligată să constate perimarea.

În ceea ce priveşte celelalte susţineri ale recurentei privind cheltuielile aferente serviciilor medicale acordate în străinătate pârâtului, se reţine că vizează fondul cauzei şi excedează analizei prezentei căi de atac formulate împotriva deciziei prin care s-a constatat perimată cererea de apel.

În raport cu toate cele reţinute anterior, văzând că termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. a început să curgă la data de 11 martie 2024 şi nu a fost afectat de vreo cauză de suspendare/întrerupere, împlinindu-se la data de 11 septembrie 2024, în mod legal s-a constatat, prin decizia atacată, că pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile părţilor, care nu au îndeplinit un act de procedură de natură a suspenda cursul perimării.

Pentru aceste considerente, reţinând că nu sunt fondate criticile recurentei şi că decizia recurată este legală, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi împotriva deciziei nr. 433 din data de 11 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.