Recognition of foreign criminal sentence and deduction of earned remission days; violation of double degree of jurisdiction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the prisoner's opposition, annulled the appellate sentence, and remanded the case for re-judgment by the Pitești Court of Appeals. The dispute concerned a motion for execution objection filed against a decision recognizing and executing a Greek criminal sentence for aggravated bodily injury resulting in death, specifically challenging the calculation of the remaining penalty and the deduction of 888 days earned through labor and course attendance in Greek detention facilities. The Supreme Court found the lower court’s decision to lack substantive reasoning on whether these specific benefits were already included in the total period served, constituting a relative nullity under Article 282(1) of the Code of Criminal Procedure. Relying on Articles 156 and 166 of Law No. 302/2004 regarding international judicial cooperation in criminal matters, the court held that the appellate court was required to seek additional information from Greek authorities to clarify the status of the earned days; it further established that the Supreme Court could not resolve the factual ambiguity itself in the final instance, as doing so would violate the right to a double degree of jurisdiction and the fairness of the proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 282 alin. (1) Legea nr. 302/2004, art. 188 C. pen, art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen, art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, art. 282 alin. (1) C. proc. pen; Recognition of foreign criminal sentence and deduction of earned remission days; violation of double degree of jurisdiction: The dispute concerned a motion for execution objection filed against a decision recognizing and executing a Greek criminal sentence for aggravated bodily injury resulting in death, specifically challenging the calculation of the remaining penalty and the deduction of 888 days earned through labor and course attendance in Greek detention facilities. The Supreme Court found the lower court’s decision to lack substantive reasoning on whether these specific benefits were already included in the total period served, constituting a relative nullity under Article 282(1) of the Code of Criminal Procedure. Relying on Articles 156 and 166 of Law No. 302/2004 regarding international judicial cooperation in criminal matters, the court held that the appellate court was required to seek additional information from Greek authorities to clarify the status of the earned days; it further established that the Supreme Court could not resolve the factual ambiguity itself in the final instance, as doing so would violate the right to a double degree of jurisdiction and the fairness of the proceedings.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive as the legal basis for the admitted opposition to execution.
Full text
Contestaţie. Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele statelor membre ale Uniunii Europene. Trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel în vederea respectării dreptului la un proces echitabil din perspectiva dublului grad de jurisdicție
Cuprins pe materii: - Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale
Indice alfabetic: - drept procesual penal
- contestaţie la executare
- nulitate relativă
- trimitere spre rejudecare
C. proc. pen., art. 598, art. 282 alin. (1)
Legea nr. 302/2004, art. 156
În absența unei statuări efective asupra obiectului contestației la executare deduse judecății, instanţa nu s-ar putea substitui integral primei instanțe, efectuând direct, în ultimul grad de jurisdicţie, o primă și ultimă analiză a susținerilor contestatorului, deoarece ar genera, astfel, privarea acestuia de dreptul efectiv la un dublu grad de jurisdicţie şi, implicit, o limitare a echităţii procedurii, incompatibilă cu exigenţele legalității procesului penal.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 101 din 13 februarie 2025
Prin sentința penală nr. 145/F din data de 13 decembrie 2024 a Curții de Apel Pitești, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul CR împotriva sentinței penale nr. 15/F din 23 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr.X/46/2024.
Învestită cu soluționarea contestației la executare în data de 12.12.2024, Curtea de Apel Pitești a reținut că, prin sentința penală nr.15/F din 23 ianuarie 2024, a Curții de Apel Pitești în dosarul nr.X/46/2024, îndreptată prin încheierea din 25.01.2024, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Grecia înaintată Curții de Apel Pitești prin adresa nr. X/II/5/2023 din 8 ianuarie 2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și, în baza art. 166 alin. (6) lit. a din Legea nr. 302/2004 republicată s-a recunoscut sentința nr. 341-342/2018 din data de 19 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel cu Juriu Mixt din Salonic (Grecia), definitivă în data de 07.02.2020 prin care CR a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare și s-a dispus executarea restului de pedeapsă în România.
Totodată, s-a luat act că CR, a fost condamnat prin hotărârea menționată, la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, soldată cu moartea victimei prev. de art. 311 secțiunea b C. pen., cu corespondent în art. 188 C. pen. român.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, respectiv 3155 zile închisoare, până la data de 12.07.2023, precum și cea executată ulterior acestei date, la zi.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate CR într-un loc de detenție din România, în vederea executării restului din pedeapsa de 16 ani închisoare conform Codului de procedură penală român.
S-a luat act că persoana condamnată CR este încarcerată în executarea acestei pedepse pe teritoriul statului solicitant, în cadrul Penitenciarului P (Grecia).
