Territorial jurisdiction for European Payment Order between professionals and loss of competence by failure to object

Conflict negativ de competență. Cerere de emitere a unei somații europene de plată. Instanța competentă teritorial

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Incidente procedurale privitoare la competența instanței

Index alfabetic: Conflict negativ

Somație europeană de plată

Persoană juridică străină

Competență teritorială

Norme de ordine privată

Regulamentul (CE) nr. 1896/2006, art. 6

Regulamentul (UE) nr. 1215/2012, art. 80

O.U.G. nr. 119/200, art. I ind. 9

C. proc. civ., art. 107 alin. (1), art. 130 alin. (3), art. 135 alin. (4)

Scopul Regulamentului (CE) nr. 1896/2006 este de a accelera litigiile transfrontaliere referitoare la creanţele pecuniare necontestate prin instituirea unei proceduri europene simplificate.

Potrivit art. 6 din Regulament, competenţa instanţei este cea de drept internaţional privat, prevăzută de Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, aplicabil conform art. 80 din acesta, criteriul general pentru determinarea competenţei instanţelor statului membru sesizat din punct de vedere al dreptului Uniunii Europene fiind cel al domiciliului pârâtului, conform art. 4.

Art. I9 din OUG nr. 119/2006, act normativ adoptat în vederea aplicării Regulamentului în ordinea de drept internă, stabileşte că judecarea cererii pentru emiterea somaţiei europene de plată este dată instanţei competente să soluţioneze fondul cauzei în primă instanţă.

Prin urmare, în condițiile în care litigiul are un caracter transfrontalier şi priveşte o creanţă ce decurge dintr-o operaţiune de vânzare realizată cu pârâta, care are sediul pe teritoriul României şi care nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a preţului aferent bunurilor livrate, competenţa materială şi teritorială în speţă se va determina potrivit dreptului intern.

I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, decizia nr. 1141 din 3 iulie 2025

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Argeş sub nr. x/1259/2025, la 20 februarie 2025, reclamanta A. S.P. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanței emiterea unei somaţii europene de plată pentru suma de 470 euro.

Prin sentinţa nr. 192/2025 din 25 martie 2025, Tribunalul Specializat Argeş, reţinând incidenţa dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. k) şi ale art. 107 alin. (1) C. proc. civ., şi-a declinat competenţa de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

La 23 aprilie 2025, dosarul a fost înregistrat, sub același număr unic, pe rolul Judecătoriei Braşov, care, prin sentința civilă nr. 4066 din 6 mai 2025, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, potrivit Regulamentului (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată si a Regulamentului nr. 1215/2012, competenţa teritorială în speţă se stabileşte în raport cu obiectul acțiunii.

A mai reţinut că normele de competenţă teritorială aplicabile nu sunt de ordine publică, context în care chestiunea necompetenței teritoriale nu putea fi invocată din oficiu de către Tribunalul Specializat Argeş.

Din această perspectivă, a apreciat că nu se poate reține că tribunalul a pus în discuţie şi excepția necompetenței teritoriale în raport cu art. 107 C. proc. civ., context în care a stabilit că cererea este de competența Judecătoriei Pitești, instanţa inferioară, competentă teritorial să judece această cerere.

Prin sentința civilă nr. 3927/2025 din 11 iunie 2025, Judecătoria Piteşti, Secţia civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov; constatând ivit conflictul negativ de competență a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunțarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că cererea de emitere a somaţiei europene de plată vizează raporturi comerciale între doi profesionişti, nefiind ipoteza unei cereri formulate de un profesionist împotriva unui consumator, conform dispozițiilor art. 3 C. civ. şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000. Prin urmare, a apreciat că, în speță, competența teritorială este de ordine privată, putând fi invocată, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., doar de către pârât.

În concluzie, reținând că, în speţă, competenţa teritorială nu este exclusivă, iar Judecătoria Brașov nu putea invoca din oficiu excepția necompetenței teritoriale, a constatat că, în cauză, competența a rămas câștigată prin neinvocarea sa în termenul legal de către pârât.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii, reţine următoarele:

Reclamanta, persoană juridică din Slovenia, a învestit, iniţial, Tribunalul Specializat Argeş cu o cerere formulată în condiţiile Regulamentului (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată, solicitând instanței emiterea unei somaţii europene de plată împotriva pârâtei B. S.R.L., pentru suma de 470 euro.

Litigiul are un caracter transfrontalier şi priveşte o creanţă ce decurge dintr-o operaţiune de vânzare realizată cu pârâta, care are sediul pe teritoriul României şi care nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a preţului aferent bunurilor livrate.

Scopul Regulamentului (CE) nr. 1896/2006 este de a accelera litigiile transfrontaliere referitoare la creanţele pecuniare necontestate prin instituirea unei proceduri europene simplificate.

Potrivit art. 6 din Regulament, competenţa instanţei este cea de drept internaţional privat, prevăzută de Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, aplicabil conform art. 80 din acesta, criteriul general pentru determinarea competenţei instanţelor statului membru sesizat din punct de vedere al dreptului Uniunii Europene fiind cel al domiciliului pârâtului, art. 4, în speţă, a instanţelor române, având în vedere că pârâta are sediul în municipiul Braşov.

Art. I ind. 9 din O.U.G. nr. 119/2006, act normativ adoptat în vederea aplicării Regulamentului în ordinea de drept internă, stabileşte că judecarea cererii pentru emiterea somaţiei europene de plată este dată instanţei competente să soluţioneze fondul cauzei în primă instanţă. Ca atare, competenţa materială şi teritorială în speţă se va determina potrivit dreptului intern.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia „cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.”

Pârâta are sediul în municipiul Brașov, prin urmare, competenţa din punct de vedere teritorial aparţine Judecătoriei Braşov.

Obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidenţa unor norme de competenţă teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată, împrejurare faţă de care, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența teritorială relativă putea fi invocată numai de pârât, nu şi de instanţă, din oficiu, cum este cazul în speţă.

Astfel, în lipsa contestării competenţei teritoriale a Judecătoriei Braşov, aceasta a devenit singura competentă să soluționeze cererea.

Faţă de considerentele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei a fost stabilită în favoarea Judecătoriei Brașov.