Quashed and remanded: recidivist thief cannot benefit from 2002 pardon, 4-year sentence restored
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Criminal Section) admitted the prosecutor general’s extraordinary appeal in annulment, quashed the Court of Appeal Brașov’s decision No. 292 of 1 April 2004, and upheld as lawful and well-founded the Tribunal Brașov’s decision No. 881 of 21 October 2003, thereby restoring the trial court’s original judgment — the defendant was convicted of aggravated theft (art. 208(1) read with art. 209(1)(a) and (2)(c) of the Criminal Code, with recidivism under art. 37(a)) and sentenced to 3 years’ imprisonment, while revocation of a previously suspended 1-year sentence for an offense committed during the probation period on 29 June 2001 was maintained, producing a total effective 4-year sentence, with no pardon applied to the earlier sentence. The dispute concerned whether the 1-year prior sentence was individually pardoned under art. 1 of Law No. 543/2002, which the Court of Appeal had granted, but the High Court reversed because art. 4(1) of that law excludes from pardon anyone in a state of recidivism or with recidivist status through prior convictions; since the defendant had committed the second offense before the pardon law entered into force on 4 October 2002, she was a recidivist from 29 June 2001 and could not benefit from the pardon, making the lower court’s refusal to apply the pardon correct.
Legislator headnote
AI generatedart. 37 lit. a) C. pen, art. 1 din Legea nr. 543/2002, art. 334 C. proc. pen, art. 83 C. pen, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002, art. 38515 alin. (2) pct. 2 lit. d) C. proc. pen; Quashed and remanded: recidivist thief cannot benefit from 2002 pardon, 4-year sentence restored: 292 of 1 April 2004, and upheld as lawful and well-founded the Tribunal Brașov’s decision No. 881 of 21 October 2003, thereby restoring the trial court’s original judgment — the defendant was convicted of aggravated theft (art. 208(1) read with art. 209(1)(a) and (2)(c) of the Criminal Code, with recidivism under art. 37(a)) and sentenced to 3 years’ imprisonment, while revocation of a previously suspended 1-year sentence for an offense committed during the probation period on 29 June 2001 was maintained, producing a total effective 4-year sentence, with no pardon applied to the earlier sentence. The dispute concerned whether the 1-year prior sentence was individually pardoned under art. 1 of Law No. 543/2002, which the Court of Appeal had granted, but the High Court reversed because art. 4(1) of that law excludes from pardon anyone in a state of recidivism or with recidivist status through prior convictions; since the defendant had committed the second offense before the pardon law entered into force on 4 October 2002, she was a recidivist from 29 June 2001 and could not benefit from the pardon, making the lower court’s refusal to apply the pardon correct.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for admitting the extraordinary appeal (recurs în anulare) and quashing the appealed decision.
Procedural provision applied to maintain the lower court's decision as legal and well-founded after the quashing.
Provision applied in the dispositive to order payment of the court-appointed defense counsel's fee from the Ministry of Justice's funds.
Full text
Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Zărnești, prin sentința penală nr. 72 din 7 martie 2003 a condamnat, printre alții, pe inculpata F.J.T. la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 75 lit. c) și a art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 din același cod, instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 267 din 1 noiembrie 2000 a Judecătoriei Zărnești, definitivă prin neapelare și, în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiată integral și condiționat această pedeapsă, dispunând ca inculpata să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
Hotărând astfel, s-a reținut, în fapt, că, la 29 iunie 2001, inculpata, împreună cu inculpata minoră L.B. au pătruns prin escaladare în imobilul părții vătămate O.M., de unde au sustras mai multe bunuri și o legitimație, tip Ministerul de Interne.
Prin decizia penală nr. 881 din 21 octombrie 2003, Tribunalul Brașov a admis apelurile declarate de procuror și de inculpată și în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 75 lit. c) și a art. 37 lit. a), în art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 75 lit. c) și a art. 37 lit. a) C. pen., menținând pedeapsa aplicată.
Tribunalul a înlăturat, totodată, dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543/2002, privind pedeapsa de un an închisoare și, în baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an, urmând ca inculpata să execute, în total, 4 ani închisoare.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 292 din 1 aprilie 2004, a admis recursul inculpatului, și rejudecând cauza, a repus în individualitate pedeapsa rezultantă de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 267 din 1 noiembrie 2000 a Judecătoriei Zărnești, definitivă prin neapelare, în cele trei pedepse de câte un an închisoare și, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiate pedepsele, menținând pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea săvârșită în cauză.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 409 și a art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza întâi C. proc. pen., a declarat recurs în anulare pentru casarea deciziei Curții de apel, pe care o consideră pronunțată cu încălcarea legii, întrucât s-au aplicat în mod greșit dispozițiile referitoare la grațierea pedepsei de un an închisoare.
Examinând decizia atacată în raport de cazul de recurs în anulare invocat, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată recursul în anulare fondat, urmând a fi admis.
În acest sens, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002, sunt exceptați de la grațiere, cei condamnați pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă și cei care sunt recidiviști prin condamnări anterioare.
Din examinarea reglementărilor din art. 37 lit. a), b) și c) C. pen., rezultă că, starea de recidivă și calitatea de recidivist ia naștere în momentul săvârșirii celei de a doua infracțiuni, iar exceptarea de la grațiere, prevăzută în dispozițiile precizate, vizează toate persoanele care au dobândit calitatea de recidivist săvârșind o faptă în stare de recidivă până în momentul intrării în vigoare a actului de grațiere.
Revenind la cauză se constată că inculpata F.J.T. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de un an închisoare la 1 noiembrie 2000 prin sentința penală nr. 267 a Judecătoriei Zărnești, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat pe termenul de încercare de 3 ani.
Infracțiunea dedusă judecății a fost comisă la 29 iunie 2001, deci înlăuntrul termenului de încercare, astfel că în mod corect instanțele au dispus și menținut revocarea suspendării executării pedepsei de un an închisoare, reținând dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., referitoare la recidiva postcondamnatorie.
În raport cu aceste date, la 4 octombrie 2002, când a intrat în vigoare Legea nr. 543, inculpata se afla în stare de recidivă încă de la data de 29 iunie 2001, având calitatea de recidivist care, potrivit art. 4 alin. (1) teza întâi din lege o excludea de la beneficiul grațierii, dispoziție ignorată de instanța de recurs.
În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând îndeplinite cerințele cazului de recurs în anulare invocat, în baza art. 4141 alin. (1), coroborat cu art. 38515 alin. (2) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, va casa decizia penală nr. 292 din 1 aprilie 2004 a Curții de Apel Brașov și va menține ca legală și temeinică decizia penală nr. 881 din 21 octombrie 2003 a Tribunalului Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza dispozițiilor art. 4141 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 38515 alin. (2) pct. 2 lit. b) din același cod, admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr. 292 din 1 aprilie 2004 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpata F.J.T.
Casează decizia penală atacată și menține ca fiind legală și temeinică decizia penală nr. 881 din 21 octombrie 2003 a Tribunalului Brașov.
Potrivit dispozițiilor art. 189 C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru susținerea intereselor inculpatei intimate F.J.T., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2004.