În ceea ce privește solicitarea condamnatului privind deducerea din pedeapsa pe care o execută a zilelor de câștig ca urmare a muncii prestate și a cursurilor frecventate în perioada de detenție în Penitenciarul din Republica Grecia, curtea a constatat că, din actele dosarului transmis de la Tribunalul Dolj, respectiv informațiile transmise de autoritățile elene, în procedura ordinului european de anchetă, pentru lămurirea aspectelor invocate, cu adresa nr. 234/24 E.E.E.-ordin european de anchetă, Penitenciarul Z a transmis conform adeverinței anexate că restul rămas de executat la momentul transferului era de 6 ani, 8 luni și 14 zile sau de 4 ani, 3 luni și 9 zile, ca urmare a scăderii celor 888 zile de detenție lucrate.
Așadar, examinând dispoziția instanței, la momentul recunoașterii hotărârii penale străine, în sensul că s-au dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, cele 3155 zile închisoare, până la data de 12.07.2023, precum și cea executată ulterior acestei date, la zi, curtea a constatat că cele 3155 zile corespund variantei în care sunt deduse cele 888 de zile, ca urmare a calcului matematic efectuat.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat contestație condamnatul CR, fără a motiva calea de atac.
Examinând contestația, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a criticilor formulate, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, în considerarea următoarelor argumente:
Obiectul cauzei de față îl reprezintă contestația la executare formulată de contestatorul CR, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva sentinței penale nr. 15/F din 23 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr.X/46/2024, acesta solicitând deducerea unui număr de 888 zile de câștig ca urmare a muncii prestate și a cursurilor frecventate în perioada de detenție în penitenciare din Grecia, ca urmare a convenției de transfer și a normelor stabilite de această convenție.
Înalta Curte constată că prima instanță nu a identificat în mod concret dacă cele 888 de zile au fost acordate sau nu, respectiv dacă au fost incluse sau nu în cele 3155 zile executate în Penitenciarul Z.
Astfel, din informațiile înaintate de autoritățile elene ca răspuns la ordinul european de anchetă rezultă că zilele lucrate în penitenciar (888) au fost considerate la calcularea timpului de detenție al lui CR, penitenciarul Z, prin adeverința anexată confirmând că s-a dispus transferul acestuia către autoritățile competente și predarea acestuia către autoritățile române în vedere executării restului de pedeapsă, respectiv a celei de 6 ani, 8 luni și 14 zile sau a celei de 4 ani, 3 luni și 9 zile ca urmare a calculării zilelor de detenție (888 ¼) lucrate.
Considerentele sentinței penale contestate nu relevă argumentele care au dus la aprecierea împrejurării că cele 3155 zile închisoare, executate până la data de 12.07.2023, corespund variantei în care sunt deduse cele 888 zile, ca urmare a calculului matematic efectuat, din moment ce autoritățile emitente au indicat două variante de pedeapsă și au lăsat la aprecierea autorităților judiciare din România dacă pedeapsa de executat este de 6 ani, 8 luni și 14 zile sau de 4 ani, 3 luni și 9 zile.
Conform art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, „în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6) (…)”.
Potrivit dispozițiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, „În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduce durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legii statului emitent”.
Astfel, Curtea de Apel Pitești ar fi trebuit să solicite relații suplimentare de la autoritățile judiciare elene, în sensul dacă cele 888 zile invocate au fost considerate sau nu ca executate, în baza muncii prestate sau a cursurilor urmate, respectiv dacă acestea au fost incluse în perioada de 3155 zile închisoare, executate până la data de 12.07.2023, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale invocate anterior se poate deduce din pedeapsă numai un beneficiu acordat expres.
În atare condiții, Înalta Curte apreciază că argumentele invocate de contestatorul CR în cauza de față, nu au fost temeinic evaluate de către prima instanță, consecința fiind aceea a pronunțării unei hotărâri care nu tranșează, în substanță, solicitările ce fac obiectul contestației la executare, clarificarea acestor chestiuni reprezentând o explicitare a perioadei executate sau considerate executate pe teritoriul Greciei, într-o manieră aptă a permite decelarea raționamentului care a stat la baza sa.
Omisiunea primei instanțe de a rezolva aceste chestiuni atrage nulitatea relativă a hotărârii pronunțate, în condițiile art. 282 alin. (1) C. proc. pen. și reclamă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, Curtea de Apel Pitești.
Înalta Curte subliniază că, în absența unei statuări efective asupra obiectului contestației la executare deduse judecății, nu s-ar putea substitui integral primei instanțe, efectuând direct, în ultimul grad de jurisdicție, o primă și ultimă analiză a susținerilor contestatorului, deoarece ar genera, astfel, privarea celui din urmă de dreptul efectiv la un dublu grad de jurisdicție și, implicit, o limitare a echității procedurii incompatibilă cu exigențele legalității procesului penal.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte a admis contestația formulată de contestatorul CR împotriva sentinței penale nr.145/F din data de 13 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești - CQ și pentru Cauze cu Minori și de Familie, a desființat sentința penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești.